1re-94/21 — art.264-1 al. 1 CP

1re-94/21 — art.264-1 al. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1re-94/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

29 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena și Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, recursul în anulare declarat de avocatul Cotruța

Sergiu în numele condamnatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020 și sentinței Judecătoriei Chișinău,

sediul Rîșcani din 07 noiembrie 2019, în cauza penală în privința lui

Luchianov Igor xxx, născut la xxx, originar din

xxx și domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07.09.2018 – 07.11.2019;

Instanța de recurs: 15.05.2020 - 08.07.2020;

Instanța de recurs în anulare: 12.04.2021 - 29.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Luchianov Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod

penal, la amendă în mărime de 760 unități convenționale, ce constituie echivalentul a

38 000 lei, cu privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 3

ani.

la data de 15.05.2018, în jurul orei 19:52 aflându-se în stare de ebrietate produsă de

substanțe psihotrope, contrar prevederilor pct.14 lit. a) din Regulamentul Circulației

Rutiere (RCR), aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009, conform

căruia „conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul sub influenta

drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influenta preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav... " și cerințelor art.32

alin.(4) lit. a), b) din Legea nr. 131 din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier,

potrivit căruia „participanții la traficul rutier sunt obligați să cunoască și să respecte

prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative și ale actelor normative în vigoare

în domeniu, să manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic, să nu cauzeze

prejudicii mediului înconjurător, proprietății publice sau private", s-a urcat la volanul

automobilului de model „Toyota Corolla", cu n/î xxx și conducându-l, pe str.

Mircești, mun. Chișinău, din motiv că a ignorat cerințele marcajului rutier 1.1.1.

„linia continuă" din RCR, a fost stopat de către colaboratorii Inspectoratului Național

de Patrulare, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate. În acest sens, cet. Luchianov Igor a fost examinat la IMSP Dispensarul

Republican de Narcologie, amplasat pe str. Petru Rareș 32, mun. Chișinău. Conform

procesului-verbal nr.3053 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, după prelevarea probelor

biologice la ora 20:15 din 15.05.2018, s-a stabilit că cet. Luchianov Igor, la

momentul conducerii mijlocului de transport, se află în stare de ebrietate provocată

de stupefiante (benzodiazepine).

Analizând și apreciind probele, prima instanță a ajuns la concluzia că, prin

acțiunile sale intenționate Luchianov Igor a săvârșit infracțiunea prevăzută de

art.2641 alin.(1) Cod penal, după semnele calificative: conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe

psihotrope.

sentința, solicitând casarea totală a acesteia cu pronunțarea unei sentințe de achitare

în privința lui Luchianov Igor.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, prima instanță nu a apreciat probele

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, reieșind

din punctul de vedere al coroborării lor.

Prima instanță în motivarea sentinței de condamnare în baza art.2641 alin.(l)

Cod penal, a reținut doar probele care nu demonstrează direct vinovăția inculpatului,

cum ar fi: - raportul agentului constatator Șalopa Iurie, cu privire la înregistrarea și

evidența sesizărilor și altor informații despre infracțiune unde Luchianov Igor a fost

stopat pentru încălcarea regulilor de circulație rutieră; - procesul-verbal de

constatare că Luchianov Igor se deplasa în mun. Chișinău, str. Mircești la volanul

a/m ''Toyota Corola"; - procesul-verbal cu privire la contravenție ; - informația

Agenției Medicamentului și Dispozitivelor Medicale care indică, că în medicamentul

"suprastin" nu se conține ''benzodiazepine".

fost respins ca nefondat recursul, cu menținerea sentinței.

4.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, la

pronunțarea sentinței prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de

drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Luchianov Igor a săvârșit infracțiunea

imputată lui. A reținut că aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-

se prevederile art.101 Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor.

Instanța de recurs a reținut că, deși inculpatul Luchianov Igor vina n-a

recunoscut-o, prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția

lui în comiterea infracțiunii imputate. Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe,

care sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele: - raportul

agentului constatator nr. RAP 01235763 din 15.05.2018; - procesul-verbal de

consemnare a circumstanțelor constate din 15.05.2018; - procesul-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei nr.3053 din 15.05.2018; - procesul-verbal cu privire la

contravenție nr. MAI 04340409 din 15.05.2018; - informația Agenției

Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din 12.03.2018.

