1ra-563/22 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-563/22 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-563/2022

1-21093114-01-1ra-11042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 ianuarie 2022, în cauza

penală în privința lui,

Tomac Constantin XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 22.06.2021 − 23.07.2021;

Instanța de apel: 19.08.2021 − 18.01.2021;

Instanța de recurs: 11.04.2022 − 29.06.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A CONSTATAT:

Constantin a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 160 (una sută șaizeci) ore

muncă neremunerată în folosul comunității.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

XXXXX în jurul orelor 02.30 min., nedeținând permis de conducere, încălcând cerințele

art. 14 pct. a) al Regulamentului Circulației Rutiere, care determină că „conducătorului

de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența

drogurilor sau a altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o

1

stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a urcat la

volanul automobilului de model „Renault Laguna” cu numere de înregistrare XXXXX

și conducându-l pe str. XXXXX mun. XXXXX, a fost stopat de către colaboratorii de

poliție, care i-au propus legal testarea alcoolscopică la conținutul de alcool în aerul

expirat cu aparatul „Drager Alcotest 8510 RO”, în vederea stabilirii stării de ebrietate și

naturii ei.

În cadrul documentării cazului dat, fiind suspectat de conducerea unității de

transport în stare de ebrietate alcoolică, pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei,

conducătorul auto Tomac Constantin, de către colaboratorii de poliție, a fost supus

testării alcoolscopice cu alcooltestul din dotare „Drager”, în urma cărui fapt s-a

constatat că, concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de către Tomac Constantin,

conform extrasului de tichet nr. XXX din 12.06.2021, este de 0,49 mg/1, care constituie

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Potrivit art.13412 alin. (3) Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/1

și mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/1 și mai

mult.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța

a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, adică conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

care nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport.

procurorul în Procuratura raionului Soroca, Cebotari Serghei, prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei de către instanța de apel, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care inculpatul Tomac Constantin să fie recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și să-i fie aplicată

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea cerințelor sale procurorul a susținut că, instanța de judecată just

a stabilit circumstanțele cauzei și corect a calificat faptele inculpatului în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal, însă pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă pentru

săvârșirea faptelor incriminate inculpatului și nu corespunde criteriilor de

individualizare a pedepsei, stabilite de art. 75 alin. (1) Cod penal.

A menționat că deși infracțiunea prevăzută la art. 2641 alin. (4) Cod penal se

califică drept una ușoară, la alegerea categoriei de pedeapsă instanța a luat în

considerație că inculpatul și-a recunoscut vina, de atitudinea acestuia, până și după

comiterea infracțiunii. Recunoașterea vinei de care inculpat este o circumstanță care a

fost luată în calcul deja de către instanță la admiterea cererii privind examinarea cauzei

2

penale în procedură simplificată și nu este cazul de a dubla menționarea faptului dat și

la alegerea categoriei de pedeapsa, deoarece inculpatului deja beneficiază de indulgența

legii la calcularea mărimii pedepsei penale.

Cu privire la atitudinea inculpatului față de cele săvârșite, precum și de

comportamentul lui în timpul și după comiterea infracțiunii, recurentul a menționat că

acesta nu și-a exprimat în nici un mod atitudinea și din contra a manifestat un

comportament indiferent față de cele comise, considerând faptul dat o încălcare

nesemnificativă comisă din partea lui. Or, prin Hotărârea Judecătoriei Soroca din 27

iunie 2018 a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 233

alin. (4) Cod contravențional, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de amendă în

mărime de 450 u.c. echivalent a 22 500 lei, amendă care nu a fost achitată până la

moment, deși în cadrul urmăririi penale, la înaintarea învinuirii, precum și până la

începerea examinării judecătorești inculpatul a fost preîntâmpinat despre necesitatea

achitării amenzii aplicate, acesta într-un mod ușuratic a menționat că nu dispune de

surse financiare pentru așa ceva.

