1ra-580/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași, din 11 martie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Casian Feodor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Casian Feodor în data de 02 octombrie 2020 aproximativ pe la ora 18:00, fără a deține permis de conducere și fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, a condus automobilul de model MAZDA 3 cu XXXXX pe una din străzile XXXXX, încălcând astfel cerințele art. 10 din Regulamentul circulației rutiere potrivit căruia ,, persoana care conduce un vehicul trebuie să posede și la cererea lucrătorului de poliție este obligat să înmâneze pentru control permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria din care face parte autovehiculul condus” precum și pct. 14 lit. a) din acela Regulament, potrivit căruia ,,conducătorului de vehiculul îi este 1 interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”. Tot atunci Casian Feodor a fost stopat de colaboratorii poliției de patrulare și supus testării cu alcotestul Drager 8510, în rezultatul căreia s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,86 mg/l , ceea ce potrivit art. 13412 alin.(3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat. Faptele infracționale ale lui Casian Feodor au fost calificate de acuzatorul de stat în baza indicelor componenței de infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu semnele calificative – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere.

Împotriva sentinței a declarat apel apărătorul Diaconov Valeriu în interesele inculpatului solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Casian Fiodor să-i fie aplicată o altă pedeapsă, neprivativă de libertate. În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat următoarele aspecte: - Casian Feodor a fost pedepsit prea dur, deoarece acesta și-a recunoscut vina pe deplin, de cele comise s-a căit sincer, iar în ședința de judecată a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității; - infracțiunea de care este învinuit Casian Feodor este una ușoară; - careva circumstanțe agravante care ar agrava răspunderea penală a inculpatului, instanța de judecată nu a stabilit.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, apelul apărătorul Diaconov Valeriu în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, cu menținerea fără modificări a hotărârii contestate.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, nu a depistat careva încălcări de procedură sau încălcări ale drepturilor și intereselor inculpatului. Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii a fost dovedită pe deplin în baza probelor administrate la cauza penală, corect au fost calificate acțiunile în baza prevederilor art. 2641 alin. (4) Cod penal. Instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Instanța de apel a reținut că circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost stabilite și faptul că infracțiunea se atribuie infracțiunilor ușoare. Totodată, instanța de fond în mod întemeiat nu a reținut în calitate de circumstanță atenuantă recunoașterea vinovăției de către inculpat, or judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa care urmează a fi aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care prevede o pedeapsă redusă, luându-se în 2 considerație recunoașterea faptelor. Iar reținerea în calitate de circumstanță atenuantă și recunoașterea vinovăției ar fi însemnat acordarea unei bivalențe juridice uneia și aceleiași circumstanțe. Instanța de apel a indicat că la stabilirea termenului pedepsei în privința lui Casian Feodor, instanța de fond a ținut cont de condițiile de viață ale familiei ultimului și de faptul că inculpatul are antecedente penale. Instanța de judecată întemeiat a reținut faptul că inculpatul anterior a comis de două ori o infracțiune similară și a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 12 iunie 2019 în baza art. 2641 alin. (4) și art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, i-a fost aplicată pedeapsă definitivă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 160 ore, pedeapsă care a fost executată. Respectiv, instanța de apel a considerat că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunile comise de către inculpat, pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și de după săvârșirea infracțiunii incriminate. Instanța de apel a respins solicitările apărării, invocând că lui Casian Feodor i s- a acordat șansa de a păși pe calea corectării, totuși, acesta careva concluzii pentru sine nu a făcut, dimpotrivă și-a continuat activitatea infracțională, iar o pedeapsă mai blândă decât cea sub formă de închisoare nu își va atinge scopul, din acest motiv instanța de fond întemeiat a stabilit inculpatului pedeapsa închisorii. Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că, instanța de fond întemeiat a constatat că reeducarea și corectarea inculpatului nu este posibilă fără izolarea lui de societate, numai prin executarea reală a pedepsei închisorii și izolării acestuia de societate, se va obține reeducarea și corectarea inculpatului, care la moment prezintă pericol pentru societate, în raport cu infracțiunea comisă, dar și circumstanțele reale și personale ale inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Mîrzîncu Aurelia în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. În motivare recurenta a indicat că, instanțele de judecată nu au respectat în deplină măsură prevederile art. 61, 75 Cod penal, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră în raport cu fapta comisă și consecințele acesteia, neluând în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut pe deplin vina, iar cauza a fost examinată în ordinea art. 3641 Cod de procedură penală. 3

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. În speță, recurenta critică hotărârea, solicitând rejudecarea cauzei, însă nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală sau la presupusele erori depistate în decizie. Colegiul penal menționează că, cauza a fost examinată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, la stabilirea pedepsei au fost luate în vedere, în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea acestuia socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional, și așteptările societății față de mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte. Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Casian Feodor a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității. Infracțiunea comisă de inculpat, prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal se pedepsește cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. Din cele menționate, instanța a ținut cont de cerințele atât a acuzatorului de stat cât și a apărătorului și de impactul infracțiunii asupra societății, de recunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii și lipsa circumstanțelor atenuante și agravante. Schimbarea pedepsei în muncă neremunerată în folosul comunității, conform solicitării recurentei nu a fost argumentată, iar acesta nu motivează de ce instanța de recurs ar trebui să se implice în schimbarea ei, motiv pentru care, se respinge solicitarea dată. Față de lucrul judecat, Colegiul consideră că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 4 61, 75 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform cărora la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea. Mai mult, argumentul recurentei precum că, pedeapsa aplicată inculpatului este una prea aspră este respins deoarece instanța de apel just a menționat că, prima instanță corect a reținut aceste circumstanțe la individualizarea pedepsei. Or, judecarea cauzei penale a avut loc în baza probelor administrate la urmărirea penală, care are ca premisă recunoașterea faptelor indicate în rechizitoriu, astfel în acest caz pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Criticile formulate de recurentă în recurs au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. În acest punct de analiză, Colegiul penal consideră necesar de a face trimitere și la jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și libertăților fundamentale. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocata Mîrzîncu Aurelia nu și-au găsit confirmare. 5

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe CASIAN Feodor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 iulie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6