1re-206/21 — art.264-1 al.1 Cp

Dosarul nr. 1re-206/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnat, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Coșneanu Ion XXXXX, născut la XXXX, originar

din r-nul XXXXX și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.11.2019 - 13.05.2021;

Instanța de recurs: 07.06.2021 - 30.06.2021;

Instanța de recurs în anulare: 05.11.2021 -

01.12.2021.

A C O N S T A T A T :

Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod Penal, la

230 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

august 2019, orele 04:00, Coșneanu Ion, deținând permis de conducere de

categoriile ”B, C, D, E”, în mod intenționat după ce în prealabil a consumat băuturi

alcoolice, încâlcind prevederile pct.14 lit. a) din Regulamentul Circulației Rutiere

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357 din 13.05.2009 potrivit căruia -

„conducătorului îi este interzis să conducă vehiculului în stare de ebrietate”, a

condus autovehiculului de marca „XXXXX” cu XXXXX, unde pe traseul R-20 în

preajma s. XXXXX, a comis accident rutier neînsemnat. În continuare la ora 04:05

la fața locului de către subofițerul de patrulare Negară Cristian, conducătorul auto

Coșneanu Ion a fost supus testării cu alcooltestul „Drager” XXXXX seria și

nr.XXXXX, constatându-se că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de

Coșneanu Ion era de 0,73 mg/l, care conform prevederilor art.13412 alin.(3) din

Codul penal, se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Prima instanță a încadrat acțiunile inculpatului Coșneanu Ion în baza

art.2641 alin.(1) Cod Penal, după indicii calificativi: „Conducerea mijlocului de

1

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat”.

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care să fie achitat de comiterea infracțiunii incriminate, pe

motiv că nu a comis infracțiunea.

În motivarea cererii de apel a invocat că, nu au fost acumulate probe

incontestabile ce ar dovedi cu certitudine că la 25.08.2019 el ar fi condus

automobilul în stare de ebrietate.

A comunicat că, fiind interogat a solicitat examinarea cauzei în absența sa și

a declarat că nu el se afla la volanul automobilului, iar persoana care era vinovată a

părăsit locul accidentului rutier.

De asemenea, inculpatul a susținut că nici-un martor interogat nu poate să

confirme că anume el ar fi fost la volanul automobilului. Declarațiile lor sunt doar

după producerea accidentului rutier, iar cu martorul Tîrșu Vasile el se află în

relațiile ostile și ultimul intenționat a dat declarații mincinoase.

2021, recursul declarat de Coșneanu Ion a fost respins, ca fiind nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, prima instanță

a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului Coșneanu Ion care

a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare materialului probator administrat.

Instanța de recurs a reținut că, aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la prezenta cauză penală, care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de recurs a notat că, deși inculpatul Coșneanu Ion la

ședințele de judecată nu s-a prezentat solicitând examinarea cauzei în absența sa,

iar la urmărirea penală vina nu a recunoscut-o și a refuzat să facă careva declarații,

învinuirea adusă acestuia și-a găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești

prin justificarea elementelor de fapt desprinse din cumulul de probe, și anume prin

declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din materialele dosarului, care

coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului.

Instanța de recurs, raportând motivele invocate în recurs la materialele

cauzei penale, a conchis că argumentele invocate de recurent nu își găsesc

confirmare în starea de fapt a prezentei cauze penale, motiv pentru care a respins

solicitarea recurentului privind pronunțarea unei sentințe de achitare în privința

inculpatului Coșneanu Ion.

Cu referire la argumentele inculpatului Coșneanu Ion precum că se află în

relații ostile cu martorul Tîrșu Vasile și că ultimul ar fi dat intenționat declarații

mincinoase împotriva sa, instanța de recurs le-a respins ca neprobate și declarative,

or martorul Tîrșu Vasile a fost audiat sub jurământ fiind avertizat despre

răspunderea penală ce o poartă pentru darea de declarații false. Mai mult ca atât,

instanța de recurs a notat că declarațiile martorului Tîrșu Vasile au fost

consecvente atât pe parcursul urmăririi penale, cât și în instanța de fond lipsind

2

astfel careva motive de a pune la îndoială veridicitatea acestora.

Instanța de recurs și-a întemeiat decizia de condamnare a inculpatului pentru

comiterea infracțiunii incriminate atât în baza probelor administrate de către

acuzatorul de stat, care au fost cercetate și examinate atât în cadrul primei instanțe,

cât și în instanța de recurs, cât și cu concursul analizei faptului dacă condamnarea

este justificată, „în afara oricăror dubii rezonabile” (hotărârea Curții Europene a

Drepturilor Omului pronunțată în cauza Irlanda c. Regatului Unit, 18.01.1978).

procedură penală, a declarat recurs în anulare, solicitând casarea hotărârii instanței

de recurs cu dispunerea rejudecării cauzei din motiv că ia fost încălcat dreptul la

apărare.