Analizând probele cercetate și apreciindu-le, din punct de vedere al

coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de recurs a stabilit că ele

demonstrează cu certitudine vina inculpatului Luchianov Igor în comiterea

infracțiunii imputate și care combat argumentele declarate de către inculpat. Instanța

de recurs a concluzionat că, declarațiile depuse la urmărirea penală de către

inculpatul Luchianov Igor, prin care nu-și recunoaște vina în comiterea infracțiunii

imputate, sunt declarații ce nu corespund adevărului, depuse în încercarea de a se

eschiva de la răspunderea penală și se combat prin probele analizate și apreciate prin

prisma prevederilor art.101 Codul de procedură penală.

Instanța de recurs a constatat cu certitudine că Luchianov Igor a comis

infracțiunea imputată lui, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art.2641 alin.(1) Cod penal.

Instanța de recurs a menționat faptul că, argumentele invocate de avocatul

inculpatului în cererea de recurs au fost combătute prin probatoriul primei instanțe.

În plus, instanța de recurs a evidențiat că declarațiile martorului acuzării sunt

veridice, depuse sub jurământ, iar logica evenimentelor versiunii părții acuzării se

regăsește în cauza respectivă, care în colaborare cu probele prezentate dovedesc

vinovăția inculpatului. Or, doar negarea faptului comiterii infracțiunii nu poate

dovedește și nevinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Subsecvent, instanța de recurs a reținut că, față de lucrul judecat de primă

instanță, se constată o motivare amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire

la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu fapta

incriminată prin rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele

articolului 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale.

4.2. Referitor la pedeapsă, instanța de recurs a conchis că prima instanță la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art.art.7, 61, 75 Codul penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

În final, a relevat că potrivit art.16 alin.(3) Codul penal, infracțiunea săvârșită

de către Luchianov Igor în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la

categoria infracțiunilor ușoare. Circumstanțe atenuante sau agravante conform

prevederilor art.ar.76, 77 Codul penal, nu au fost stabilite. Astfel, instanța de recurs a

considerat că prima instanță corect a conchis că inculpatul Luchianov Igor trebuie să

poarte răspundere penală pentru faptele săvârșite în condițiile sus indicate și a

considerat că îndreptarea și reeducarea lui este posibilă cu aplicarea pedepsei sub

formă de amendă.

Instanța de recurs a menționat că, pentru infracțiunea prevăzută de art.2641

alin.(1) Codul penal, prima instanță corect ia stabilit inculpatului pedeapsa sub formă

de amendă în mărime de 760 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

anulare și solicită casarea hotărârilor adoptate cu pronunțarea unei hotărâri de

încetare în privința lui Luchianov Igor a procesului penal în baza art.2641 alin.(1)

Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

În motivarea cerințelor sale, recurentul invocă lipsa probelor care ar confirma

vinovăția lui Luchianov Igor în săvârșirea infracțiunii incriminate. În continuare, a

explicat că, probele reținute de către prima instanță și instanța de recurs, nu confirmă

nicidecum vinovăția lui Luchianov Igor în comiterea faptei incriminate de conducere

în stare de ebrietate provocată de substanțe stupefiante (benzodiazepine), pe motiv că

respectivele probe sunt doar niște presupuneri.

De asemenea, invocă încălcarea dreptului fundamental la apărare. Astfel,

explică că cererea de recurs împotriva sentinței, a fost depusă de către avocatul

Ceclu Vasile în numele lui Luchianov Igor.

Până la desfășurarea primei ședințe de judecată în ordine de recurs la Curtea

de Apel Chișinău, avocatul Ceclu Vasile a informat prin cerere scrisă în privința

imposibilității prezentării la ședința prestabilită din data de 08 iulie 2020, pe motivul

plecării peste hotarele țării. La prima ședință de judecată stabilită, instanța de recurs

a dispus respingerea cererii de amânare, fiind totodată efectuată solicitarea către

Oficiul Teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică Garantată de Stat,

pentru a desemna un avocat din oficiu, fiind desemnat avocatul Sanduleac Victor.

