1re-192/21 — art.264/1 al.1 CP

1re-192/21 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1re-192/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Cobzac Elena,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

condamnatul Mazur Constantin, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Mazur Constantin XXXXX, născut la XXXXX,

originar din s. XXXX, r-nul XXXX, domiciliat în

mun. XXXXX, str. XXXXX, ap.XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.10.2019 - 08.02.2021;

Instanța de recurs: 25.02.2021 – 30.06.2021;

Instanța de recurs în anulare:08.10.2021 – 03.11.2021.

A C O N S T A T A T :

Mazur Constantin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1)

Cod penal, la 210 ore muncă neremunerată în folosul comunități, cu anularea

dreptul de a conduce mijloace de transport.

Constantin pe 11.10.2019, deplasându-se pe una din străzile satului Zaim, raionul

Căușeni, la volanul automobilului său de model „Renault Megane”, cu numerele de

înmatriculare SDS XXXXX, cu permis de conducere de categoria respectivă, fiind

stopat de către colaboratorii INP IGP MAI, pentru verificarea documentelor și

având suspecții că el se află la volan în stare de ebrietate, a fost supus testării

alcoolscopice, în rezultat constatându-se că, în aerul expirat de către Mazur

Constantin se conține 0,33 mg/l de alcool, ceia ce conform prevederilor art.134 CP

constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal,

individualizată prin – „ Conducerea mijlocului de transport de către o persoană

care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu a comis infracțiunea pentru care

ilegal a fost condamnat, prin urmare sentința ar putea fi supusă executării, însă,

Codul penal și Codul de executare nu pot fi aplicate, deoarece urmau să fie

aprobate prin lege organică care să stabilească care acțiuni și care inacțiuni sunt

1

recunoscute ca infracțiuni, procedura urmării penale, procedura examinării în

instanța de judecată, aplicarea pedepsiilor penale și executarea acestora.

La fel, a menționat că, procurorul care a pornit cauza penală, ofițerul de

urmărire penală care a acumulat probele necesare pentru al atrage în calitate de

bănuit, învinuit și apoi condamnat pentru comiterea unei infracțiuni și judecătorii

din instanța de judecată au efectuat aceste acțiuni totalmente în contradicție cu

prevederile art.art.7, 21, 25, 66, 72, 74, 76, 93, 114, 115 și 124 din Constituție,

încălcându-i toate drepturile fundamentale.

3.1. Avocatul Oboroceanu Ion în numele inculpatului, a contestat cu

recurs sentința, solicitând casarea totală a acesteia cu pronunțarea unei sentințe de

achitare.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, concluziile instanței de judecată,

expuse în sentință nu corespund circumstanțelor cauzei, acestor circumstanțe li s-a

dat o apreciere greșită, fapt care s-a soldat cu soluționarea eronată a cauzei și

recunoașterea nemotivată și nefondată a lui Mazur Constantin vinovat în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal.

La caz nu au fost studiate toate materialele din dosar, nu a fost analizate

multilateral, complet și obiectiv materialele prezentate, fapt care a dus la adoptarea

unei sentințe nemotivate și contrar prevederilor legislației procesual-penale în

vigoare și anume: Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009 a stabilit modul de efectuare a testării

alcoolscopice. p.9 a Regulamentului menționat prevede: - Testarea alcoolscopică

se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop (angajații Inspectoratului

național de patrulare al Inspectoratului General al Poliției, lucrătorii medicali,

inspectorii „Controlului treziei” și alții), instruite în modul stabilit și cu respectarea

regulilor și normativelor sanitar epidemiologice în vigoare în conformitate cu

instrucțiunile aprobate în acest sens. La materialele cauzei penale nu a fost anexat

o confirmare privitor la faptul ca Dănăilă N. a beneficiat de instruirile respective la

organul competent.

