1ra-75/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-75/2023 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-75/2023

1-21094481-01-1ra-16012023

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 martie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2022, în cauza penală privindu-l pe

Znacovan Ruslan Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

Xxxxx, Xxxxx, domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Znacovan Ruslan Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, la muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 220

ore.

la 29.04.2021, aproximativ orele 00.40 min., în timp ce se deplasa, nedeținând permis

de conducere, cu automobilul de model ”VAZ 21093”, cu numere de înmatriculare

XXXXX, pe bd. Moscovei 26, mun. Chișinău, a fost stopat de către colaboratorii

INSP. În urma verificării actelor, conducătorul auto, Znacovan Ruslan a fost

suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică. Fiind

supus testării alcoolscopice cu dispozitivul “DRAGER” 8510 test nr.2909, la cet.

Znacovan Ruslan, a fost stabilită o concentrație a vaporilor în aer expirat de 0,64

mg/l, fapt ce conform prevederilor Hotărârii Guvernului R.Moldova nr.296 din

16.04.2009, constituie ”stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Potrivit art.13412 Cod penal, prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

se înțelege starea persoanei care are concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și

mai mult sau concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai

1

mult. Respectiv, Znacovan Ruslan a încălcat cerințele Regulamentului Circulației

Rutiere și anume prevederile punctului 14 lit. a) al RCR, conform căruia,

conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare

avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere.

Astfel, lui Znacovan Ruslan i se impută că, prin acțiunile sale intenționate a

comis infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care

nu deține permis de conducere.

declarat apel, solicitând casarea parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Znacovan Ruslan,

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod

penal, să-i fie numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 8 luni, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului declarat, acuzatorul de stat a invocat următoarele:

- pedeapsa stabilită prin sentință este prea blândă, iar concluzia instanței de

fond, precum că în privința inculpatului Znacovan Ruslan este echitabilă aplicarea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, o consideră

neîntemeiată;

- mijloacele de transport prezintă un grad sporit de pericol, iar conducerea

mijlocului de transport în stare de ebrietate, precum și de către o persoană care nu

deține permis de conducere, reprezintă un grad și mai avansat de pericol;

- infracțiunea de conducerea mijlocului de transport de către o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de

conducere, în care este acuzat Znacovan Ruslan, atentează la relațiile sociale ce

vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor

circulației rutiere, obligație impusă fiecărui conducător de transport, care este un

mijloc de pericol social sporit pentru sănătate și viață;

- pronunțând o sentință de condamnare, cu aplicarea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în privința inculpatului, care la

momentul examinării cauzei penale fiind anunțat de către instanță în căutare, nu a

fost atins scopul principal și anume prevenirea de comitere de noi infracțiuni de

către inculpat, precum și de către alte persoane;

- corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de

societate;

- prin sentința dată, instanța nu a aplicat inculpatului Znacovan Ruslan o

pedeapsă echitabilă, conform cerințelor art.75 Cod penal.

2022, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

2

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului ce a fost dovedită, dând faptei

săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Deși inculpatul Znacovan Ruslan și-a recunoscut vina în comiterea faptei

incriminate, vinovăția acestuia se confirmă și prin următoarea sistemă de probe, ce

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi:

declarațiile martorilor Proca Igor, Bogatu Vitalie, procesul-verbal al examinării

medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei nr. 765 din 29.04.2021(f.d.22); procesul-verbal de examinare a

documentului din 06.05.2021(f.d.9); informația de la Agenția Servicii Publice (f.d.26);

bonul ”Drager Alcotest” nr.8510 cu test nr.2909 din 29.04.2021 (f.d.8); ordonanța de

recunoaștere și de anexare a mijlocului material de probă la cauza penală din

06.05.2021(f.d.10); ordonanța de recunoaștere și de anexare a mijlocului material de

probă la cauza penală din 24.05.2021 (f.d.20).

Acestea fiind stabilite, instanța de apel a considerat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, ce în

ansamblu, dovedesc vinovăția inculpatului Znacovan Ruslan în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după semnele calificative:

,,conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat și care nu deține permis de conducere”.

