1re-56/2022 — art. 264/1

1re-56/2022 — art. 264/1 (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-56/2022

1-20132712-01-1r/e-21042022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 septembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Cotruța Sergiu în numele condamnatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 ianuarie 2022, în cauza

penală în privința lui

Oloinic Mihail XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.10.2020 – 19.05.2021;

Instanța de apel: 09.06.2021 – 19.01.2022;

Instanța de recurs: 21.04.2022- 14.09.2022.

a c o n s t a t a t :

Oloinic Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641 alin.(1) Cod

penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunități, cu anularea dreptului

de a conduce mijloace de transport.

pe 14 septembrie 2020, la aproximativ ora 21:30, fiind în stare de ebrietate

alcoolică avansată, contrar restricției date și aflându-se la volanul mijlocului de

transport de model ” XXXXX”, cu XXXXX , se deplasa pe o stradă din satul

Cotova, raionul Drochia, unde a fost stopat de către angajații secției Rîșcani-

Drochia-Dondușeni al Direcției Nord al INSP al IGP al MAI.

Tot atunci, de către angajații Inspectoratului Național de Securitate Publică,

în timp ce verificau actele de înmatriculare a mijlocului de transport și permisul de

conducere, având bănuieli obiective că conducătorul auto se află în stare de

ebrietate, au solicitat acestuia, să fie supus testării la alcool prin mijlocul tehnico-

științific ” XXXXX”, prin urmare, conform cotorului mijlocului special datat cu

nr.2388 ora 21:39, din data de 14 septembrie 2020, eliberat pe numele lui Oloinic

Mihail, s-a stabilit o concentrație a vaporilor de alcool în aerul expirat de 0.66

1

mg/l, care conform art.13412 alin.(3) Cod penal se referă la stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Astfel, conducătorul auto Oloinic Mihail, a ignorat prevederile

Regulamentului de Circulație Rutieră aprobat prin hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.357 din 13 mai 2009 și anume pct.14 lit. a) care stipulează că

„Conducătorului de vehicul îi este interzis: să conducă vehiculul în stare de

ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea

de conducere.... ”.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal,

individualizată prin – „ Conducerea mijlocului de transport de către o persoană

care se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

sentința, solicitând casarea totală a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărârii prin

care acesta să fie achitat.

În motivarea cerințelor sale avocatul a invocat că, Oloinic Mihail fiind

audiat la stadiul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești vina nu și-a

recunoscut-o motivând că automobilul nu era condus de către el, se afla în

automobil așteptând un șofer pentru a-i conduce automobilul acasă. Instanța de

fond nu a dat o apreciere critică depozițiilor martorilor Procopii Andrei și Topalo

Andrian (colaboratorii INSP al IGP MAI) care și-au apărat interesele sale de

serviciu.

Învinuirea nu a adus alte probe veridice care ar fi dovedit vinovăția acestuia

și anume conducerea automobilului în stare alcoolică cu grad avansat. Conform

art.2641 alin.(1) Cod penal ”Conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat sau în stare de ebrietate produsă de alte

substanțe” și nu poartă răspundere penală pentru aflarea în stare alcoolică în

salonul automobilului care staționează.

Totodată, de către apelant a fost menționat că, la examinarea cauzei,

urmează a se ține cont de probele care confirmă lipsa vinovăției lui Olinic Mihail și

anume: declarațiile martorului Cucoș Ghenadie, care a declarat că „La 14

septembrie 2020, revenea de la muncă din raionul Soroca, la aproximativ ora 22:00

a trecut pe lângă satul Cotova, r-nul Drochia, unde la intrare a văzut un automobil

de model Audi de culoare gri, unde a recunoscut că este automobilul lui Oloinic

Mihail, locuitor al satului Mîndîc. S-a dat jos și s-a apropiat de automobil ca să

întrebe ce s-a întâmplat, crezând că s-a defectat autovehiculul. S-a apropiat de

autovehicul, a observat că cânta muzica, l-a văzut pe Răcean Anatolie. L-a întrebat

dacă s-a întâmplat ceva și dacă au nevoie de ajutor, moment în care Răcean

Anatolie i-a comunicat că așteaptă să vină un șofer. Când s-a apropiat de

persoanele date, nu era prezent nici-un colaborator al poliției, iar Oloinic Mihail și

Răcean Anatolie i-au comunicat că așteaptă un șofer să plece acasă.

2

De asemenea, procurorul nu a demonstrat vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate. Nu au fost administrate probe pertinente și

concludente că Oloinic Mihail a condus autovehiculul în stare de ebrietate.

Probele administrate de procuror și cercetate în instanța de judecată, nu au

furnizat suficientă informație, pentru a se considera că acestea pot fi apreciate drept

probe pertinente, concludente și utile, care ar confirma vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) din Codul penal.

În final, avocatul a făcut trimitere la prevederile art.390 alin.(1) pct. 1) și

alin.(3) din Codul de procedură penală, în care este înserat că „Sentința de achitare

se adoptă dacă nu s-a constatat existența faptei infracțiunii. Sentința de achitare

duce la reabilitarea deplină a inculpatului”.

a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că, instanța de

fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în

mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere

legală, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de fond corect a ajuns la concluzia privind vinovăția

inculpatului Oloinic Mihail în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1)

Cod penal și anume conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Instanța de recurs a indicat că, instanța de fond corect a pus la baza sentinței

probele administrate și cercetate în ședința de judecată, inclusiv declarațiile

martorilor (Topal Andrian și Procopii Andrei), care au depus declarații sub

jurământ fiind avertizați de răspunderea penală pentru darea declarațiilor false.

