1ra-2040/20 — Art. 264-1 al. 3; 217 al. 4; 190 al.1 CP

Prima instanță: 10.12.2019-15.07.2019;

Instanța de apel: 11.12.2019-16.06.2020;

Instanța de recurs: 21.09.2020-11.11.2020. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 15 iulie 2019, cauza fiind examinată în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a fost încetat procesul penal în cauza penală în învinuirea lui Luchianenco Vladimir în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal în legătură cu împăcarea părților. Luchianenco Vladimir a fost recunoscut vinovat și condamnat: - în baza art. 2641 alin. (3) Cod penal - la 150 ore neremunerate în folosul comunității cu privarea de dreptul de a conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 (trei) ani, iar conform art. 87 alin. (1) Cod penal de înlocuit pedeapsa stabilită cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 ore cu închisoare pe un termen de 2 luni 14 zile; - în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal - 2 (doi) ani 6 (șase) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe un termen de 2 (doi) ani. În baza art. 84 alin. (1) Cod Penal, prin cumul parțial al pedepselor aplicate în baza art. 2641 alin. (3), art. 217 alin. (4) lit. b) Cod Penal, i-a fost numită pedeapsa definitivă lui Luchianenco Vladimir sub formă de 2 (doi) ani 7 (șapte) luni închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani și cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe un termen de 2 (doi) ani. 1 S-a dispus încasarea de la Luchianenco Vladimir în bugetul de stat cheltuielile judiciare pentru efectuarea expertizelor în cuantum de 1919 (o mie nouă sute nouăsprezece) lei. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.2. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Luchianenco Vladimir la data de la data de 31 mai 2017, în jurul orei 12.00, conducând automobilul de model „Opel Zafira” cu xxxxx și deplasându-se pe str. Socoleni din mun. Chișinău, nu a cedat trecerea automobilului de model „Kia Sportage” cu xxxxx, care era condus de către Bondarenco Tatiana, care se deplasa pe drum cu prioritate, ca rezultat tamponându-l. Fiind condus la Dispensarul Republican de Narcologie pentru a fi supus unui examen medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, unde Luchianenco Vladimir, contrar prevederilor art. 438 alin. (2) Cod Contravențional al Republicii Moldova, care prevede că „ dacă asupra persoanei care conduce vehiculul există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate produse de alcool sau alte substanțe, acesta este obligat să accepte la cererea agentului constatator testarea alcoscopică, examenul medical și prelevarea de sânge„ și contrar prevederilor art. 11 lit. j) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia „ conducătorul de vehicul înainte de plecare și în timpul deplasării este obligat să se supună la solicitarea agentului de circulație procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz, examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării alcoolemiei „ a refuzat să fie supus examenului medical și de recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, fapt confirmat prin procesul-verbal nr. 6016 din 31 mai 2017. Tot el, la 18 decembrie 2017 acționând intenționat, urmărind premeditat scopul păstrării ilegale a substanțelor narcotice pentru consum personal, aflându-se în incinta internet cafe situată pe xxxxx, de către colaboratorii BRO al DP Chișinău, a fost observat cet. Luchianenco Vladimir care avea un comportament neadecvat, fiind escortat la IP Rîșcani, DP mun. Chișinău, la el s-a depistat un pachețel din hârtie, în care se afla o masă vegetală de culoare galbenă-verzuie cu miros specific. Conform Raportului de expertiză nr. 34/12/l-R-1045 din 23 martie 2018, masa uscată și mărunțită de culoare galben-verzuie (0,388g) predată benevol de către inculpatul Luchianenco Vladimir s-a depistat cannabinoidul sintetic 5-fluoro-ADB, care e inclusă în Tabelul 1 Substanțele stupefiante și substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale. Lista nr.2 Substanțele psihotrope, aprobate prin Hotărârea Guvernului R. Moldova nr.1088 din 05 octombrie 2004. Tot el, la data de 08 iulie 2018, aproximativ la orele 20:30 min, aflându-se în mun. xxxxx, în fața Centrului Comercial „Pan Com”, urmărind scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane prin inducere în eroare, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă s-a apropiat de cet. Harcavîi Vladimir de la care sub pretextul efectuării unui apel telefonic a cerut telefonul mobil a ultimului de model „Keneksi Flame” cu numărul de IMEIxxxxx, în care era