1re-152/2021 — art. 264/1 al. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264/1 al. 3 CP
- Temei legal
- art. 453 CPP
1re-152/2021 — art. 264/1 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1re-152/2021
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
08 decembrie 2021 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte – Timofti Vladimir,
judecători – Țurcan Anatolie, Plămădeală Ghenadie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către
avocatul Popa Marin împreună cu condamnatul Bodiu Vasile, prin care solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021 și a
sentinței Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 17 decembrie 2020, în cauza
penală privindu-l pe
Bodiu Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar și
domiciliat în XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
21.05.2019 – 17.12.2020 (prima instanță);
03.02.2020 – 14.04.2021 (instanța de recurs);
20.07.2021 – 08.12.2021 (instanța de recurs în anulare).
Asupra admisibilității recursului în anulare în cauză, în baza actelor din
dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 17 decembrie
2020, Bodiu Vasile a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute
de art. 2641 alin. (3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 220 ore
muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a conduce
mijloace de transport.
1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Bodiu Vasile, la
15.05.2019, aproximativ 11:00 min., cunoscând cu certitudine că acționează cu
încălcarea prevederilor pct. 14 a „Regulamentului Circulației Rutiere”, (în
continuare RCR) care indică că „conducătorului de vehicul îi este interzis să
conducă vehiculul dacă a consumat băuturi alcoolice, droguri sau alte substanțe
contraindicate conducerii, ce se află sub influența preparatelor medicamentoase
care conduc la reducerea reacției”, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică,
intenționat s-a urcat la volanul automobilului de model „Nissan Patrol” cu n/î
XXXXX, deplasându-se pe str. Petricani, mun. Chișinău, fiind stopat de către
ofițerii de patrulare al INP al IGP a mun. Chișinău pentru verificarea actelor,
prezentând suspiciuni de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate
alcoolică, a fost supus testării alcoolscopice cu Drager „ 7510” , unde s-a constatat
1
rezultatul de 0,60 mg/l, ceea ce conform art. 13412 alin. (3) Cod penal, constituie
stare de ebrietate cu grad avansat, ulterior Bodiu Vasile a fost condus la sediul
instituției Medico-Sanitare Publice Dispanserul Republican de Narcologie pentru
examinare medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de
ebrietate și naturii ei, unde conform procesului verbal nr. 5707 din 15.05.2019, în
aerul expirat se conținea 0,75 mg/l de alcool, iar de la prelevarea analizelor
biologice, ultimul a refuzat, fiind emisă concluzia REFUZ de examinare medicală
și prelevarea probelor biologice.
Prima instanță a calificat acțiunile inculpatului Bodiu Vasile în baza art. 2641
alin. (3) Cod penal - refuzul de la examenul medical în vederea stabilirii stării de
ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui
examen medical.
Sentința a fost atacată cu recurs de către inculpatul Bodiu Vasile,
solicitând casarea acesteia, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie
achitat, invocând că: partea acuzării nu a reușit să prezinte suficiente probe ce ar
confirma cu certitudine că a săvârșit infracțiunea imputată, probele care au
constituit obiectul cercetării judecătorești infirmă vinovăția inculpatului în
săvârșirea infracțiunii incriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie
2021, a fost respins recursul declarat ca nefondat și menținută sentința fără
modificări.
3.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a tras concluzia că
inculpatul a săvârșit anume infracțiunea imputată, stabilind inculpatului o pedeapsă
echitabilă și proporțională faptelor comise, aceste împrejurări fiind constatate din
totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-
se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de
vedere al coroborării lor.
Astfel, instanța de recurs a reținut că deși inculpatul nu și-a recunoscut
vinovăția în fapta imputată, declarațiile acestuia din prima instanță reprezintă o
modalitate de apărare, cu scopul de a fi exonerat de răspundere penală, deoarece
acestea se combat prin probele administrate analizate în decizie, care demonstrează
vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii imputate, cum ar fi:
- declarațiile martorilor Castraveț Nicolae, Baban Maxim, Bodiu Olga;
- proces-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de
transport în stare de ebrietate alcoolică, întocmit la data 15.05.2019 (f.d.17);
- chitanță Drager alcotest 7510 din 15.05.2019 (f.d.8);
- proces-verbal nr. 5707 al examinării medicale de constatare a faptei de
consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 15.05.2019 (f.d.24);
Astfel, instanța de recurs cu privire la motivele comunicate de inculpatul
Bodiu Vasile, referitoare la faptul că nu cunoaște care era necesitatea prelevării
2
probelor biologice iar rezultatul testului Drager îl consideră ca o abatere
electronică, sunt irelevante, or acesta putea să se folosească de dreptul de a da
probe de sânge, el însă refuzând, fiind de acord doar cu prelevarea probei de urină.
Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de către
avocatul Marin Popa împreună cu condamnatul Bodiu Vasile, care solicită casarea
deciziei și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie
achitat sau remiterea cauzei la rejudecare, invocând că:
- atât prima instanță cât și instanța de recurs a examinat unilateral probele
acuzării care sunt contradictorii între ele, fără a face trimitere la probele părții
apărării;
- atât prima instanță cât și instanța de recurs au evitat să ia în calcul
declarațiile lui Bodiu Vasile și a martorului Bodiu Olga;
- s-a încălcat dreptul la un proces echitabil prin faptul că, prima instanță a
refuzat de a cita în calitate de martor sau specialist pe medicul narcolog în vederea
soluționării unor neclarități referitor la faptul că potrivit procesului – verbal privind
examinarea stării de ebrietate și naturii ei din 15.05.2019 s-a constatat că proba
urinei a fost prelevată și a arătat rezultat negativ și referitor la faptul că în urma
testării a aerului expirat, aparatul Drager a indicat o concentrație mai mare decât la
momentul stopării;
- la 11.09.2020 neconsumând alcool a solicitat pe propria răspundere
efectuarea unui test alcooloscopic cu aparatul dragher la Dispensarul Narcologic,
unde rezultatul ar fi arătat o concentrație de vapori în aerul expirat de l,13mg/l de
alcool. Tot atunci a contestat invocând dezacordul deoarece dânsul știind cu
precizie că nu ar fi consumat alcool dar rezultatul se datorează din cauza bolii pe
care o deține, unde potrivit raportului de constatare al aceluia-și organ de
constatare Dispensarul Narcologic din str. Petru Rareș 32 mun. Chișinău, a fost
emisă concluzia ca în sânge concentrația la alcool este de 0,00g/l, pe când potrivit
procesului-verbal al examinării medicale de constatare a faptului de consumare a
alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 9003 din 11.09.2020, în aerul expirat
ar fi avut o concentrație de vapori de alcool în volum de l,13mg/l, cea ce a trezit
acea confuzie reală că sa emis o eroare, adică un viciu fundamental în cadrul
procedurii ar putea afecta hotărârea atacată, prin care Bodiu Vasile a fost
condamnat ilegal, pentru o faptă care nu ar fi comiso;
- instanțele inferioare nu au combătut cu nimic argumentele și poziția părții
apărării;
- au fost încălcate prevederile art. 19 Cod de procedură penală, art. 20 și 21
din Constituția RM, și art. 6, 13 CEDO care prevăd prezumția nevinovăției și
desfășurarea procesului penal în strictă conformitate cu principiile și normele
unanim recunoscute ale dreptului internațional, în special accesul liber la justiție,
consecință ce duce incontestabil la achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu
întrunește elementele infracțiunii.
3
La recursul în anulare declarat, în conformitate cu prevederile art. 431
alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care
pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu cuprinde conținutul și
motivele stipulate în art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.
În acest sens, indică că recurentul solicitând casarea parțială a deciziei
instanței de recurs, a invocat ca temei pentru declararea recursului în anulare și
redeschiderea procesului, dezacordul cu aprecierea probelor, însă fără a argumenta
în ce constă viciul fundamental, în sensul prevederilor art. 453 alin. (1) Cod de
procedură penală.
Astfel, menționează că din conținutul recursului, rezultă că recurentul în loc
să se refere și să motiveze pretinsele încălcări esențiale, care obligatoriu urmau să
se regăsească în recurs, s-a limitat doar la alegațiile invocate, solicitând achitarea.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în baza
actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție îl consideră
inadmisibil, din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 454 Cod de procedură penală, recursul în anulare se
declară în termen de 6 luni de la data pronunțării deciziei.
În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a
declarat recurs în anulare în termen.
Art. 453 Cod de procedură penală, prevede că hotărârile irevocabile pot fi
atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea
cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a
afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului
informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Conform pct. 44) art. 6 Cod de procedură penală, viciul fundamental în
cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată reprezintă o
încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru
Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate
internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Cu referire la speța dată, Colegiul penal constată că în textul recursului,
apărarea invocă dezacordul cu soluția de condamnare a inculpatului, criticând
modalitatea de apreciere a probelor de către instanțele judecătorești.
Reieșind din argumentele de recurs examinate, Colegiul penal constată că
criticile formulate de recurent au constituit obiect de examinare în cadrul instanței
de recurs, care detaliat a argumentat(f.d. 174 – 179) aspectele care au fundamentat
concluzia instanței cu privire la vinovăția inculpatului, soluția acesteia fiind legală
și întemeiată, în acest sens, Colegiul penal indică că, condamnatul fiind audiat în
prima instanță(f.d. 132), a recunoscut că a refuzat de la prelevarea probei de sânge.