În opinia acuzării, faptul dat vine să concretizeze comportamentul inculpatului,

care este lipsit de atitudine față de fenomenul conducerii mijlocului de transport în stare

de ebrietate și de faptul că în privința lui există o hotărâre judecătorească definitivă, pe

care nu are de gând să o execute. La fel, fapta contravențională cât și cea penală, de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, reprezintă același

pericol social, iar în Republica Moldova acest fenomen ea amploare, și doar o

reacționare prontă prin stabilirea unor pedepse reale, executate integral, ar fi în stare de

a contribui la reducerea lui. Pedeapsa este echitabilă numai atunci când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lor, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echitații sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

A concluzionat că în cazul în care inculpatul Tomac Constantin va fi condamnat la

pedeapsa cu închisoarea, ultimul va simți efectul legii penale, având suficient timp de a-

și revedea comportamentul său deviant și de a sta pe calea corijării. Or, inculpatul

Tomac Constantin la locul de trai se caracterizează satisfăcător, nu este de la prima

abatere de genul celei comise, nu a luat nici o atitudine față de pedeapsa aplicată

anterior, având suficient timp pentru aceasta, și pentru ca să-și revadă comportamentul

deviant și să stea pe calea corijării, iar aplicarea unei pedepse cu închisoarea ar fi una

echitabilă și va preveni comiterea de noi infracțiuni de agest gen atât din partea

inculpatului, cît și din partea altor persoane.

respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1. La pronunțarea hotărârii adoptate, instanța de apel a statuat că pe parcursul

examinării cauzei în ordine de apel s-au întreprins toate măsurile de asigurare a

3

prezenței inculpatului Tomac Constantin în ședința de judecată, însă acestea nu s-au

soldat cu rezultate pozitive, astfel, examinând chestiunea privind examinarea cauzei în

lipsa inculpatului, în temeiul alin. (6) art. 321 Cod de procedură penală, constatând că

inculpatul se eschivează de la instanța de judecată, instanța de apel a dispus examinarea

cauzei în lipsa acestuia.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a dat o apreciere corectă probelor

și circumstanțelor cauzei penale, examinând probele administrate din punctul de vedere

a utilității și veridicității lor, sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-

se de lege, încadrând just acțiunile inculpatului Tomac Constantin în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal.

Din conținutul apelului formulat de către partea acuzării, rezultă că, sentința

primei instanțe este contestată sub aspectul individualizării pedepsei penale, astfel,

verificând chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Tomac

Constantin, instanța de apel a constatat că prima instanță a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia,

motiv din care apelul acuzatorului de stat urmează a fi respins ca nefondat.

Instanța de apel a accentuat că pedeapsa aplicată inculpaților trebuie să fie

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. Limitele termenelor de pedeapsă,

prevăzute în partea specială, sunt determinate de încadrarea juridică a faptei și reflectă

gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea acesteia constă în modul și mijloacele de

săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de

urmările produse sau care s-ar fi putut produce. Cuantumul pedepsei, în afară de

gravitatea infracțiunii săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat,

care include date privind gradul de dezvoltare psihică, situația materială, familială sau

socială, prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până

sau după săvârșirea infracțiunii, deci este vorba de personalitatea infractorului.

Pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate în așa fel încât

inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

Instanța de apel a relevat că inculpatul Tomac Constantin și-a recunoscut vina,

anterior nu a fost condamnat, la evidența medicului psihiatru sau narcolog nu se află,

lipsa circumstanțelor agravante.

De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat prevederile

art. 3641 alin. (8) din Codul de procedură penală, mai mult, inculpatul a recunoscut

4

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire, astfel, prima instanță justificat a considerat

necesar aplicarea în privința lui Tomac Constantin a unei pedepsei penale sub formă de

160 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a a specificat că pedeapsa prevăzută de

Legea penală pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este închisoare de la 3 la 7 ani. În

speță, la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei inculpatului Tomac Constantin,

instanța de apel a reiterat gravitatea infracțiunii săvârșite și anume că inculpatul a comis

o infracțiune ușoară, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, că și-a recunoscut

vina integral și s-a căit de cele comise, anterior nu a fost condamnat, de circumstanțele

cauzei care atenuează și agravează răspunderea de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării asupra inculpatului, precum și condițiile de viața ale familiei

acestuia.