La ședința de judecată din data de 08 iulie 2020, Luchianov Igor a adus la

cunoștință necesitatea amânării examinării cauzei, pe motiv că avocatul Ceclu Vasile

îi reprezintă interesele, acesta fiind în imposibilitate să se prezinte, iar cu avocatul

Sanduleac Victor desemnat din oficiu, nu a comunicat, argumentând necesitatea

amânării inclusiv prin prisma faptului că apărătorul nou numit nu a reușit să studieze

materialele cauzei, nefiind la curent cu particularitățile cauzei.

În această ordine de idei, explică că prin refuzul amânării primei ședințe de

judecată, motive care nu pot fi considerate tergiversare, s-a îngrădit în mod

nejustificat posibilitatea lui Luchianov Igor de a beneficia de o apărare efectivă și

eficientă, fapt care s-a soldat cu condamnarea nejustificată a acestuia.

În plus, apărarea enunță prescripția tragerii la răspundere penală. În acest sens,

reține că infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, în redacția Legii

nr.164 din 20.07.2017, prevede o sancțiune sub formă de amendă în mărime de la

750 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității

de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani. Iar, în conformitate cu

prevederile art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră faptele pentru

care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa închisorii pe un

termen de până la 2 ani, inclusiv.

Reiterează prevederile art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Menționează că, fapta incriminată lui Luchianov Igor privind conducerea în

stare de ebrietate provocată de substanțe stupefiante, a avut loc la data de

15.05.2018. Cauza a fost examinată de către Curtea de Apel Chișinău în ordine de

recurs la data de 08.07.2020, astfel, concluzionează că la acel moment, termenul

privind tragerea la răspundere penală a lui Luchianov Igor a expirat, or, din

momentul consumării faptei, au trecut mai mult de 2 ani. Cu toate acestea, deși în

motivarea deciziei sale, instanța de recurs a respins cererea de amânare depusă de

avocatul Ceclu Vasile, invocând că ultimul urmărește scopul de expirare a

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, totuși a ignorat faptul că

acest termen deja expirase la acel moment, evitând să se expună asupra acestui fapt,

prin prisma liberării de răspundere penală a lui Luchianov Igor.

Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data rămânerii

definitive a hotărârii instanței de judecată.

Subliniază că, potrivit dispoziției art.466 alin.(2) pct.6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data

când a rămas definitivă. Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă, la data

pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva hotărârilor

menționate la pct.4), adică la data expirării termenului de recurs sau dacă

apelul/recursul a fost respins.

Conchide că, din considerentele enunțate, instanța de recurs prin neaplicarea

prevederilor art.60 Cod penal în privința lui Luchianov Igor, a admis un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat soluția adoptată de

instanța ierarhic inferioară. Cauza penală nu a fost judecată în mod echitabil, fiind

încălcate esențial drepturile condamnatului garantate de Constituția Republicii

Moldova și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar această încălcare de

lege echivalează cu o eroare judiciară, care necesită a fi corectată de către instanța de

recurs în anulare.

De asemenea, constată circumstanțele prevăzute de art.60 alin.(1) lit. a) Cod

penal, care condiționează excluderea tragerii la răspundere penală, circumstanță care

conform art.332 alin.(1) Cod de procedură penală, duce la încetarea procesului penal

în ședința de judecată, or articolul nominalizat prevede că în cazurile prevăzute în

art. 53-60 Cod penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal în

cauza respectivă.

Reiterând prevederile art.435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală,

reține că instanța de recurs în anulare poate să intervină în soluția instanței de recurs,

inclusiv și să o caseze, atunci când se constată comiterea unui viciu fundamental,

care a dus la adoptarea unei hotărâri ilegale.

stat, care s-a expus pentru admisibilitatea acestuia, cu trimiterea recursului pentru

judecare Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție.

În motivarea poziției expuse, acuzatorul de stat a reținut că la judecarea cauzei

în instanța de recurs a avut loc încălcarea dreptului inculpatului la un proces echitabil

prevăzut de art.6 CEDO, în expresia sa de garantare a dreptului la apărare, precum și

art.26 din Constituția Republicii Moldova - dreptul la apărare.