instalată cartela SIM cu numărul xxxxx. Imediat după ce a intrat în posesia telefonului mobil, Luchianenco Vladimir, urmărind scopul dispunerii de acesta după bunul său plac a părăsit locul comiterii faptei. In urma 2 acțiunilor infracționale a le lui Luchianenco Vladimir părții vătămate i-a fost cauzat un prejudiciu material considerabil în sumă de 1949 lei. Acțiunile inculpatului Luchianenco Vladimir au fost încadrate în baza art. 264/1 alin. (3) Cod Penal, refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcooscopică și de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei; art. 217 alin. ( 4) lit. b) Cod Penal – păstrarea drogurilor în proporții deosebit de mari; art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei sau a mai multor persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului, părților (în cazul în care identitatea acestora este motivul determinant al încheierii actului juridic) actului juridic nul sau anulabil, ori dacă încheierea acestuia este determinată de comportamentul dolosiv sau viclean care a produs daune considerabile. 2. Sentința menționată a fost atacată cu apel, de către avocatul Procopovici Augustin în numele inculpatului prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, în partea ce ține de aplicarea pedepsei cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, prin care să fie dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate lui Luchianenco Vladimir conform art. 90 din Codul Penal. 2.1 În motivarea apelului avocatul a invocat că, Luchianenco Vladimir a recunoscut vina în cele incriminate și se căiește sincer de cele comise. Cauza a fost examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală. Corectarea și reeducarea lui Luchianenco Vladimir este posibilă fără privarea lui de libertate. În timpul cât s-a aflat în arest Luchianenco Vladimir a conștientizat caracterul faptelor comise și promite că pentru viitor nu va mai comite asemenea fapte, renunțând la consumul de droguri. În asemenea circumstanțe, a considerat apărarea că, prima instanța la stabilirea pedepsei, urma să aplice o pedeapsă non privativă de libertate, dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate conform art. 90 din Codul Penal. 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, a fost respins ca nefondat apelul declarat de către avocatul Procopovici Augustin, în numele inculpatului Luchianenco Vladimir, menținând sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 15 iulie 2019. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel, sub aspectul pedepsei aplicate inculpatului a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61, 67, 70, 75, 84, 87 și 109 Cod penal, precum și celor din articolul 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Cu referire la aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal, instanța de apel a constatat că, temei pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei și pentru aplicarea pedepsei mai blânde decât cea prevăzută de lege - nu există, deoarece în cauză nu sau constatat circumstanțe excepționale sau alte cauze, ce justifică aplicarea prevederilor art. 79 și 90 Cod penal. Or, inculpatul Luchianenco V. se află la evidența medicului narcolog cu diagnoza consumator de substanțe narcotice (amfetamine) (vol. 3 III, f. d. 48), nu se află la evidența medicului psihiatru (vol. III, f. d. 50), anterior a fost condamnat (vol. III, f. d. 51), a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și, prin cerere scrisă, a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, astfel beneficiind de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost condamnat - închisoare și muncă neremunerată în folosul comunității. Totodată, instanța de apel a reținut constatările primei instanțe și anume că, inculpatul Luchianenco Vladimir, în vârsta de 34 ani, a avut o comportare sinceră în cursul procesului penal în ce privește poziția de recunoaștere a vinovăției, nu este la prima abatere, anterior fiind condamnat. Inculpatul Luchianenco Vladimir s-a căit sincer în cele comise, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedura simplificată, în baza probelor acumulate în cadrul urmăririi penale. Însă, pe parcurs fiind cu certitudine în cunoștință de cauză și fiind înștiințat despre data, ora și locul examinării cauzei, nu s-a prezentat, ulterior fiind anunțat în căutare și aplicată măsură preventivă... Conform art. 77 Cod penal circumstanțe agravante la caz nu au fost stabilite. Circumstanțe excepționale potrivit prevederilor art. 79 Cod penal sau de liberare de răspundere penală în baza art. 55 Cod penal, instanța de judecată nu a stabilit.

