1re-140/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 1 CP
- Temei legal
- art. 453, 455 alin. 2 pct. 7 CPP
1re-140/2021 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)
Dosarul nr. 1re-140/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
03 noiembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Timofti Vladimir,
Judecători – Țurcan Anatolie, Cobzac Elena
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
condamnatul Cechina Sergiu, prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei
Chișinău (sediul Buiucani) din 28 septembrie 2020 și a deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe,
Cechina Sergiu Xxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat în mun. xxxx, str. xxxxxxx.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
05.06.2020 – 28.09.2020 (prima instanță);
29.10.2020 – 05.05.2021 (instanța de recurs);
28.06.2021 – 03.11.2021 (instanța de recurs în anulare).
Asupra admisibilității în principiu a recursului în anulare în cauză, în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T:
Prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 28 septembrie
2020, cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de
procedură penală, Cechina Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 135 ore cu
muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că inculpatul
Cechina Sergiu, la data de 09 aprilie 2020, în jurul orei 23:00, cunoscând cu
certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 lit. a) al Regulamentului
Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, care
stipulează că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare
de ebrietate, aflându-se în mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică grad
avansat, intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „Nissan Primera",
cu numărul de înmatriculare "xxxxx" și se deplasa cu acesta pe str. Busuiocești, mun.
Chișinău, când a fost stopat de către inspectorii Inspectoratului Național de
Patrulare, iar în procesul verificării actelor șoferului, au observat la acesta prezența
semnelor evidente a stării de ebrietate alcoolică.
1
Fiind suspectat de conducerea unității de transport în stare de ebrietate, pentru
stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei, conducătorului auto i-a fost propus trecerea
testării alcoolscopice cu ajutorul alcooltestului „Drager", la ce el a acceptat. În
rezultatul trecerii testării alcoolscopice, s-a constatat că Cechina Sergiu se află în
stare de ebrietate alcoolică grad avansat, fiind stabilită prezența a 0,67 mg/1 a
concentrației de alcool în aerul expirat, indici care conform art. 13412 alin. (3) Cod
penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Cechina Sergiu în baza art.
2641 alin. (1) Cod penal, adică conducerea mijlocului de transport de către o
persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Sentința primei instanțe a fost contestată cu recurs de către inculpatul
Cechina Sergiu, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea anulării dreptului
de a conduce mijloace de transport.
În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:
- a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, se căiește sincer de
cele comise, a depus declarații în detalii, a declarat că lucrează ca șofer la SRL
„Slovena Lux" și că lucrul de șofer este unica lui sursă de a întreține pe cei 4 copii
minori și pe mama sa, care este bolnavă și țintuită la pat;
- prima instanță nu a ținut cont de faptul că, infracțiunea comisă se califică ca
infracțiune „ușoară", careva consecințe grave nu sunt, anterior nu a fost condamnat,
careva încălcări administrative nu are.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai 2021, a
fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută sentința fără modificări.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că la stabilirea
pedepsei, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod
penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea
penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,
precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de recurs a menționat că inculpatul Cechina Sergiu a recunoscut vina
în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în
procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise.
În același context, instanța de recurs a reținut că după caracterul și gradul
prejudiciabil, infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, se califică ca
infracțiune „ușoară", pentru care legea penală reglementează sancțiunea sub formă
de „muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport", iar din materialele cauzei penale,
rezultă că inculpatul Cechina Sergiu anterior nu a fost judecat (f.d. 39), la evidența
medicului psihiatru sau narcolog nu se află (f.d. 34, 36), prezența circumstanței
2
atenunate - săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare, recunoașterea
vinovăției și căința sinceră, careva circumstanțe agravante nu au fost stabilite.
Totodată, instanța de recurs a indicat că nu poate reține ca fiind pertinente
argumentele inculpatului Cechina Sergiu în vederea neaplicării pedepsei
complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, și anume că,
dânsul este încadrat în câmpul muncii în calitate de șofer la SRL „Slovena Lux" și
că lucrul de șofer este unica lui sursă de a întreține pe cei 4 copii minori și pe mama,
care este bolnavă și ținută la pat, or, acest fapt nu poate fi apreciat ca o circumstanță
excepțională în sensul art. 79 Cod penal.
În acest sens, instanța de recurs a notat că inculpatul Cechina Sergiu nu a fost
privat de libertate, fiindu-i aplicată o pedeapsă penală principală non-privativă de
libertate, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, respectiv, ultimul
dispune de capacități fizice reale de a se angaja în câmpul muncii pentru a-și asigura
atât propria existență materială, cât și a familiei sale, nefiind lezat sau îngrădit în nici
un mod dreptul la muncă al inculpatului.