În sensul dat, a menționează că conform materialelor cauzei avocatul Ceclu

Vasile a fost angajat de către Luchianov Igor la data de 01.04.2019 pentru a-i oferi

asistență juridică în instanțele de judecată de toate nivelurile. Îndeplinind procedură

citării pentru ședința instanței de recurs din 08.07.2020 grefierul, la data de

29.05.2020 a citat partea apărării prin intermediul legăturii telefonice, iar în adresa

avocatului Ceclu Vasile fiind expediat și un mesaj la poșta electronică. La data de

07.07.2020 inculpatul a solicitat amânarea ședinței de judecată din motivul absenței

avocatului său Ceclu Vasile, solicitare care a fost respinsă de către instanța de recurs,

fiind invitat totodată avocatul Sanduleac V. desemnat în modul prevăzut de Lege de

către CNAJGS.

Notează că, instanța de recurs a motivat înlocuirea apărătorului "...Cu referire

la art.70 alin.(4) pct.2) Codul de procedura penală, ... datorită absenței îndelungate a

avocatului respectiv. Totodată, solicitarea amânării pe o dată la care expiră termenul

de prescripție de tragere la răspundere penală, constituie un abuz al drepturilor

procedural".

Mai mult, semnalează că respingând cererea de amânare a procesului instanța

a ignorant obligația sa pozitivă de a asigura participanților la procesul penal deplina

exercitare a drepturilor lor procesuale și anume a dreptului inculpatului de a fi asistat

de un apărător ales. În plus, constatarea instanței a caracterului abuziv al solicitării

de amânare, prezumând intenția părții apărării de a amâna examinarea recursului

după expirarea termenului de prescripție, nu are nici un suport juridic, or, termenul

atragerii la răspundere pentru infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal,

comisă la 15.05.2018, potrivit prevederilor art.art.16, 60 Cod penal era prescris încă

la data citării - 29.05.2020.

În aceeași ordine de idei, evidențiază că omisiunile instanței de recurs descrise

supra, au determinat adoptarea unei decizii ilegale și în aspectul comiterii unei erori

grave de drept. Astfel, în conformitate cu prevederile art.332 alin(1) Cod de

procedură penală, dacă instanța de judecată constată unul din cazurile prevăzute la

art.art.53-60 Cod penal, prin hotărâre motivată încetează procesul penal, pe când la

data de 08.07.20 instanța de recurs a menținut sentința de condamnare a lui

Luchianov Igor, fără modificări.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) al aceluiași Cod, art.4§2 al Protocolului nr.7 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit art.6 pct.44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată poate fi considerat

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților persoanei garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția R. Moldova și de alte legi naționale.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art.457

alin.(3), 434 Cod de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe baza

materialului din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal lărgit atestă că una

din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade sub

incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal lărgit atestă că, în textul recursului

în anulare declarat, autorul invocă prescripția tragerii la răspundere penală.

Din materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit stabilește că, fapta

incriminată lui Luchianov Igor privind conducerea automobilului în stare de

ebrietate provocată de substanțe stupefiante, a avut loc la data de 15.05.2018

(f.d.11). Totodată, instanța de recurs în anulare reține că s-a examinat cauza la

Curtea de Apel Chișinău în ordine de recurs, cu pronunțarea deciziei - la data de

08.07.2020 (f.d.171).

Infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(1) Cod penal, în redacția Legii nr.164

din 20.07.2017, prevedea o sancțiune sub formă de amendă în mărime de la 750 la

850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

Potrivit prevederilor art.16 alin.(2) Cod penal, infracțiuni ușoare se consideră

faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă maximă pedeapsa

închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Din textul art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, rezultă că persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare. (2) Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii

și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Potrivit art.466 alin.(1), (2) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârea instanței

de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a rămas definitivă.

Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă, la data pronunțării hotărârii prin care s-a

respins recursul declarat împotriva hotărârilor menționate la pct.4), adică la data

expirării termenului de recurs sau dacă apelul/recursul a fost respins.

