- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 15 decembrie 2022
- Stat pârât
- RUS
- Articole
- Articolul 5, Articolul 6, Articolul 11
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 5
- Încălcare — Articolul 6
- Încălcare — Articolul 11
Chumakov împotriva Rusiei
Traducere în română Auto
CAUZA DE CHUMAKOV v. RUSSIA (Depunerea nr. 6659/20) HOTĂRÂREA Strasburg 15 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Chumakov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, Acting Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 24 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Rusiei depusă cu Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 17 ianuarie 2020. Reclamantul a fost reprezentat de dna K. Moskalenko și dna Zakharina, avocații admis la practică la Moscova.
Guvernul rus (“Guvernul”) au fost anunțați de cerere. FACTE Detaliile și informațiile reclamantului relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de detenție ilegală (privare a libertății). De asemenea, el a formulat alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. PRESUPUSA ÎNCĂLCARE A ARTICOLUL 5 § 1 din Convenție Reclamantul s-a plâns în principal detenție ilegală (privare a libertății). El s-a bazat pe art. 5 § 1 din Convenție. Curtea reiterează că expresia „legislativă” și „în conformitate cu o procedură prevăzută de lege” în art. 5 § 1 se referă în esență la dreptul național și se referă la obligația de a se conforma normelor de fond și de procedură ale acestora.
Este, în primul rând, pentru autoritățile naționale, în special pentru instanțe, să interpreteze și să aplice dreptul intern. Cu toate acestea, întrucât în temeiul articolului 5 § 1 nerespectarea dreptului intern presupune încălcarea Convenției, Curtea poate și ar trebui să exercite o anumită competență de a verifica dacă această lege a fost respectată (a se vedea, printre numeroase alte autorități, Benham v. Regatul Unit, 10 iunie 1996, §§ 40-41 în amendă, Raporturi de hotărâri și decizii 1996 III).
În cazurile anterioare împotriva Rusiei, Curtea a susținut în mod constant că (1) detenția unui suspect administrativ dincolo de perioada legală de trei ore (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia , nr. 54381/08 și altele 5 §§§ 121-22, 10 aprilie 2018), sau (2) „exprimarea” la secția de poliție și deținerea ulterioră a unui suspect administrativ pentru a pregăti un dosar de infracțiune administrativă în absența unor circumstanțe excepționale sau a unei necesități care justifică arestarea și detenția conform legislației naționale (a se vedea Korneyeva c. Rusia , nr. 72051/17, § 34, 8 octombrie 2019; Ryabinina și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 50271/06 și alte 8 cereri, § 35, 2 iulie 2019) au fost contrare cerințelor de drept intern și garanția de „legalitate” a articolului 5 din Convenție.
După examinarea tuturor materialelor prezentate la aceasta, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument capabil de a-l convinge să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, detenția reclamantului a fost contrară cerințelor legislației interne și garanția de „legitimitate” a art. 5 din Convenție (a se vedea tabelul adăugat). 10 Aceste plângeri sunt, prin urmare, admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 5 § 1 din Convenție. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABILITĂ 11. Reclamantul a prezentat alte plângeri care au ridicat, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, având în vedere jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul adăugat).
Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul art. (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale în jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea, printre altele, numeroase autorități, Karelin v. Rusia) , nr. 926/08, 20 septembrie 2016, privind absența unei părți judecătorești în cadrul procedurii administrative; și Frumkin c. Rusia , nr. 74568/12, 5 ianuarie 2016, privind măsurile disproporționate luate de autoritățile împotriva organizatorilor și participanților adunărilor publice . 12. Având în vedere concluziile de mai sus, Curtea consideră că nu este necesar să se ocupe separat de plângerile reclamantului în temeiul articolului 6 din Convenție privind presupusele restricții privind dreptul de a examina martorii.
Curtea a examinat cererea și consideră că, având în vedere toate materialele în posesia sa și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție.
APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Respectând documentele în posesiență și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Biryuchenko și alții c. Rusia [Comitetul], nr. 1253/04 și altele 2, § 96, 11 decembrie 2014), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumei indicate în tabelul adăugat. 17. Curtea consideră în continuare oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
Pentru aceste motive, Curtea, UNANIMOUS, declară plângerile privind detenția ilegală (privarea libertății) și celelalte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum se prevede în tabelul adăugat, admisibil, constată că nu este necesar să se examineze plângeri separate în temeiul articolului 6 din Convenția privind presupusele restricții privind dreptul de a examina martorii și declară restul cererii inadmisibile; deține că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție privind detenția ilegală (privatarea libertății); că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul anexat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale.
Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 15 decembrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție (detenție ilegală (privare a libertății) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Data de începere a detenției neautorizate Încheierea depunerii neautorizate Defecte specifice Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 6659/20 17/01/20 Timur Vladimirovich CHUMAKOV 1994 15:30 p.m. 27/07/2019 14:15 a.m.
