1re-170/21 — art. 264/1 alin. 3 CP

1re-170/21 — art. 264/1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-170/2021

1-19197678-01-1r/e-23082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 ianuarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir

Judecători – Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Gheorghița Igor în numele condamnatului Martea Grigorii, prin care

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2021,

în cauza penală privindu-l pe

Martea Grigorii XXXXX, născut la XXXXX, originar din

raionul XXXXX, domiciliat în mun. XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în anulare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura

prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Martea Grigorii a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și

condamnat la o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

în mărime de 140 ore, cu executare în 4 ore de muncă pe zi, cu anularea dreptului de

a conduce mijloace de transport.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Martea Grigorii la

data de 08 noiembrie 2019, în jurul orelor 21:10, a condus mijlocul de transport de

model „XXXXX”, cu numerele de înmatriculare XXXXX pe drumul local din sat.

Poiana, raionul Ungheni, unde a fost stopat de către angajații Inspectoratului Poliției

de Patrulare. Fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport indicat în stare

de ebrietate alcoolică, Martea Grigorii, ignorând prevederile pct. 11) lit. j) din

Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, conform cărora „conducătorul de vehicul, este obligat să se supună, la

1

solicitarea polițistului, procedurii de testare a aerului expirat sau, după caz,

examenului medical de recoltare a probelor biologice în vederea constatării

alcoolemiei, consumului de droguri ori de alte substanțe psihotrope sau de

medicamente cu efecte similare, a refuzat testarea alcoolscopică și examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, cu recoltarea probelor

biologice în cadrul acestui examen medical.

numele inculpatului Martea Grigorii a declarat recurs prin care a solicitat casarea

acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de recunoaștere a inculpatului Martea

Grigorii vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal,

cu aplicarea sancțiunii principale, însă fără aplicarea sancțiunii complimentare sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

Apărarea, în motivarea cererii de recurs a invocat că prima instanță, la

individualizarea pedepsei, a stabilit un cumul de circumstanțe atenuante, în sensul

art. 76 alin. (1), (2) Cod penal, și anume că: inculpatul Martea Grigorii este

caracterizat pozitiv la locul de trai de către organul de poliție; este căsătorit; la

medicul narcolog și psihiatru nu se află la evidență; are la întreținere trei copii

minori; este posesorul permisului de conducere și până la cazul de referință s-a

manifestat ca fiind un conducător exemplar, anterior nefiind tras la răspundere

penală pentru comiterea infracțiunilor în domeniul transporturilor; a recunoscut

vinovăția; s-a căit sincer de cele comise și a contribuit activ la descoperirea

infracțiunii; la cererea sa, cauza a fost judecată conform procedurii simplificate, în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală; deținerea permisului de

conducere de către Martea Grigorii este necesară pentru utilizarea mijlocului de

transport individual atât în interesele familiei sale, cât și la serviciu, prin urmare,

permisul de conducere și necesitatea de a conduce autovehicule este o necesitate, și

nu un lux sau un capriciu. Or, anularea dreptului de a conduce mijloace de transport

a inculpatului, în circumstanțele constatate la caz, ar duce la agravarea situației

financiare în familia acestuia.

Astfel, apărarea a susținut că cumulul de circumstanțe atenuante enumerate

supra, urmau a fi evaluate de către prima instanță ca fiind o circumstanță atenuantă

excepțională, în sensul art. 79 alin. (11) Cod penal, și în conformitate cu

recomandările Plenului CSJ expuse în Hotărârea nr. 8 din 11.11.2013 cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, care constituie temei de

a nu aplica în privința lui Martea Grigorii pedeapsa complementară sub formă de

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

fost respins, ca nefondat, recursul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a menționat că verificând legalitatea

individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Martea Grigorii, a constatat

că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod

penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea

penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de

2

condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și că a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii incriminate, solicitând examinarea cauzei penale în procedură

simplificată, sincer căindu-se de cele comise.

Totodată, instanța de recurs a susținut poziția primei instanțe, prin care a statuat

că, la caz, nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale ce ar permite

aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

Cu privire la solicitarea apărării de a exclude pedeapsa complementară sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, instanța de recurs a

menționat că norma penală prevăzută de art. 2641 alin. (3) stabilește pedeapsa

complementară ca fiind obligatorie.

anulare de către avocatul Gheorghița Igor în numele condamnatului Martea Grigorii

prin care solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei.

În argumentarea recursului în anulare, recurentul a invocat argumente similare

celor din cererea de recurs, descrise la pct. 2 al prezentei decizii.

Subsidiar, apărarea notează că, la caz, persistă viciul fundamental exprimat prin

faptul că instanța de recurs, pronunțând decizia, i-a încălcat condamnatului dreptul

de acces la un tribunal, garantat de art. 20 din Constituție, art. 6 paragraful 1 CEDO,

pentru ca apărarea să fie exercitată în mod efectiv.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că nu s-a

confirmat prezența viciului fundamental, invocat de către apărare.

materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat

recurs în anulare în termen.

În conformitate cu art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

În sensul art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Așadar, una dintre cerințele primordiale pentru declararea recursului în anulare

3

este motivarea acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept comise în

cadrul procedurii precedente, care să cadă sub incidența noțiunii de viciu

fundamental.

Conform art. 456 alin. (1) Cod de procedură penală, în coroborare cu art. 432

alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

recursului în anulare declarat, în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat. Soluția instanței prin care se dispune inadmisibilitatea recursului în

anulare, din motiv că este vădit neîntemeiat, este precedată de verificarea temeiurilor

de casare invocate de parte, în raport cu actele dosarului, drept urmare constatându-

se că actul recurat este conform legii, fără a prezenta vreo carență de natură să-l

afecteze și să genereze desființarea acestuia.