Colegiul penal lărgit constată că, din momentul săvârșirii faptei incriminate lui

Luchianov Igor prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal (15.05.218) și până la

momentul pronunțării deciziei prin care recursul a fost respins (08.07.2020), au

trecut mai mult de 2 ani de zile. Astfel, la caz instanța de recurs în anulare conchide

că din ziua săvârșirii infracțiunii, care este una din categoria celor ușoare, au expirat

2 ani, până la rămânerea definitivă hotărârea primei instanțe, respectiv a intervenit

prescripția tragerii la răspundere penală a lui Luchianov Igor în baza art.2641 alin.(1)

Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.art.332 alin.(1), 389 alin.(4)

pct.3), 435 alin.(1) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, instanța de recurs în

anulare dispune liberarea lui Luchianov Igor de pedeapsa penală stabilită în baza

art.2641 alin.(1) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

Colegiul penal lărgit evidențiază că, instanța de recurs prin neaplicarea

prevederilor art.60 Cod penal în privința lui Luchianov Igor, a admis un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat soluția adoptată de

instanța ierarhic inferioară.

Astfel, fiind constatat un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

care a afectat hotărârea atacată, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia casării

parțiale a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 noiembrie 2019, în latura

penală în partea stabilirii pedepsei, cu liberarea lui Luchianov Igor de pedeapsa

penală, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

pct.3) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Cotruța Sergiu în numele

condamnatului, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 08 iulie 2020 și sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 noiembrie

2019, în latura penală în partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei în această

parte și pronunțarea unei noi hotărâri.

Se dispune liberarea lui Luchianov Igor xxx de pedeapsa penală stabilită în

baza art.2641 alin.(1) Cod penal, în temeiul art.60 Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată motivat la 19 august 2021.

Președinte /semnătura/ Toma Nadejda

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

29 iunie 2021 Dosarul nr.1re-94/2021

OPINIE SEPARATĂ

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de

procedură penală (în cauza privind Luchianov Igor

învinuit de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.art.2641 alin.(l) Cod

penal)

iunie 2021 a fost adoptată următoarea soluție: „Admite recursul în anulare

declarat de avocatul Cotruța Sergiu în numele condamnatului, casează parțial

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 iulie 2020 și sentința

Judecătorie Chișinău, sediul Rîșcani din 07 noiembrie 2019, în latura penală în

partea stabilirii pedepsei cu rejudecarea cauzei în această parte și pronunțarea

unei noi hotărâri.

Se dispune liberarea lui Luchianov Igor Piotr de pedeapsa penală

stabilită în baza art.2641 alin.(l) Cod penal, în temeiul art.60 Cod penal, în

legătură cu expirarea termenului de prescripție.

În rest, dispozițiile hotărârilor contestate se mențin".

soluția pronunțată și consider că decizia instanței de recurs este afectată de un

viciu fundamental, urma a fi casată total cu dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de recurs în alt complet de judecători, deoarece erorile

comise la judecarea recursului nu pot fi corectate de către instanța de recurs în

anulare.

2.1. Astfel, în motivarea deciziei Colegiul penal a menționat că :"Din

materialele cauzei penale, Colegiul penal lărgit stabilește că, fapta incriminată

lui Luchianov Igor privind conducerea automobilului în stare de ebrietate

provocată de substanțe stupefiante, a avut loc la data de 15.05.2018 (f.d.ll).

Totodată, instanța de recurs în anulare reține că s-a examinat cauza la Curtea

de Apel Chișinău în ordine de recurs, cu pronunțarea deciziei - la data de

08.07.2020 (f.d.171).

Infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(l) Cod penal, în redacția Legii

nr.164 din 20.07.2017, prevedea o sancțiune sub formă de amendă în mărime de

la 750 la 850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul

comunității de la 200 la 240 de ore, în ambele cazuri cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

Potrivit prevederilor art.16 alin.[2] Cod penal, infracțiuni ușoare se

consideră faptele pentru care legea penală prevede în calitate de pedeapsă

maximă pedeapsa închisorii pe un termen de până la 2 ani inclusiv.

Din textul art.60 alin.(l) lit. a] Cod penal, rezultă că persoana se liberează

de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni ușoare. (2) Prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de

judecată.

Potrivit art.466 alin.(l), (2) pct.6) Cod de procedură penală, hotărârea

instanței de judecată într-o cauză penală devine executorie la data când a

rămas definitivă. Hotărârea primei instanțe rămâne definitivă, la data

pronunțării hotărârii prin care s-a respins recursul declarat împotriva

hotărârilor menționate la pct.4), adică la data expirării termenului de recurs

sau dacă apelul/recursul a fost respins.