În motivarea cerințelor sale, recurentul a menționat că la data de 29.06.2021 a

depus o cerere în cancelaria Curții de Apel Chișinău prin care a solicitat termen

pentru a încheia contract cu un avocat să-i apere interesele în instanța de recurs și

să prezinte probe ce dovedesc ca nu a fost la volanul automobilului. Însă, instanța

de recurs a ignorat cererea depusă și a examinat cauza penala la prima ședință de

judecată, antrenând un avocat din oficiu și nu s-a expus pe marginea cererii depuse,

prin ce ia fost încălcat dreptul la un proces de judecată echitabil și lipsit de dreptul

la apărare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța

de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să

examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu

prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acord cu art.453 Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul

procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul atestă că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade

sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Din textul recursului în anulare, Colegiul penal atestă că recurentul indică

prezența viciului fundamental, exprimat prin faptul că ia fost încălcat dreptul la

apărare la etapa examinării cauzei în recurs ordinar.

Contrar celor opinate, Colegiul penal conchide că, motivele invocate în

3

recurs, nu cad sub noțiunea prevăzută de art.6 pct.44) Cod de procedură penală,

conform căreia, prin viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea pronunțată, se înțelege o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale, or, respingerea cererii inculpatului de a-i acorda

termen pentru a contracta un avocat, nu constituie o eroare de drept în sensul

art.453 Cod de procedură penală și respectiv, nici viciu fundamental în sensul art.6

pct.44) Cod de procedură penală.

La caz, Colegiul penal constată că la etapa examinării cauzei în prima

instanță au fost fixate un număr considerabil de ședințe de judecată, după cum

urmează 19.03.2020, 05.06.2020, 24.07.2020, 30.09.2020, 31.10.2020, 02.02.2021,

19.02.2021, 09.03.2021. Mai mult ca atât, condamnatul Coșneanu Ion a depus și

două cereri prin care a solicitat examinarea cauzei în absența sa (f.d.185, 194).

De asemenea, instanța de recurs în anulare evidențiază că potrivit art.16

alin.(1) Cod penal, norma materială incriminată condamnatului Coșneanu Ion,

art.2641 alin.(1) Cod Penal reprezintă o infracțiune ușoară. Iar, conform art.60

alin.(1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua

săvârșirii infracțiunii au expirat 2 ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

În aceeași ordine de idei, Colegiul penal subliniază că fapta reținută în

sarcina condamnatului a fost săvârșită la data de 25.08.2019, termenul de

prescripție a infracțiunii urmând a interveni la data de 25.08.2021. Totodată,

decizia instanței de recurs ordinar fiind pronunțată la data de 30.06.2021.

Așadar, instanța de recurs în anulare conchide că condamnatul Coșneanu Ion

a dispus de timp suficient pe parcursul examinării cauzei pentru a alege și contracta

un avocat. Or, este evident faptul că alegațiile recurentului urmăresc un alt scop

decât cel prezentat instanței.

În plus, nu pot fi reținute criticele recurentului dat fiind faptul că instanța de

recurs ia asigurat asistență juridică garantată de stat condamnatului Coșneanu Ion.

Sub acest aspect, se impune și precizarea că, potrivit dispozițiilor art.4 § 2

din Protocolul 7 al Convenției, redeschiderea procesului, conform legii și

procedurii penale a statului respectiv, poate fi efectuată dacă fapte noi ori recent

descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de

natură să afecteze hotărârea pronunțată.

Astfel, recursul în anulare declarat de către condamnatul Coșneanu Ion, nu

este bazat pe fapte noi sau recent descoperite și nu este invocat nici un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, ci pe dezacordul condamnării

acestuia.

În acest context, Colegiul penal, menționează că din conținutul deciziei

rezultă, că instanța de recurs corect a constatat fapta și circumstanțele săvârșirii

infracțiunii de către condamnat, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior,

motivându-și concluzia de vinovăție a acestuia.

Deci, critica adusă sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil

prevăzut de art.6 al Convenției, și anume că ia fost încălcat dreptul la apărare, este

una declarativă și care se combate prin materialele dosarului.

Astfel, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în instanța de recurs,

judecătorul a îndeplinit prevederile art.351 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală.

4

Iar, celelalte alegații punctate inter alia în cererea de recurs, au fost făcute

într-un mod sintetic, fără a avea un impact major ce ar determina Colegiul penal să

constate prezența unui viciu fundamental în decizia luată de instanța de recurs.

Mai mult, odată ce art.6 din CoEDO impune în special, în sarcina

„instanței”, obligația de a efectua o examinare efectivă a motivelor, argumentelor

propuse de părți, cu excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora. Deși

este adevărat că obligația motivării deciziilor, impusă instanțelor de art.6§1 din

CoEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat la

fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c.

Țărilor de Jos).

La caz, Colegiul penal constată că, hotărârea contestată nu este afectată de

nici un viciu fundamental, fiind în conformitate cu prevederile legale și această

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce împiedică redeschiderea acesteia.

În consecință, Colegiul penal conchide că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind încălcarea dreptului la apărare nu sunt incidente cauzei deferite

judecății, instanțele ierarhic inferioare și-au motivat just soluția adoptată, fapt ce

determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate a recursului ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui Coșneanu Ion XXXXXX, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 04 februarie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

5