28/07/2019 Reclamantul s-a dus la secția de poliție ca suspect administrativ pentru compilarea unui dosar de infracțiune: nici un dosar scris al escortei administrative (art. 27.2 § 3 CAO) (a se vedea Timishev c. Rusia [Comitet], nr. 47598/08, § 21, 28 noiembrie 2017), Detenție ca suspect administrativ: dincolo de perioada legală de trei ore (art. 27.5 alineatul (1)-(4) CAO) (a se vedea Tsvetkova și alții c. Rusia, nr. 54381/08 și altele 5 §§§ 121-22, 10 aprilie 2018) Art. 6 (1) - lipsa de imparțialitate a tribunalului - lipsa unei părți judecătorești în procedura administrativă (a se vedea mai jos detalii), Art. 11 alin. (2) - măsuri disproporționate împotriva organizatorilor și participanților la adunări publice - Convingerea în temeiul art. 20.2 § 5 din CAO pentru participare la 27/07/2019 la Pushkin mp.
la Moscova în întâlnirea publică cu candidatul, Ilya Yashin/ amendă administrativă a RUB 10.000/ Tribunalul Orașului Moscova la 24/09/2019 (decizie de apel) 3.900 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului.
THIRD SECTION
CASE OF CHUMAKOV v. RUSSIA (Application no. 6659/20) JUDGMENT STRASBOURG 15 December 2022 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Chumakov v. Russia, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of: Darian Pavli , President , Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 24 November 2022, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Russia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 17 January 2020.
The applicant was represented by Ms K. Moskalenko and Ms M. Zakharina, lawyers admitted to practice in Moscow.
The Russian Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the unlawful detention (deprivation of liberty). He also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5 § 1 of the Convention
The applicant complained principally of the unlawful detention (deprivation of liberty). He relied on Article 5 § 1 of the Convention.
The Court reiterates that that the expressions “lawful” and “in accordance with a procedure prescribed by law” in Article 5 § 1 essentially refer back to national law and state the obligation to conform to the substantive and procedural rules thereof. It is in the first place for the national authorities, notably the courts, to interpret and apply domestic law. However, since under Article 5 § 1 failure to comply with domestic law entails a breach of the Convention, it follows that the Court can and should exercise a certain power to review whether this law has been complied with (see, among numerous other authorities, Benham v. the United Kingdom , 10 June 1996, §§ 40-41 in fine , Reports of Judgments and Decisions 1996 III).
In the earlier cases against Russia, the Court has consistently held that (1) detention of an administrative suspect beyond the three-hour statutory period (see Tsvetkova and Others v. Russia , nos. 54381/08 and 5 others, §§ 121-22, 10 April 2018), or (2) “escorting” to the police station and ensuing detention of an administrative suspect in order to prepare an administrative offence record in the absence of any exceptional circumstances or necessity justifying the arrest and detention as required by the national legislation (see Korneyeva v. Russia , no. 72051/17, § 34, 8 October 2019; Ryabinina and Others v. Russia [Committee], nos. 50271/06 and 8 other applications, § 35, 2 July 2019) have been contrary to domestic law requirements and the “lawfulness” guarantee of Article 5 of the Convention.
Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicant’s detention was contrary to domestic law requirements and the “lawfulness” guarantee of Article 5 of the Convention (see the appended table).
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 5 § 1 of the Convention.
OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW
11. The applicant submitted other complaints which also raised issues under the Convention, given the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in its well-established case-law (see, among other numerous authorities, Karelin v. Russia , no. 926/08, 20 September 2016, concerning absence of a prosecuting party from the administrative proceedings; and Frumkin v. Russia , no. 74568/12, 5 January 2016, concerning disproportionate measures taken by the authorities against organisers and participants of public assemblies).
In view of the above findings, the Court considers that there is no need to deal separately with the applicant’s complaints under Article 6 of the Convention concerning alleged restrictions on the right to examine witnesses.
REMAINING COMPLAINTS
13. The applicant also raised other complaints under Article 3 of the Convention.
The Court has examined the application and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles 34 and 35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto. It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article 35 § 4 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
15. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Biryuchenko and Others v. Russia [Committee], no. 1253/04 and 2 others, § 96, 11 December 2014), the Court considers it reasonable to award the sum indicated in the appended table.
The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the complaints concerning the unlawful detention (deprivation of liberty) and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible, finds that it is not necessary to examine separately complaints under Article 6 of the Convention concerning alleged restrictions on the right to examine witnesses and declares the remainder of the application inadmissible; Holds that these complaints disclose a breach of Article 5 § 1 of the Convention concerning the unlawful detention (deprivation of liberty); Holds that there has been a violation of the Convention as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 15 December 2022, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 5 § 1 of the Convention (unlawful detention (deprivation of liberty)) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Start date of unauthorised detention End date of unauthorised detention Specific defects Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expense per applicant (in euros) [1] 6659/20 17/01/2020 Timur Vladimirovich CHUMAKOV 1994 3.30 p.m. 27/07/2019 2.15 a.m. 28/07/2019 Applicant taken to the police station as an administrative suspect for the purposes of compiling an offence record: no written record of the administrative escort (Art. 27.2 § 3 CAO) (see Timishev v. Russia [Committee], no. 47598/08, § 21, 28 November 2017), Detention as an administrative suspect: beyond the three-hour statutory period (Art. 27.5(1)-(4) CAO) (see Tsvetkova and Others v. Russia, nos. 54381/08 and 5 others, §§ 121-22, 10 April 2018) Art. 6 (1) - lack of impartiality of tribunal - lack of a prosecuting party in the administrative proceedings (see further details below), Art. 11 (2) - disproportionate measures against organisers and participants of public assemblies - Conviction under Article 20.2 § 5 of CAO for participation on 27/07/2019 at the Pushkin sq. in Moscow in public meeting with the candidate, Ilya Yashin/ administrative fine of RUB 10,000/ Moscow City Court on 24/09/2019 (appeal decision) 3,900 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.