De asemenea, cu privire la criticile recurentului, precum că în speță au fost
încălcate drepturile inculpatului, prevăzute de art. 6, 13 CEDO, prin faptul că
Bodiu Vasile a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.
2641 alin. (3) Cod penal, Colegiul penal conchide că sunt neîntemeiate și constituie
4
opinia subiectivă a recurentului întemeiată primordial pe dezacordul cu soluția
instanței de recurs, or, coraportând textul deciziei instanței de recurs contestate
(f.d. 173-180), cu textul cererii de recurs ordinar (f.d. 195-205), se atestă o
motivare amplă și detaliată a instanței de recurs asupra chestiunilor esențiale
supuse atenției sale, fără a fi admisă vreo omisiune sau eroare de drept ce ar afecta
drepturile fundamentale ale condamnatului, motiv din care instanța de recurs în
anulare nu identifică nici un temei justificativ de a interveni în decizia instanței de
recurs sub aspectele contestate, or instanța de recurs corect a menținut soluția
primei instanțe.
În acelaș context, Colegiul penal atestă că recurentul invocă în speță
încălcarea dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 CEDO, iar
argumentele specificate de acesta în recursul în anulare, descrise și la pct. 4, a
prezentei decizii, se referă la chestiuni asupra cărora instanțele de judecată deja s-
au expus suficient de detaliat în hotărârile judecătorești contestate, și în ansamblu
reprezintă o manifestare privind dezacordul cu aprecierea circumstanțelor speței și
cu soluția finală adoptată legal de instanța de recurs prin hotărârea irevocabilă
adoptată în prezenta speță, ce nu poate fi acceptat de instanța de recurs în anulare,
or nu se confirmă încălcarea dreptului condamnatului Bodiu Vasile la un proces
echitabil sub aspectele invocate.
Totodată, Colegiul penal notează că argumentele invocate în recursul în
anulare nu se încadrează în contextul conceptului de „viciu fundamental” și nu pot
servi temei de casare a deciziei recurate.
Așadar, raportând argumentele invocate în recursul în anulare, descrise la
pct. 4 al prezentei decizii, privind ilegalitatea deciziei instanței de recurs, Colegiul
penal consideră că aceste motive țin de posibilitatea unei reaprecieri a stării de
fapt, a circumstanțelor și probelor cauzei, ceea ce nu constituie un viciu
fundamental și, în acest sens, temei de a casa decizia atacată, nu se constată.
Prin urmare, lucrul efectuat de către prima instanță și de instanța de recurs în
această cauză este guvernat de principiul lucrului judecat (res iudicata pro veritate
habetur) și pentru redeschiderea procesului, nu sunt prezente temeiurile prevăzute
la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană.
Colegiul constată că criticile invocate de recurent nu pot fi reținute ca
încălcare a prevederilor art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, or, potrivit articolului dat, orice persoană are dreptul ca
„cauza sa să fie judecată în mod echitabil”.
Totodată, Colegiul atestă că, dreptul la un proces echitabil, consfințit în art. 6
din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și prezumția nevinovăției -
drepturi fundamentale prevăzute în art. art. 20, 21 din Constituție, enunță
preeminența principiului supremației dreptului.
Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului supremației
dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, că o
soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie rediscutată.
5
Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte în proces nu este în
drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi soluționări a
cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă, excepție făcând doar
temeiurile prevăzute de lege.
Astfel, analizând materialele cauzei și decizia contestată, Colegiul penal nu
constată viciu fundamental ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești devenite
irevocabile.
Totodată, Colegiul penal mai invocă că în jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului
este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci
când instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor
să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cauza Brumărescu vs România,
Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că
nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărâri
judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată
și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme
trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu
pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs
deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi
drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată
doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor
fundamentale și obligatorii (a se vedea cauza Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16
ianuarie 2007).
În consecință, Colegiul penal constată că hotărârea contestată nu este
afectată de un viciu fundamental, or instanța de recurs s-a expus motivat asupra
chestiunilor esențiale supuse atenției sale, prin urmare hotărârea judecătorească
irevocabilă adoptată în această cauză penală este legală, iar recursul în anulare
declarat este inadmisibil fiind vădit neîntemeiat.
Conducându-se de prevederile art. 456, 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Popa Marin
împreună cu condamnatul Bodiu Vasile, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 14 aprilie 2021, în cauza penală privindu-l pe Bodiu
Vasile XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 03 februarie 2022.
Președinte Timofti Vladimir
Judecători Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
6