Cerințele legale nu au fost respectate de către colaboratorii de poliție și

anume: - în raportul agentului constatator din 11.10.2019 întocmit de inspectorul

Dănăilă N. nu este indicat numărul de înregistrare a raportului agentului

constatator, numărul aparatului Drager și numărul de ordine a probei. În tichetul

Drager întocmit în privința lui Mazur Constantin la 11.10.2019 sunt indicate doua

numere de aparat de măsurare Drager alcotest XXXX și Alcotest XXXXX. Astfel

de situație și neclarități nu poate fi admisă la soluționarea cauzei de către instanțele

judecătorești. Solicitările lui Mazur Constantin de a se deplasa la instituția

medicală pentru prelevarea probelor biologice au fost refuzate nemotivat de către

agentul constatator.

Mai mult, la materialele cauzei este anexată o copie a buletinului de

verificare metrologică nr.XXXXX a mijlocului de măsurare Alcooltest XXXXX;

nr.XXXXX; Germania. A menționat că, faptul că datele aparatului de măsurare

indicate în tichetul Drager întocmit în privința lui Mazur Constantin nu corespund

cu datele din buletinul de verificare metrologică indicat supra, deci sunt indicate

aparate de măsurare diferite. La întocmirea inițială a actelor procesuale Mazur

Constantin nu a beneficiat de serviciile unui avocat, prin ce au fost lezate drepturile

la apărare. Mazur Constantin nu sa refuzat de serviciile avocatului, or, la dosar

lipsesc probe concrete ce ar confirma faptul că lui ia fost oferit în mod real un

2

avocat. Principiul egalității armelor la soluționarea acestui caz nu a fost respectat.

Agentul constatator și acuzarea nu au clarificat în mod detaliat toate circumstanțele

cauzei, nu au înlăturat toate neconcordanțele din materiale și au remis materialele

instanței de judecată care a și emis sentința contestată. Încălcările prevederilor Cod

de procedură penală și omisiunile admise au fost indicate și în Decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 noiembrie 2019 anexată la materialele

cauzei penale, care nu a fost apreciată corespunzător de către instanța de fond la

adoptarea soluției pe caz.

În cadrul cercetării judecătorești prin cererile/demersurile înaintate a declarat

despre faptul că învinuirea adusă inculpatului Mazur Constantin nu este bazată pe

probe ce ar confirma vinovăția acestuia. Potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură

penală în coroborare cu art.389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare

se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

exacte, cercetate de instanța de judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar

divergențele apărute au fost lichidate și apreciate în mod corespunzător. Toate

dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

inculpatului.

În această ordine de idei, toate probele acumulate, nu au fost examinate și

apreciate corespunzător de către organul de urmărire penală, procuror și instanța de

judecată, prin ce au fost ignorate prevederile art.art.7, 8, 10, 19, 254 Cod de

procedură penală și a art.6 CEDO.

În sinteza celor menționate avocatul a indicat că, înfăptuirea corectă a

justiției cere că judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile lor pe care le pronunță

pe probabilități, ci pe certitudini dobândite pe bază de probe decisive, complete,

sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă. Probe sigure și complete ce ar

confirma cu certitudine vinovăția lui Mazur Constantin în instanța de judecată de

către acuzatorul de stat nu au fost prezentate și examinate, cele prezentate nu

corespund prevederilor Codului de procedură penală și actelor normative în

vigoare. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor

ce persistă cu ocazia interpretării normelor / cauza Cantani v. Franța nr.17862/91,

Hot. din 15.10.1996 par.29,32/ și cauza Kefkaris v.Cipru Hot.din 12.02.2008

par.140-141/. Orice altă interpretare ar fi una extensivă defavorabilă făptuitorului,

deși ar veni în contradicție cu regula fixată expres în art.3 alin.(2) Cod penal.

2021, au fost respinse ca nefondate recursurile, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, inculpatul

Mazur Constantin a încălcat prevederile pct.14) lit. a) din Regulamentul Circulației

Rutiere, care stipulează că conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, prin ce a comis infracțiunea prevăzută de art.2641

alin.(1) Cod penal, care prevede răspunderea pentru conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Instanța de recurs a indicat că, a constatat cu certitudine, că încălcarea

prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere de către inculpat a fost stabilită pe

deplin, atât prin declarațiile martorilor, cât și prin materialele dosarului.

