1ra-757/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 01 februarie 2022, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Tuh Andrian a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 (trei) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost soluționată chestiunea privitor la corpurile delicte.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Tuh Andrian, având intenția conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, fără a deține permis de conducere, a ignorat prevederile art. 10 pct. 2) lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere potrivit căruia „persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede permisul de conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte autovehiculul condus”, ignorând prevederile art. 14 lit. a) potrivit căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate”, la 25 iulie 2021, aproximativ în jurul orelor 1 20:05, a condus automobilul de model „Vaz 2106”, cu XXXXX, din direcția XXXXX, unde fiind suspectat de întrebuințarea băuturilor alcoolice și fiind stopat de către colaboratorii de poliție, a fost supus testării alcoolscopice cu dispozitivul „Drager 8510 RO”, unde s-a stabilit concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat în cantitate de 0,70 mg/l, care conform prevederilor art. 13412 alin. (3) Cod penal, se atribuie către stare de ebrietate cu grad avansat, apoi fiind îndreptat de a trece expertiza medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei cu prelevarea probelor biologice (sânge) de la care conducătorul a refuzat, fiind de acord cu rezultatul alcotestului „Drager”. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întruneau elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute la art. 2641 alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi: conducerea a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Vrabii Iurie în interesele inculpatului prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei sentințe noi prin care să se dispună aplicarea în privința lui Tuh Andrian a unei pedepse în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal sub formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității și computarea arestului executat conform art. 88 alin. (3) Cod penal. În motivarea apelului declarat, avocatul a menționat că la individualizarea pedepsei instanța de fond urma să ia atitudine ca de o infracțiune, săvârșită pentru prima oară cu circumstanțe atenuante cum ar fi faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a examinat în procedură simplificată, conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, se căiește sincer, bunica inaptă de muncă se află la întreținerea inculpatului, astfel considera că Tuh Andrian merita o pedeapsă mai blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2022, apelul avocatului Vrabii Iurie în interesele inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței în latura pedepsei, s-a rejudecat cauza cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Tuh Andrian s-a considerat condamnat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal și conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală i s-a stabilit pedeapsa sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Conform art. 88 alin. (3) Cod penal, s-a inclus în termenul de pedeapsă perioada aflării lui Tuh Andrian în stare de arest din 01.02.2022- 29.03.2022, calculându-se o zi de arest pentru 4 ore de muncă neremunerată, iar pedeapsa numită sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității s-a considerat ca fiind executată. Dispozițiile sentinței în latura corpurilor delicte s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod 2 obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate. Ce ține de pedeapsa ce urma a fi aplicată inculpatului, instanța de apel a considerat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, nu a ținut cont de circumstanțele atenuante, de modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs, a altor consecințe a infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, precum și de conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a acestuia, în rezultat fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea comisă. Astfel, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care conform art. 16 Cod penal face parte din categoria infracțiunilor ușoare, chiar dacă anterior a fost judecat pentru o infracțiune similară, inculpatul a executat pedeapsa și a fost exclus din evidența Biroului de probațiune Soroca, la data de 21.05.2018, are la întreținere pe bunica sa, care este inaptă de muncă, prezența circumstanțele atenuante (căința sinceră, participarea activă la stabilirea adevărului, faptul că are la întreținere pe bunica sa, recunoașterea integrală a vinei), instanța de apel a considerat că pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore, este o pedeapsă echitabilă și urma a fi aplicată lui Tuh Andrian. Or, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De asemenea, o pedeapsă prea blindă generează dispreț față de ea și nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Conform prevederilor art. 88 alin. (3) Cod penal, timpul aflării persoanei sub arest preventiv până la judecarea cauzei se include în termenul închisorii, calculând- se o zi pentru o zi, iar în termenul muncii neremunerate în folosul comunității – calculând-se o zi de arest preventiv pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității. Instanța de apel a remarcat că Tuh Andrian în perioada 01.02.2022 până la 29.03.2022 s-a aflat în stare de arest dispus prin sentința instanței de fond. Astfel, în temeiul art. 88 alin. (3) Cod penal, perioada aflării lui Tuh Andrian în arest urmează a fi inclusă în termenul de pedeapsă numită, cu calcularea a unei zile de arest pentru 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, și considerată ca fiind executată.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, procurorul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, 3 solicitând casarea deciziei și dispunerea menținerii hotărârii primei instanțe. În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul a fost condamnat anterior pentru infracțiune similară, nu a tras concluziile necesare și din nou a comis infracțiune. Totodată, instanța de apel nu a luat în considerație referința Primăriei în privința inculpatului, unde inculpatul „este caracterizat negativ”, la fel se indică la faptul că „inculpatul folosește băuturi spirtoase, până la moment creează probleme la locul de trai”. Pedeapsa stabilită de către instanța de apel poate crește încrederea în sine a inculpatului și acesta să fie predispus să comită noi infracțiuni fără a avea frică că poate fi pedepsit pentru aceasta sau să fie încrezut că poate fi pedepsit cu o pedeapsă care să nu-i afecteze în mod semnificativ viața.

Avocatul Ceornea Eduard în numele inculpatului Tuh Andrian a depus referință la recursul ordinar declarat de procuror, solicitând declararea recursului ca inadmisibil.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Sub acest aspect se reține că, recursul procurorului este fondat pe temeiurile din art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, însă, în pofida normelor de drept enunțate, nu este specificat, în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate, care ar fi erorile de drept concrete ce ar indica că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt care a afectat soluția instanței sau că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Analizând temeiurile invocate, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei, Colegiului penal consideră că în prezenta speță acestea nu și-au găsit confirmarea, iar instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală la soluționarea 4 chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia prin rechizitoriu. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. La individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului în speță, instanța de apel a pus accentul și pe personalitatea inculpatului și celelalte criterii de individualizare a pedepsei penale, cum ar fi gravitatea infracțiunii săvârșite, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului. Inculpatul a comis o infracțiune care conform art. 16 Cod penal se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, lipsa antecedentelor, prezența circumstanțelor atenuante, că are la întreținere pe bunica sa, care este inaptă de muncă, iar în totalmente a permis instanței să caseze sentința în latura penală, schimbând pedeapsa într-o pedeapsă non privativă de libertate care îl va descuraja pe viitor să mai săvârșească infracțiuni și va realiza scopurile legii penale potrivit art. 61 Cod penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate. Colegiul penal constată că instanța de apel a adoptat o decizie argumentată cu respectarea criteriilor generale de individualizare a pedepsei, luând în considerație toate circumstanțele concrete ale cauzei, caracterul și gravitatea infracțiunii comise, care este una ușoară, motivul și scopul celor comise, personalitatea vinovatului. Conform art. 88 alin. (3) Cod penal, s-a inclus în termenul de pedeapsă perioada aflării lui Tuh Andrian în stare de arest, iar pedeapsa numită s-a considerat ca fiind executată. Reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, Colegiul penal însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de procuror nu și-au găsit confirmarea.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : 5 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Bodareu Octavian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe TUH Andrian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 august 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6