În atare circumstanțe, instanța de apel a considerat neîntemeiate solicitările

procurorului, care a pledat pentru aplicarea față de inculpatul Tomac Constantin a unei

pedepse cu închisoarea pe un termen de 4 luni, de vreme ce, în cadrul cercetării

judecătorești nu s-a stabilit careva circumstanțe ce ar genera aplicarea unei asemenea

pedepse, în situația în care, Tomac Constantin și-a recunoscut vina, anterior nu a fost

condamnat, este la prima sa abatere penală, nu prezintă careva pericol pentru societate,

prin urmare, inculpatului este necesar de ai fi acordată posibilitatea să îndreptățească

încrederea acordată de instanța de judecată

Instața de apel a considerat declarative și neîntemeiate afirmațiile acuzatorului de

stat precum că Tomac Constantin anterior a fost supus răspunderii contravenționale

pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă prin Hotărârea Judecătoriei Soroca din XXXXX,

pedeapsă neexecutată până la momentul respectiv, ceea ce denotă faptul că inculpatul

nu a tras concluziile necesare și nu a mers pe calea corijării, or, această împrejurare nu

poate fi apreciată de către instanță ca fiind o circumstanță agravantă prin prisma art. 77

Cod penal, ce ar putea influența la individualizarea pedepsei.

Mai mult ca atât, instanța de apel a relevat că neexecutarea unei sancțiunii

contravenționale stabilită anterior lui Tomac Constantin nu constituie în sine un temei

suficient pentru a concluziona că legea contravențională nu și-a atins scopul, iar Tomac

Constantin nu a mers pe calea corijării. Or, potrivit normelor Codului contravențional și

Codului de executare, intră în competența organului investit cu atribuții de executare a

pedepsei sub formă de amendă contravențională să întreprindă toate măsurile necesare

în vederea executării sancțiunii contravenționale și atingerea scopului legii, inclusiv și

prin întreprinderea măsurilor de constrângere prevăzute la art. 34 alin. (4) Cod

contravențional.

5

În concluzie, instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită de către instanța de

fond lui Tomac Constantin, este echitabilă, întrucât este capabilă de a contribui la

realizarea scopurilor ale pedepsei penale, cum ar fi restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și

de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Procuratura de Circumscripței Bălți, Lisnic Eena, prin care invocînd ca temei pentru

recurs prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei în latura contestată, cu dispunerea rejudecării cauzei.

5.1. În motivarea solicitările din recursul declarat, procurorul invocă că instanța

de apel deși a constatat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 ain.(4) Cod penal, a stabilit inculpatului o pedeapsă prea blîndă și

nu a ținut cont de modul de comitere a infracțiunii, de starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită, de motivul săvîrșirii, scopul urmărit, nivelul de educație, vîrsta, starea

de sănătate, situația familială și socială a acestuia, de comportamentul acestuia pe

parcursul judecării cauzei.

Menționează că sunt probe scrise și recunoscute de către Tomac Constantin că nu

dispune de bani pentru a executa pedeapsa stabilită sub formă de amendă prin

hotărîrea Judecătoriei Soroca din 27 iunie 2018, ultimul nici nu a conștientizat fapta

comisă și este predispus de a mai comite astfel de fapte, ori, acesta la 12 iunie 2021

conștientizînd faptul că nu deține permis pentru conducerea mijloacelor de transport și

că se află în stare de ebrietate, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model

„Renault Laguna” și l-a condus prin orașul Soroca pînă la momentul stopării de către

colaboratorii de pliție.

Mai invocă că, un alt criteriu care nu a fost luat în calcul la stabilirea pedepsei de

către instanța de apel constituie și comportamentul inculpatului care pe parcursul

judecării cauzei în instanța de apel s-a ascuns de la prezentarea în fața Colegiului, astfel,

la 30 noiembrie 2021, prin încheiere a fost anunțat în căutare cu aplicarea măsurii de

constrîngere, obligarea de a se prezenta în fața instanței .