Colegiul penal lărgit constată că, din momentul săvârșirii faptei

incriminate lui Luchianov Igor prevăzute de art.2641 alin.(l) Cod penal

(15.05.218) și până la momentul pronunțării deciziei prin care recursul a fost

respins (08.07.2020), au trecut mai mult de 2 ani de zile. Astfel, la caz instanța

de recurs în anulare conchide că din ziua săvârșirii infracțiunii, care este una

din categoria celor ușoare, au expirat 2 ani, până la rămânerea definitivă

hotărârea primei instanțe, respectiv a intervenit prescripția tragerii la

răspundere penală a lui Luchianov Igor în baza art.2641 alin.(l) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.art.332 alin.(l), 389 alin.(4)

pct.3), 435 alin.(l) pct.2) lit. b) Cod de procedură penală, instanța de recurs în

anulare dispune liberarea lui Luchianov Igor de pedeapsa penală stabilită în

baza art.2641 alin.(l) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de

prescripție".

Contrar celor stipulate în decizia instanței de recurs în anulare menționez,

că prin Dispoziția nr. din 18 martie 2020 și anume Anexa la aceasta în p. 1 este

stipulată suspendarea curgerii termenelor de prescripție pe toată durata stării

de urgență instituită prin Hotărârea Parlamentului nr.55 din 17 martie 2020,

stare care a durat până la 15 mai 2020 (59 zile). Astfel curgerea termenului de

prescripție pe dosarul în cauză a fost suspendat de la 17.03.2020, curgerea

termenului fiind reluat la 15 mai 2020, astfel că durata termenului de

prescripție în speță s-a finalizat la 13.07.2020. în aceste condiții nu putea fi

adoptată soluția de liberare de pedeapsă în legătură cu expirarea termenului

de prescripție la dat

pronunțării deciziei de către Curtea de Apel Chișinău la 08.07.2020,

deoarece acest termen nu expirase.

Totodată țin să menționez, că instanța de recurs în anulare a lăsat fără

soluționare unul din argumentele decisive ale recursului și anume: încălcarea

dreptului la apărare, prin înlocuirea neîntemeiată de către instanța de recurs ordinar

a apărătorului ales cu un apărător din oficiu, fapt ce constituie temei de casare a

deciziei cu remiterea cauzei la rejudecare, deoarece:

a) înlocuirea apărătorului ales a fost înfăptuită de către instanța de

recurs pe temeiul "absenței îndelungate a avocatului respectiv";

b) a fost respinsă solicitarea inculpatului de amânare a judecării cauzei

din motivul lipsei avocatului ales, instanța de recurs considerând că

depunerea solicitării date constituie un "abuz al drepturilor

procedurale", deoarece solicitarea de amânare a fost făcută pentru o

dată la care expiră termenul de prescripție.

In materialele dosarului se atestă, că dosarul penal a parvenit în Curtea de Apel

Chișinău la 09.05.2020, neexistând careva dovezi privind citarea legală a avocatului Ceclu

Vasile în instanța de recurs, mai mult la data de 07.07.2020 inculpatul informează despre

aflarea avocatului său peste hotarele țării, solicitând amânarea judecării recursului. însă în

aceeași zi este solicitată desemnarea unui avocat din oficiu, decizia instanței de recurs fiind

pronunțată la 08.07.2020, ziua în care a fost desemnat avocatul V.Sanduleac pentru

reprezentarea intereselor inculpatului.

În aceste circumstanțe consider că instanța de recurs nu a oferit careva

motive plauzibile pentru înlocuirea avocatului ales, iar statuările instanței în

acest sens sunt total eronate și lipsite de suport legal, distorsionând

circumstanțele speței.

Astfel, consider, că decizia atacată este afectată de un viciu fundamental,

fiind încălcat dreptul inculpatului la un proces echitabil, iar erorile admise la

judecarea cauzei nu puteau fi corectate de către instanța de recurs în anulare,

decizia instanței de recurs urmând a fi casată cu remiterea cauzei la

rejudecare.

Judecător Nadejda Toma

11