Mai mult, instanța de recurs a conchis că inculpatul Cechina Sergiu a comis
infracțiunea de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate, adică
conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat -
art. 2641 alin. (1) Cod penal, respectiv, doar anularea dreptului de a conduce mijloace
de transport va asigura scopul pedepsei penale, or, fenomenul conducerii
automobilului în stare de ebrietate este larg răspândit, iar consecințele pot fi fatale,
astfel că scopul prevenției generale a pedepsei penale nu va fi atins dacă inculpatul
va avea dreptul să conducă în continuare mijloace de transport.
Instanța de recurs a indicat că legiuitorul a înăsprit sancțiunea pentru
comiterea infracțiunii de „conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate
alcoolică cu grad avansat", și anume prin substituirea pedepsei complementare sub
formă de „în ambele cazuri cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de la 3 la 5 ani" cu pedeapsa complementară „anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport", tocmai pentru responsabilizarea
participanților la trafic, în vederea conformării la prevederile normelor de siguranță
rutieră, precum și în vederea neadmiterii derogării de la normele stabilite,
manifestate inclusiv prin conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate.
Respectiv, instanța de recurs a atestat că trebuie să analizeze cu o deosebită
atenție circumstanțele cauzei, care caracterizează pe de o parte modalitatea și
împrejurările comiterii faptei prejudiciabile, iar pe de altă parte personalitatea
inculpatului care a comis-o, astfel încât să fie convinsă că într-adevăr în speță sunt
prezente „circumstanțe excepționale" în sensul art. 79 Cod penal, iar în temeiul
acestora, excluderea pedepsei complementare obligatorie - „anularea dreptului de a
conduce mijloace de transport" este necesară și este în acord cu scopul pedepsei
3
penale de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea inculpatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. atât din partea condamnaților, cât
și a altor persoane.
Însă, în speță instanța de recurs nu a constatat nici un temei de a exclude
pedeapsa complementară sub formă de „anularea dreptului de a conduce mijloace
de transport", or, careva circumstanțe excepționale nu au fost reținute în favoarea
inculpatului Cechina Sergiu.
Decizia instanței de recurs este contestată cu recurs în anulare de
condamnatul Cechina Sergiu, care fără a invocă prezența în speță a unui viciu
fundamental, a solicitat casarea sentinței primei instanțe și a deciziei instanței de
recurs, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie exclusă
pedeapsa cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
În argumentarea recursului, recurentul invocă că:
- cauza a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod
de procedură penală, și-a recunoscut vinovăția în totalitate, se căiește de ce cele
săvârșite;
- instanțele de judecată au menționat că cei 4 copii care îi are la întreținere și
mama acestuia care este bolnavă și țintuită la pat nu constituie o circumstanță
excepțională;
- nici o instanță nu i-a explicat ce este o situație excepțională și de care articole
din Codul penal este prevăzută;
- în speță au fost încălcate prevederile art. 3, 4 Cod penal, având ca scop să-i
fie lezate demnitatea sa și a familiei sale și ai cauza suferințe morale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră
inadmisibil, din următoarele considerente.
Colegiul penal va examina admisibilitatea acestui recurs în anulare, în
procedura prevăzută de art. 453-456 Cod de procedură penală, constatând că
Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, corect a examinat recursul ordinar în
procedura prevăzută de art. 437-450 Cod de procedură penală, în speța dată.
În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se
declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.
În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recurs în anulare în termen.
Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică
prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă
hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu soluția de anulare a dreptului
acestuia de a conduce mijloace de transport..
4
În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de
procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul
reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu
fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în cazul
în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul Republicii
Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol prevede că recursul
în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute de acest
articol sau este declarat repetat.
Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare
esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea
Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că
recurentul nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea
atacată, nu a indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea
drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de
Constituția Republicii Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a omis
să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta astfel
cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care prevede
obligația de a indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele recursului
în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală
și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a manifestat
dezacordul cu soluția instanțelor de judecată privind stabilirea pedepsei
complementare obligatorie - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport
pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal și că la
adoptarea acestei soluții de instanțele de judecată nu a fost luat în considerare faptul
că are 4 copii minori și pe mama sa care e bolnavă la întreținere, ce în opinia sa
constituie o circumstanță excepțională, critici la care s-a dat răspuns prin hotărârile
atacate și ce nu pot afecta soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit
irevocabilă.
Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene
a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd
instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu
mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,
Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici
o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești
definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi
soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie
5
exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a
efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat
și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei
pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul
în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și
obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).
În consecință, Colegiul penal conchide că recursul în anulare declarat de
condamnatul Cechina Sergiu, nu întrunește cerințele de conținut, prevăzute de art.
455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală și se declară ca inadmisibil.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 456 alin. (1)
Cod de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Cechina
Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 mai
2021, în cauza penală privindu-l pe Cechina Sergiu Xxxx, din motiv că nu
îndeplinește cerințele de conținut.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 03 noiembrie 2021.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Cobzac Elena
6