În descriptivul deciziei adoptate instanța de apel eronat a menționat că „atât în

faza urmăririi penale, cît și în instanța de fond și cea de apel, inculpatul Tomac

Constantin a recunoscut faptele săvîrșite, depunînd sub jurămînd declarații consecvente

referitor la cele comise”.

Consideră că instanța de apel nu a clarificat obiectiv, în comparație cu prima

instanță, corectitudinea stabilirii pedepsei penale inculpatului Tomac Constantin,

adoptînd o decizie nemotivată în această latură.

6

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, se

relevă că instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

De asemenea, conform prevederilor expuse în art. 424 alin. (2) Cod de procedură

penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și

motivate corespunzător de titularul cererii de recurs.

Din textul recursului, rezultă că acuzatorul de stat își exprimă dezacordul cu

pedeapsa stabilită lui Tomac Constantin, făcând referire la temeiul pentru recurs de la

pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, dar și la

pct. 6) al aceleiași norme, potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Având în vedere că recurentul nu critică stabilirea vinovăției sau încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, instanța de recurs nu se va expune la aceste capitole,

verificând hotărârea instanței de apel doar sub aspectul individualizării pedepsei

stabilite inculpatului.

Revenind la speța dedusă judecății, Colegiul penal constată cu certitudine că

sancțiunea prescrisă la art. 2641 alin. (4) Cod penal, prevede două forme alternative de

pedeapsă: muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 240 de ore, sau

închisoare de pînă la 1 ani. Pentru justa efectuare a operațiunii de individualizare a

pedepsei în privința lui Tomac Constantin urmează să se țină seama de prevederile din

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, potrivit cărora inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere, beneficiază de o reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea ori cu muncă neremunerată în

folosul comunității și de o reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de

lege în cazul pedepsei cu amendă.

Astfel, noile limite de pedeapsă a categoriei − muncă neremunerată în folosul

7

comunității, în cauza dată, va constitui de la 133 ore până la 160 ore. De aici rezultă că,

inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă în limita maximă, calculată potrivit rigorilor

normei precitate supra.

Concomitent, instanța de apel corect a trasat concluzia că deși Tomac Constantin,

anterior a fost tras la răspundere contravențională pentru conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate, faptul dat, nu constituie un temei plauzibil de a-i stabili acestuia cea mai aspră

categorie de pedeapsă prevăzută de legea penală, or, inculpatul și-a recunoscut vina și este la

prima sa abatere penală.

Totodată, simplul motiv că inculpatul nu a executat pedeapsa sub formă de

amendă stabilită prin Hotărîrea Judecătoriei Soroca din XXXXX, nu poate fi apreciat de

către instanța de recurs ca circumstanță agravantă și ai stabili inculpatului Tomac

Constantin pedeapsa sub formă de închisoare.

Mai mult, instanța de recurs explică recurentului că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse

non-privative de libertate sau de altă categorie, iar în formarea acestei convingeri,

instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, care au fost luate în considerare de instanța de apel.

Pe cale de consecință, Colegiul penal menționează că, la caz, nu se constată vreun

temei pentru redozarea pedepsei în privința inculpatului Tomac Constantin, iar

sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, după cum a fost

stabilită de către instanțele de fond răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare

a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

acestuia, cât și a altor persoane.

Colegiul penal relevă că criticile formulate de recurent sunt identice cu cele

indicate în apel și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie la pct. 4.1., soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or

materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de

fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, cu personalitatea inculpatului și pericolul social al infracțiunii

săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și

corect asupra motivelor relevante și pentru a evita repetări inutile, instanța de recurs

acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

8

CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate

acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea

motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror, nu

s-au confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune

soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți, Lisnic Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 18 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Tomac Constantin

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

9