La caz nu au put fi reținute argumentele părții apărării precum că, inculpatul

a suflat într-un muștiuc în care suflase deja cineva înainte de el, odată ce din

probele examinate în ședința de judecată si anume declarațiile martorilor Dănăilă

3

Nicolae si Vicol Eugeniu, precum si înregistrările video rezultă cu certitudine că,

muștiucul în care a suflat inculpatul a fost despachetat în prezența acestuia.

Declarațiile părții apărării precum că, polițiștii Dănăilă și Vicol nu au trecut

cursuri speciale la Dispensarul Narcologic Republican care ar atesta că conform

legii are dreptul să testeze cu aparatul Drager sau alte aparate de testare instanța le-

a apreciat critic, or astfel de cursuri nici nu sunt necesare.

Celelalte argumente menționate de către partea apărării și anume că, au fost

eliberate două tichete de testare alcoolscopică cu numere diferite, nu s-a ținut cont

de marja de eroare a aparatului Drager, inculpatul nu cunoaște alfabetul latin,

instanța le-a apreciat ca fiind pur declarative, care contravin probelor examinate în

ședința de judecată, având drept scop evitarea răspunderii penale.

Prin urmare, toate probele prezentate și cercetate în mod legal în ședința de

judecată, inclusiv prin prisma normelor de drept aplicate, au indicat la confirmarea

vinovăției inculpatului de comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temeiuri pentru

achitarea acestuia lipsesc.

Cu referire la declarațiile inculpatului Mazur Constantin, care în cadrul

ședinței de judecată a negat faptul consumării în ziua respectivă a băuturilor

alcoolice, instanța de recurs le-a apreciat critic, or în ședința de judecată martorii

Dănăilă Nicolae și Vicol Eugeniu au confirmat faptul că la momentul verificării

actelor s-a simțit un miros puternic de alcool din cavitatea bucală a inculpatului,

faptul dat se mai confirmă și prin rezultatul testării alcoolscopică cu aparatul

„Drager” semnat de către inculpat, în rezultatul căreia s-a stabilit o concentrație în

aerul expirat de 0,33 mg/l, cât și prin procesul-verbal privind constatarea faptei de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică or în cadrul

urmăririi penale nu a contestat rezultatul testării cu aparatul „Drager” și nu a avut

careva obiecții.

Referire la alegațiile inculpatului și părții apărăii ce se referă la declarațiile

martorilor Dănăilă Nicolae și Vicol Eugeniu, colaboratorii de poliție care a

documentat cazul în privința inculpatului, instanța de recurs nu a stabilit nici un

temei de drept de a respinge admisibilitatea acestor probe, la caz, nefiind incidente

cazurile prevăzute de art.90 alin.(3) Cod de procedură penală, declarațiile

martorilor fiind apreciate din punct de vedere al coroborării cu celelalte probe

administrate la dosar și care apreciate în ansamblu au demonstrat „dincolo de orice

îndoială rezonabilă” vinovăția inculpatului Mazur Constantin în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal.

adoptate cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În motivarea cerințelor sale a indica că, învinuirea adusă nu este bazată pe

probe ce ar confirma vinovăția lui, iar potrivit art.8 alin.(3) în coroborare cu art.389

Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în

care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța

de judecată, când toate versiunile au fost verificate, iar divergențele apărute au fost

lichidate și apreciate în mod corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii

care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

Recurentul menționează că, la materialele cauzei penale este anexată o copie

a buletinului de verificare metrologică nr.3.5.49- 1262 a mijlocului de măsurare

Alcooltest 6810; nr.ARJB-0006; Germania, datele aparatului de măsurare indicate

4

în tichetul Drager întocmit în privința lui nu corespund cu datele din buletinul de

verificare metrologică indicat supra, deci sunt indicate aparate de măsurare diferite.

