1re-120/21 — art. 264-1 alin. 3 CP

Dosarul nr. 1re-120/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

către condamnatul Matei Adrian prin care solicită casarea sentinței Judecătoriei

Drochia (sediul Rîșcani) din 02 februarie 2021 și a deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 16 martie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Matei Adrian Xxxx, născut la xxxx, originar și

domiciliat în r-nul xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursului în anulare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

Matei Adrian a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 220 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport.

De asemenea, prin sentință a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Matei Adrian, la

data de 04 mai 2020, în jurul orei 19:00, deținând permis de conducere cu

categoria ,,B”, conducând automobilul de model ,,Volkswagen Transporter” cu

număr de înmatriculare xxxxx, pe extravilanul din s. xxxxx, din imprudență, în

timpul frânării, a tamponat-o pe Burduja Stela, după ce a părăsit locul accidentului

rutier, fără a anunța organul de poliție.

Tot el, la 04 mai 2020 în jurul orelor 20:30 – 21:00, aflându-se la domiciliul

său în s. xxxxxxx, fiindu-i propus de către colaboratorii de poliție, să fie testat

1

alcoolscopic cu aparatul „Drager” în vederea stabilirii concentrației vaporilor de

alcool în aerul expirat, ultimul a refuzat categoric.

Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Matei Adrian în baza art.

2641 alin. (3) Cod penal – refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabiliri stării de

ebrietate și naturii ei, sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul examenului

medical.

Vangheli Vitalie în numele inculpatului Matei Adrian, care a solicitat casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Matei Adrian să fie achitat de sub

învinuirea înaintată.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- inculpatul este nevinovat, fapt confirmat prin declarațiile martorilor Cecoi

Andrian și Bantoș Serghei;

- din analiza rapoartelor întocmite de colaboratorii IP Rîșcani, rezultă că

organul de poliție de la 04.05.2020 până la 08.05.2020 nu a fost convins că Matei

Adrian a comis accidentul rutier prevăzut de prevederile Codului contravențional,

însă a stabilit acest fapt deja pe data de 14.05.2020;

- la formularea învinuirii inculpatului, a fost incorect indicat timpul

conflictului și accidentului rutier cercetat de către organul de poliție în ordonanța

de punere sub învinuire adusă de către procuror și anume "la 04 mai 2020, în jurul

orelor 19:00”, însă în realitate aceste circumstanțe au avut loc la 04 mai 2020 între

orele 15:00-16:00, fapt confirmat de către inculpat, martorii Bantoș Serghei, Cecoi

Andrian, Burduja Stela, Vrînceanu Nicoleta și raportul colaboratorului IP Rîșcani

Nicorici E.;

- în acțiunile lui Matei Adrian lipsesc semnele constitutive a infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal, deoarece componența infracțiunii se

referă nemijlocit la conducătorii mijlocului de transport care conduc mijloace de

transport, subiectul acestei infracțiuni este anume conducătorul mijlocului de

transport care este participant la trafic și care a refuzat testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei sau de la

recoltarea probelor biologice în cadrul examenului medical, însă nu poate fi

considerat pasager, pieton sau altă persoană.

- la momentul propunerii testării alcoolscopice în vederea stabilirii stării de

ebrietate și naturii ei, Matei Adrian deja nu mai era implicat în trafic rutier și a

recunoscut faptul că a servit băuturi spirtoase, însă el a fost participant la trafic

rutier cu 1-1,5 ore în urmă. Astfel, în accepțiunea Regulamentului privind modul

2

de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru stabilirea stării de ebrietate

și naturii ei aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, anume

conducătorul de vehicul poate fi supus testării alcoolscopice;

- Matei Adrian fiind convins că poliția cercetează cazul maltratării lui

Burduja Stela de către dânsul, și nu mai este participant la trafic, a consumat

băuturi spirtoase cu consătenii;

- sentința se bazează doar pe declarațiile martorilor Necolaescu Vasile și

Nedela Vasile, probe apreciate de prima instanță uniltarel și tendențios.

fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută sentința fără modificări.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședinta de judecată și probele administrate, a stabilit corect

situația de fapt, calificând corect acțiunile inculpatului Matei Adrian în baza art.

2641 alin. (3) Cod penal, vinovăția acestuia fiind demonstrată prin probele

administrate și cercetate în ședința de judecată.

Instanța de recurs a menționat că argumentele invocate în recursul avocatului

privind lipsa elementelor infracțiunii în fapta inculpatului Matei Adrian sunt

declarative, careva probe în sensul susținerii argumentelor nu au fost prezentate,

iar probele administrate în cauza dedusă judecății și cercetate în instanța de

judecată dovedesc contrariul.

condamnatul Matei Adrian, care solicită casarea acesteia și a sentinței primei

instanțe, cu dispunerea achitării sale din motivul lipsei în acțiunile sale a

elementelor infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat aceleași argumente ca în

cererea de recurs, descrise la pct. 2 a prezentei decizii.

materialelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră

inadmisibil, din următoarele considerente.

Colegiul penal va examina admisibilitatea acestui recurs în anulare, în

procedura prevăzută de art. 453-456 Cod de procedură penală, constatând că

Colegiul penal al Curții de Apel Bălți, corect a examinat recursul ordinar în

procedura prevăzută de art. 437-450 Cod de procedură penală, în speța dată.

În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se

declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.

3

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs în anulare în termen.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul nu indică

prezența unui viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, dar contestă

hotărârile judecătorești, manifestându-și dezacordul cu soluția de constatare a

vinovăției sale în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal.

În acest context, se notează că conform prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, pot fi atacate hotărârile judecătorești irevocabile, în scopul

reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, sau în

cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, informează Guvernul

Republicii Moldova despre depunerea cererii, iar alin. (2) a aceluiași articol

prevede că recursul în anulare este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile

prevăzute de acest articol sau este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciul fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, reprezintă o încălcare

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate, la textul recursului declarat, se constată că

recurentul nu a invocat în ce constă viciul fundamental, care ar afecta hotărârea

atacată, nu a indicat care drepturi prevăzute de Convenția pentru Apărarea

drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova sau de alte legi naționale, au fost încălcate și a

omis să argumenteze ilegalitatea hotărârii contestate în acest sens, fără a respecta

astfel cerința prevăzută de art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, care

prevede obligația de a indica în cererea de recurs în anulare, conținutul și motivele

recursului în anulare, cu menționarea cazurilor prevăzute de art. 453 Cod de

procedură penală și cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, or recurentul și-a

manifestat dezacordul cu soluția instanțelor de judecată de constatare a vinovăției

sale în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (3) Cod penal și că

probele cercetate de instanțele de judecată nu demonstrează vinovăția sa în

comiterea infracțiunii incriminate, critici la care s-a dat răspuns prin hotărârile

atacate și ce nu pot afecta soluția adoptată de instanța de recurs, care a devenit

irevocabilă.

Totodată, Colegiul penal mai invocă că potrivit jurisprudenței Curții Europene

a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului

este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu

4

mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România,

Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că

nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri

judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată

și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme

trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu

pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs

deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi

drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată

doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor

fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16

ianuarie 2007).

condamnatul Matei Adrian, nu întrunește cerințele de conținut, prevăzute de art.

455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală și se declară ca inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Matei

Adrian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 martie

2021, în cauza penală privindu-l pe Matei Adrian Xxxx, din motiv că nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 18 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

5