Astfel, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de apel a conchis că,

instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale,

și, în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Conform art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către Znacovan Ruslan se

atribuie la categoria infracțiunilor ușoare. La stabilirea și individualizarea pedepsei

penale în corespundere cu prevederile art. 76 Cod penal, instanța de apel a reținut în

calitate de circumstanțe atenunante în privința inculpatului Znacovan Ruslan

recunoașterea vinei și comiterea pentru prima data a unei infracțiuni, iar în

conformitate cu art. 77 Cod penal, careva circumstanțe agravante în privința acestuia

nu sunt reținute.

Instanța de apel a reținut că sancțiunea normei juridice prevăzute de art. 2641

alin.(4) Cod penal, stabilește pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de pînă la 1 an.

Astfel, reieșind din circumstanțele cazului, ținând cont de scopul pedepsei

penale, care are ca obiectiv reeducarea socială a inculpatului, instanța de apel a

considerat că, instanța de fond corect a aplicat inculpatului o pedeapsa sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 220 ore.

În viziunea instanței de apel, solicitarea acuzării cu privire la aplicarea în

privința lui Znacovan Ruslan a unei pedepse mai aspre și anume, 8 luni închisoare

3

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, ținând cont de gravitatea faptei comise

de inculpat, urmează a fi respinsă ca nefondată, or, la caz se reține că executarea

reală a pedepsei închisorii nu ar fi proporțională cu fapta săvârșită.

Acestea fiind stabilite, instanța de apel a considerat că, soluția adoptată de către

prima instanță își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Znacovan

Ruslan, pedeapsa aplicată, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte ce țin de comportamentul acestuia pe

viitor.

solicită casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului indică:

- consideră greșită soluția instanței de judecată cu privire la pedeapsa numită

lui Znacovan Ruslan, prin urmare modalitatea de motivare a soluției pe cauza dată,

fără a constata careva temeiuri legale privind aplicarea unei pedepse în derogare de

la principiile procesual penale, denotă faptul că, instanța de apel a pronunțat o

soluție eronată;

- instanța de apel, la stabilirea pedepsei numite lui Znacovan Ruslan a derogat

în totalitate de la prevederile art. 67 Cod penal;

- inculpatul Znacovan Ruslan a lipsit de la examinarea cauzei penale, atât în

instanța de fond, cât și în instanța de apel;

- pe caz au fost respectate dispozițiile art. 321 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură

penală și cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului, care s-a sustras de la

prezentarea în instanță;

- în situația în care instanța de apel a constatat că, inculpatul Znacovan Ruslan

se sustrage de la examinarea cauzei penale, nu era în drept să aplice față de el

pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității;

- în lipsa inculpatului, instanța de apel nu doar că nu i-a explicat inculpatului

esența pedepsei cu munca neremunerată, ci nici nu a preluat acel angajament de la

Znacovan Ruslan prin care se obliga a se prezenta la organul de probațiune;

- imposibilitatea punerii în executare a pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității va condiționa și imposibilitatea realizării

dispozițiilor alin. (3) art. 67 Cod penal;

- pedeapsa sub formă de muncă neremunerată aplicată pe caz inculpatului

Znacovan Ruslan este una inoportună și chiar irealizabilă în situația în care această

pedeapsă nu va putea fi pusă în executare;

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat pe caz prevederile art. 75

Cod penal la alegerea și aplicarea pedepsei;

- la aplicarea pedepsei inculpatului Znacovan Ruslan practic nu a motivat în

nici un fel oportunitatea aplicării față de condamnat a pedepsei atât de blânde, nu a

constatat și stabilit circumstanțele cauzei și persoanei celui vinovat, ce ar justifica

concluzia că, nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită;

4

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427.

Așadar, în prezenta speță, reieșind din recursul declarat se atestă, că recurentul

își întemeiază recursul în baza pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii

sau acesta este expus neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată, instanța de recurs atestă, că recurentul nu contestă starea de fapt

stabilită de către instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente Colegiul nu se va expune referitor la aceste

aspecte.

Din conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul critică hotărârile

judecătorești, deoarece instanțele de fond au aplicat o pedeapsă prea blândă, fiindcă

inculpatul s-a sustras de la examinarea cauzei, iar aplicarea pedepsei cu muncă

neremunerată în folosul comunității, va duce la imposibilitatea punerii în aplicare a

acesteia.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit

confirmarea temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanțele

de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, acordând deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la

individualizarea pedepsei inculpatului și nu au admis careva erori, stabilind

justificat, în privința acestuia, pedepsa sub formă de 220 ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

Opozant celor invocate de recurent, la capitolul efectuării unei individualizări

eronate a pedepsei în privința inculpatului Znacovan R., aplicându-i pedepsa sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de recurs relevă, că în

cazul săvârșirii unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să

înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care

a comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul

penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

5

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea

specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a prezentului Cod. Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată, iar după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se

aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane. Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a

pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai

aspră, în limitele prevederilor articolului, poate fi stabilită numai în cazul în care o

pedeapsă mai blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea

scopului scontat.

Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Cod penal, în baza căruia inculpatul Znacovan R. a

fost condamnat, prevede pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul comunității de

la 200 la 240 de ore sa cu închisoare de pînă la 1 an. Această infracțiune, clasificându-

se ca una ușoară, potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal.

Revenind la prezenta speță, Colegiul atestă, că instanțele de fond au conchis, că

inculpatului Znacovan R., urmează a-i fi aplicată în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal,

pedeapsă sub formă de 220 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

La circumstanțele cauzei, instanța de recurs menționează, că instanțele de fond

au reținut întemeiat în calitate de circumstanțe atenunante în privința inculpatului

Znacovan Ruslan recunoașterea vinei și comiterea pentru prima data a unei

infracțiuni, iar în conformitate cu art. 77 Cod penal, careva circumstanțe agravante în

privința acestuia nu au fost reținute.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanțele de

fond au argumentat pe deplin motivele pentru care au aplicat inculpatului în baza

art. 2641 alin. (4) Cod penal, pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, urmare a circumstanțelor expuse mai sus, a atitudinii inculpatului față

de cele comise, care în cadrul urmăririi penale a recunoscut vina integral și influența

pedepsei asupra corectării și reeducării acestuia, din care considerent, instanța de

6

recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile procurorului, precum că nu a fost

motivată oportunitatea aplicării față de inculpat a pedepsei atât de blânde.

Ce ține de argumentul recurentului, precum că în situația în care instanța de

apel a constatat că, inculpatul se sustrage de la examinarea cauzei penale, nu era în

drept să aplice față de el pedeapsa penală sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității, Colegiul penal reține că, aceasta a constituit obiect de discuție

în instanța de apel, care întemeiat a reținut că, solicitarea acuzării cu privire la

aplicarea în privința lui Znacovan Ruslan a unei pedepse mai aspre și anume, 8 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, ținând cont de

gravitatea faptei comise de inculpat, urmează a fi respinsă ca nefondată, or, la caz se

reține că executarea reală a pedepsei închisorii nu ar fi proporțională cu fapta

săvârșită. Mai mult ca atât că, inculpatul anterior nu a fost judecat, comițând prima

dată o infracțiune ușoară.

Cu referire la criticile recurentului, ce țin de imposibilitatea punerii în executare

a pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, Colegiul penal

atestă, la capitolul XXI al Codului de executare, este prevăzută procedura executării

pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității, modul de executare,

obligațiile condamnatului și măsurile ce urmează a fi întreprinse în cazul dacă

persoana condamnată la muncă neremunerată în folosul comunității nu s-a

prezentat pentru a fi luată la evidență sau a părăsit domiciliul și locul aflării ei nu

este cunoscut (art. 194 alin. (5) Cod de executare.)

Având în vedere toate circumstanțele cauzei în cumul, ținând cont de principiul

umanismului, prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și de prevederile art. 61 alin. (2) Cod

penal, instanța de recurs consideră, că instanțele de fond au argumentat soluția de

aplicare în privința inculpatului a pedepsei sub formă de 220 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Astfel, instanța de recurs apreciază că, la stabilirea pedepsei inculpatului,

instanțele de fond au acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

constatând că pedeapsa aplicată va fi echitabilă faptei infracționale comise, ce

corespunde normelor legale și va atinge scopul de corectare și reeducare a

inculpatei, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, totodată hotărârile

instanțelor de fond fiind motivate, respectiv nu au fost încălcate prevederile art. 414

alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de apel expunându-se

asupra argumentelor invocate în apel, iar hotărârea adoptată cuprinzând și motivele

pe care se întemeiază soluția.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază, că argumentele invocate

de recurent sânt nefondate, ceea ce impune concluzia privind inadmisibilitatea

recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al

7

Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Znacovan Ruslan Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 30 martie 2023 și pronunțată integral la 13 aprilie

2023.

Președinte Toma Nadejda

Judecător Guzun Ion

Judecător Catan Liliana

8