Decizia instanței de apel a fost atacată, la data de 14 august 2020, cu recurs ordinar de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Luchianenco Vladimir, care indicând temeiul prevăzut la art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, a solicitat admiterea recursului, casarea parțială a deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie suspendată condiționat executarea pedepsei inculpatului în baza art.90 Cod Penal. 4.1 În motivarea recursului avocatul a indicat că: - atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod Penal; - la stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de fond și cea de apel urmau să ia în considerație că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă; și-a recunoscut pe deplin vina; sincer se căiește de cele săvârșite; de personalitatea și condițiile de viață - se caracterizează pozitiv, fără antecedente penale, are un copil minor la întreținere (în concubinaj), este la evidența medicului cardiolog (tensiune intracraniană, și din acest considerent el nu a frecventat școala, dar a beneficiat de studii la domiciliu) și prin urmare corectarea și reeducarea lui poate fi posibilă fără izolarea de societate, prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată în baza art. 90 Cod penal; - din conținutul sentinței, rezultă că instanța de judecată nu a constatat careva circumstanțe agravante prevăzute de art.77 Cod penal; - la stabilirea și individualizarea pedepsei, instanța de fond nu a apreciat corect probele și nu a luat în considerație circumstanțele atenuante prezente, și anume faptul că inculpatul și-a recunoscut vina. La fel, instanța nu a ținut cont de personalitatea și condițiile de viață a inculpatului - că se caracterizează pozitiv la locul de trai, are la întreținere un copil minor, fără antecedente penale. 4

La recursul ordinar declarat de către avocatul Marandici Nicolae, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul a depus referință, care a pledat pentru inadmisibilitatea recursului invocând că, soluția instanței de apel referitoare la categoria și mărimea pedepsei stabilită inculpatului Luchianenco Vladimir a fost reținută în strictă conformitate cu prevederile art.6,7,61,75,76,77 Cod penal, și cu respectarea prevederilor art.364/1 alin.(8) Cod de procedură penală. Astfel, a indicat acuzarea că, instanța de judecată, și-a argumentat suficient soluția în sensul pedepsei penale stabilite inculpatului, a ținut cont în deplină măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestora, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia, iar în final stabilindu-i inculpatului o pedeapsă echitabilă, astfel fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal. Cu referire la afirmațiile recurentului că motivarea soluției contestate contrazice dispozitivul hotărârii instanței de fond și celei de apel, ce constitui, conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, temei pentru recurs, a menționat acuzarea că, instanțele inferioare just au constatat că Luchianenco Vladimir a comis infracțiunile prevăzute de art.art.190 alin.(1),264/1 alin.(3) și 217 alin.(4) lit. b) Cod penal. Mai mult, din materialele cauzei penale rezultă că cauza a fost examinată în ordinea procedurii simplificate și anume în strictă conformitate cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală. Concomitent, acuzarea a mai reținut că, instanțele de fond și apel, în strictă conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, au verificat, s-au pronunțat și au apreciat fiecare probă din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care 5 se constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiul de casare a hotărârii instanței de apel, prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală. 6.1 Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că, deși recurentul a indicat temeiul de casare a deciziei instanței de apel prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, din conținutul argumentelor formulate se atestă că recursul nu a fost motivat sub acest aspect, iar criticile aduse se subscriu temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) al normei precizate, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Referitor la eroarea de drept prevăzută de art.427 alin.1) pct.10) Cod de procedură penală, Colegiul penal în raport cu motivele invocate în recurs, care sunt declarative, constată că o astfel de eroare nu și-a găsit confirmarea la examinarea recursului declarat în acest sens, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate întrucât instanța de apel i-a aplicat inculpatului Luchianenco Vladimir în baza art. 264/1 alin. (3), art. 217 alin. ( 4) lit. b) Cod penal cu aplicarea prevederilor art. art. 7,61,75-77, 84, 87 Cod penal o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale. Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel întemeiat a constatat că, prima instanță, la numirea pedepsei inculpatului Luchianenco Vladimir a ținut cont de faptul că acesta a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură prevăzută de art.364/1 Cod de procedură penală , de gravitatea infracțiunii comise care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de personalitatea acestuia care anterior a comis mai multe infracțiuni, inclusiv și de caracterul social periculos al infracțiunii săvârșite de către acesta, iar argumentul apărării în acest sens este nefondat. În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală concluzia instanțelor de fond referitor la executarea reală a pedepsei închisorii, deoarece pedeapsa stabilită de prima instanță, este proporțională faptelor comise de către inculpat. Instanța de recurs precizează că, față de natura și gravitatea faptelor comise, a circumstanțelor reale privind săvârșirea acestora și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa definitivă de 2 ani 7 luni închisoare, cu executarea ei reală, este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la corijarea și reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de faptele comise. Mai mult, Colegiul penal conchide că, la stabilirea pedepsei cu închisoarea, instanțele de fond și-au motivat soluția adoptată indicând din care motive au ajuns la concluzia că corijarea și reeducarea inculpatului Luchianenco Vladimir pentru faptele comise este posibilă doar cu aplicarea pedepsei închisorii reale, astfel că instanțele și- au motivat soluția referitor la iraționalitatea numirii pedepsei inculpatului non privative de libertate. Totodată, la numirea pedepsei instanțele de fond au ținut cont de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, acesta beneficiind de o reducere cu o treime din limitele de pedeapsă prevăzută de lege. 6 Prin urmare, afirmația apărării precum că, la stabilirea și individualizarea pedepsei instanța de fond și cea de apel urmau să ia în considerație că inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă; și-a recunoscut pe deplin vina; sincer se căiește de cele săvârșite; de personalitatea și condițiile de viață - se caracterizează pozitiv, fără antecedente penale, are un copil minor la întreținere (în concubinaj), este la evidența medicului cardiolog (tensiune intracraniană, și din acest considerent el nu a frecventat școala, dar a beneficiat de studii la domiciliu), urmează a fi respinsă. Or, anume aceste circumstanțe au fost luate în calcul la stabilirea pedepsei inculpatului. Colegiul penal reiterează că, pedeapsa principală precum a fost individualizată de instanța de fond, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut de art.61 alin.(2) Cod penal - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Lipsit de temei este și afirmația apărării precum că corectarea și reeducarea lui poate fi posibilă fără izolarea de societate, prin aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată în baza art. 90 Cod penal. Or, suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative prevăzute de lege, care privesc, pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii – condiții obiective, iar pe de altă parte, situația și persoana infractorului – condiții subiective. În cadrul condițiilor suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea pedepsei. Colegiul Penal notează că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod Penal nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia. Analizând condițiile în care poate fi acordată suspendarea executării pedepsei rezultă că aceasta nu este un drept al inculpatului, ci o facultate a instanței de judecată, care este liberă să aprecieze dacă este cazul să o acorde. Mai mult ca atât, instanțele inferioare la stabilirea pedepsei au ținut cont și de faptul că inculpatul anterior fiind condamnat pentru comiterea mai multor infracțiuni, acesta nu a tras concluziile necesare, nu a mers pe calea corijării iar în consecință comite alte 3 infracțiuni într-o perioadă de timp scurtă. circumstanțe, ce statuează, că o pedeapsă condiționată inculpatului nu ar fi efectivă și nu și-ar atinge scopul pedepsei. Astfel că, corectarea și reeducarea este posibilă doar cu izolarea acestuia de societate. În această ordine de idei, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnatului, cît și a altor persoane, dispunerea în privința acestuia a suspendării condiționate a pedepsei, poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de către inculpat și alte persoane a altor infracțiuni. 7 La fel, instanțele just au dispus și aplicarea prevederilor art.84 Cod penal, aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni. Prin urmare, Colegiul conchide că, pedeapsa stabilită lui Luchianenco Vladimir a fost individualizată conform prevederilor legale ce reglementează acest aspect. Totodată, la caz se constată lipsa circumstanțelor care ar servi drept temei pentru aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod penal. Față de cele ce preced, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate, recursul ordinar declarat de avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Luchianenco Vladimir, fiind vădit neîntemeiat, fapt ce condiționează soluția inadmisibilității acestuia.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marandici Nicolae în numele inculpatului Luchianenco Vladimir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2020, în cauza penală privindu-l pe Luchianenco Vladimir xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată integral la 11 noiembrie 2020. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Țurcan Anatolie 8