Subsidiar, Colegiul penal ține să sublinieze că instanța de recurs în anulare la

această etapă a procedurilor nu declanșează un control asupra fondului cauzei, nu dă

o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu verifică argumentele care

nu au fost obiect de cercetare în cadrul etapelor precedente de judecare a cauzei, ci

verifică dacă în hotărârile adoptate nu a fost admis vreun viciu fundamental de natură

să determine casarea soluției devenite irevocabile, adoptate pe caz.

Sub acest aspect, analizând argumentele recursului în anulare declarat, prin

prisma sensului atribuit de legislația procesuală penală a noțiunii de viciu

fundamental, Colegiul penal consideră că titularul cererii de recurs în anulare nu a

adus argumente care s-ar încadra în acest concept și care ar afecta hotărârile atacate.

Astfel, reieșind din textul recursului în anulare declarat, Colegiul penal constată

că apărarea invocă în calitate de viciu fundamental care a afectat decizia instanței de

recurs, faptul că instanța de recurs, pronunțând decizia, i-a încălcat condamnatului

dreptul de acces la un tribunal, garantat de art. 20 din Constituție, art. 6 paragraful

1 CEDO, pentru ca apărarea să fie exercitată în mod efectiv.

În acest sens, instanța de recurs în anulare menționează că accesul liber la

justiție constituie un principiu fundamental al organizării oricărui sistem judiciar

democratic, fiind consacrat într-un număr important de documente internaționale,

astfel că el are semnificații deosebite atât pentru dreptul procesual, cât și pentru

dreptul constituțional.

Liberul acces al persoanei la justiție reprezintă facultatea oricărei persoane de

a introduce, după libera sa apreciere, o acțiune în justiție, implicând obligația

corelativa a statului ca, prin instanța competentă, să soluționeze aceasta acțiune.

Orice condiționare a accesului liber la justiție reprezintă o nesocotire a unui

principiu constituțional fundamental și a unor standarde internaționale universale, în

orice democrație reală.

În plan procesual, accesul liber la justiție se concretizează în prerogativele pe

care le implica dreptul la acțiune, ca aptitudine legala ce este recunoscuta de ordinea

juridică oricărei persoane fizice sau juridice. Ca o garanție a respectării drepturilor

omului, Convenția Europeana a Drepturilor Omului prevede, în art. 6 alin. 1,

dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoana are dreptul de

a-i fi examinata cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către

4

un tribunal independent si imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor si obligațiilor cu caracter civil…”

În explicitarea acestui drept, în doctrina dreptului european, dreptul de acces la

un tribunal este înțeles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca

justițiabilul ”să beneficieze de o posibilitate clară și concretă de a contesta atingerea

adusă drepturilor sale”.

Pornind de la premisa că drepturile fundamentale trebuie garantate într-o

manieră concretă și reală, iar nu iluzorie si teoretică, imposibilitatea concretă de

sesizare a unei instanțe de către persoana interesată constituie o încălcare a dreptului

acesteia de acces la justiție.

Dreptul de acces la justiție impune obligații în sarcina legiuitorului și

executivului. Statul este ținut să acorde oricărei persoane toate facilitățile rezonabile

de drept si de fapt, pentru a accede la instanță, într-un cuvânt, trebuie să asigure

efectivitatea dreptului de acces.

Liberul acces la justiție este consacrat, ca drept cetățenesc fundamental

inclusiv prin art. 21 din Constitutia Republicii Moldova, care stipulează că “1)

Orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești

competente împotriva actelor care violează drepturile, libertățile și interesele sale

legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi accesul la justiție”.

Racordând cele expuse supra la cazul supus judecății, Colegiul penal reiterează

că din materialele cauzei nu rezultă că condamnatului Martea Grigorii i s-a îngrădit

accesul la justiție, or, cauza penală în privința sa a fost examinată în mod echitabil,

public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent si imparțial,

stabilit prin lege. Mai mult, atît condamnatul Martea Grigorii, cît și avocatul în

numele acestuia, pe parcursul examinării cauzei penale nu au înaintat careva cereri

în care să invoce anumite încălcări ale legislației procesual-penale, fapt ce denotă

caracterul declarativ al argumentelor apărării privind încălcarea condamnatului a

dreptului de acces la un tribunal.

Subsecvent, Colegiul penal ține să accentueze faptul că, reieșind din

semnificația juridică atribuită noțiunii de viciu fundamental, argumentele invocate

de apărare pe care acesta le încadrează în conceptul de „viciu fundamental”, nu sunt

incidente la caz și nu pot servi temei de admitere a recursului în anulare.

Potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei.

Pe lângă aceasta, Colegiul penal menționează și faptul că principiul securității

raporturilor juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Roșca vs Republica Moldova nr. 6267/02, §

24, din 22 martie 2005; Mitropolia Basarabiei și Parohia Nașterea Maicii Domnului

vs Republica Moldova, nr. 65637/10, din 01 octombrie 2019), iar potrivit

dispozițiilor art. 4§2 din Protocolul 7 CEDO, redeschiderea procesului, conform

5

legii și procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată, dacă fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că hotărârea contestată nu este afectată

de un careva viciu fundamental, fiind în conformitate cu prevederile legale și această

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

În aserțiunea dată, Colegiul penal conchide că la examinarea prezentului recurs

în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de recurs, ce ar

indica la prezența unui viciu fundamental în cauză care ar afecta hotărârea

irevocabilă, iar existența unei alte păreri a apărării asupra circumstanțelor cauzei și

probatoriului administrat la dosar, nu poate servi temei pentru reexaminarea cazului.

În consecință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare,

din motiv că este vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Gheorghița

Igor în numele condamnatului Martea Grigorii, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 19 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe Martea

Grigorii XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 17 februarie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

6