Toate probele acumulate, nu au fost examinate și apreciate corespunzător de

către instanța de judecată și de instanța de apel, prin ce au fost ignorate prevederile

art.art.7, 8, 10, 19, 254 Cod de procedură penală și a art.6 a CEDO. Instanțele de

judecată doar au preluat conținutul actului de învinuire și contrar prevederilor

art.26 alin.(3) Cod de procedură penală, au acceptat în totalitate concluziile

organului de urmărire penală în defavoarea inculpatului, fără a examina toate

probele în ansamblu lor.

Mai mul, condamnatul a menționat că, nu sa pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul depus, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii care

este expus neclar. Nu a fost ascultat martorul Moisei Gheorghe, care a fost prezent

la fața locului și cunoaște situația reală, nu cea descrisă de polițiști. Singura

garanție că instanța de judecată a analizat susținerile părților, argumentele și

probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii judecătorești, care lipsește în

decizia contestată. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să se

refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu aceasta, să

conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.

De asemenea, a invocat că, înfăptuirea corectă a justiției cere că judecătorii

să nu se întemeieze, în hotărârile lor pe care le pronunță pe probabilități, ci pe

certitudini dobândite pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să

reflecte realitatea obiectivă. Probe sigure și complete ce ar confirma cu certitudine

vinovăția lui. În instanța de judecată de către acuzatorul de stat nu au fost

prezentate și examinate, cele prezentate nu corespund prevederilor Codului de

procedură penală și actelor normative în vigoare.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța

de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să

examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu

prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) al aceluiași Cod, art.4§2 al Protocolului nr.7 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prevederile pct. 44) art.6

Cod de procedură penală determină ca viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

5

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul atestă că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade

sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal atestă că, în textul recursului în

anulare declarat, autorul invocă afectarea deciziei contestate de un viciu

fundamental, exprimat prin solicitarea de a fi achitat, din motiv că procurorul nu a

prezentat probe care ar demonstra vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal reține că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Mazur Constantin în fapta

incriminată, fiind făcută încadrarea juridică justă a acțiunilor acestuia în baza

art.2641 alin.(l) Cod penal.

De asemenea, referitor la modul de apreciere a probelor de către instanțele

de judecată ierarhic inferioare, Colegiul penal subliniază că, potrivit art.27 alin.(1),

448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialului din

dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental

de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Referitor la alegațiile condamnatului prin care indică că la materialele

cauzei penale este anexată o copie a buletinului de verificare metrologică

nr.3.5.49- 1262 a mijlocului de măsurare Alcooltest 6810; nr.ARJB-0006;

Germania, datele aparatului de măsurare indicate în tichetul Drager întocmit în

privința lui nu corespund cu datele din buletinul de verificare metrologică indicat

supra, deci sunt indicate aparate de măsurare diferite. Colegiul penal menționează

că, acest argument nu este în stare să răstoarne situația de fapt stabilită de către

instanțele inferioare, de vreme ce vinovăția acestuia a fost confirmată prin cumulul

de probe administrate de partea acuzării.

Mai mult, Colegiul penal subliniază că, discrepanța anunțată de către

condamnat nu poate fi analizată și din perspectiva că, acesta a avut posibilitatea la

diferite faze ale procesului penal să ridice problema neadmiterii unor probe, sau

contestarea veridicității altora și în general clarificarea circumstanțelor de fapt

importante pentru justa soluționare a acestei cauze, însă nu au uzat de acest drept

fundamental, respectiv la această etapă a procedurilor, acesta fiind decăzut din

dreptul de a interveni cu atare solicitare.

La caz, instanța de recurs în anulare constată că, hotărârea contestată nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și această

6

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în esență motivele invocate de recurent

în recursul în anulare declarat, referitor la achitare, au constituit anterior obiect de

examinare, iar instanța de recurs corect le-a apreciat și a adoptat o hotărâre

motivată, expusă în prezenta decizie.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul penal consideră că, potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a

se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999).

Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să

solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar în scopul

reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de

revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept

și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu

trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași

probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest

principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în

virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs

Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În baza celor expuse, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de către recurentul Mazur Constantin, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul Mazur

Constantin, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30

iunie 2021, în cauza penală în privința lui Mazur Constantin XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 03 noiembrie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

7