Referitor la declarațiilor martorilor Cucoș Ghenadie, Răcean Anatolie, Veț Igor și

Pînzari Serghei, instanța de recurs a apreciat critic acest motiv, din considerentul

că doar Cucoș Ghenadie a fost audiat în instanța de fond, iar referitor la audierea

celorlalți martori inculpatul și apărarea nici nu au înaintat demers în acest sens,

totodată declarațiile martorului Cucoș Ghenadie sunt contradictorii probelor cauzei

penale și acesta, fiind în relații amicale cu inculpatul, are interes de a îmbunătăți

situația inculpatului cu scopul eschivării acestuia de răspunderea penală pentru

fapta infracțională comisă.

Prin urmare, reieșind din probele administrate în speță, nu a putut fi reținută

versiunea inculpatului că nu a condus mijlocul de transport și că automobilului

acestuia staționa la momentul apropierii de către el a colaboratorilor de poliție care

au documentat cazul dat, el servind băutura alcoolică până la aflarea sa la volan, la

moment fiind în așteptarea unei persoane care urma să-l transporte cu automobilul

lui la domiciliu. Aceasta s-a combătut prin declarațiile martorilor Topal Andrian și

Procopii Andrei și probele scrise cale cauzei care colaborează între ele, astfel

poziția avocatului susținută de inculpatul Oloinic Mihail fiind apreciată ca o

metodă de apărare.

3

Instanța de recurs a atras atenția asupra faptului, că careva obiecții a

inculpatului Oloinic Mihail la acțiunile colaboratorilor de poliție cu privire la

documentarea cazului, nu au fost înaintate.

Mai mult, potrivit ordonanței de punere a lui Oloinic Mihail sub învinuire la

01 octombrie 2020, care a fost semnată atât de inculpatul Oloinic Mihail, cât și de

apărătorul acestuia, careva obiecții sau cereri nu au fost înaintate, faptul, dat fiind

interpretat ca un acord al inculpatului cu învinuirea înaintată în baza art.2641

alin.(1) Cod penal.

La fel, instanța de fond just a apreciat măsura de pedeapsă aplicată

inculpatului, ținând cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

personalitatea inculpatului, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea, precum și influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului.

anulare, solicitând casarea hotărârilor adoptate cu pronunțarea unei hotărâri de

achitare.

În motivarea cerințelor sale cu trimitere la prevederile art.art.8, 93 și 101

Cod de procedură penală, a indicat că lipsesc probe care ar confirma vinovăția lui

Oloinic Mihail în săvârșirea infracțiunii incriminate.

În același timp menționând că, la examinarea cauzei, urmează a se ține cont

de probele care confirmă lipsa vinovăției lui Oloinic Mihail, și anume: declarațiile

martorului Răcean Anatolie, Veț Igor, Cucoș Ghenadie și a lui Pînzari Serghei.

Probele administrate de procuror și cercetate în instanța de judecată, nu au

furnizat informație, pentru a se considera că acestea pot fi apreciate drept probe

pertinente, concludente și utile, care ar confirma vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) din Codul penal.

Din contra, toate probele administrate, confirmă faptul că Oloinic Mihail pe

14 septembrie 2020, nu a condus automobilul în stare de ebrietate, acesta doar

staționa în scopul așteptării unei alte persoane pe nume Veț Igor, pentru a conduce

automobilul spre casă.

În aceiași ordine de idei, avocatul notează că, unicele probe care au fost puse

la baza condamnării lui Oloinic Mihail, au un caracter subiectiv și superficial, și

anume declarațiile colaboratorilor de poliție Procopii Andrian și Topalo Adrian,

care doar au comunicat aceleași circumstanțe relatate de ceilalți martori, faptul

conducerii de către Oloinic Mihail a automobilului în stare de ebrietate nefiind

demonstrat.

În declarațiile lui Procopii Andrian și Topalo Adrian se evidențiază

circumstanțele de staționare a automobilului în care se afla Oloinic Mihail, dar nu

și conducerea acestuia, ceea ce concluzionează inexistența faptului infracțiunii.

În sinteza celor menționare, avocatul a conchis că inculpatului Oloinic

Mihail i-au fost încălcate prevederile art.art.17, 19 alin.(3), 66 alin.(2) pct.17), 22),

99 alin.(1), 100 alin.(1) și 447 alin.(4) Cod de procedură penală.

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului în

anulare declarat de avocat, menționând că acesta urmează a fi respins ca fiind vădit

neîntemeiat.

4

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art.456 Cod de procedură penală, recursul în anulare

fiind supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel că, instanța

de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale preparatorii și să

examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare în conformitate cu

prevederile art.art.431 și 432 Cod de procedură penală, care se aplică în mod

corespunzător.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) al aceluiași Cod, art.4§2 al Protocolului nr.7 al Convenției

Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în

anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în

care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea

atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează

Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Prevederile pct. 44) art.6

Cod de procedură penală determină ca viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente, care a afectat hotărârea pronunțată o încălcare esențială a drepturilor și

libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii

Moldova și de alte legi naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul atestă că una din

cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea acestuia din

punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea cauzei, ce cade

sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a

afectat hotărârea atacată.

Revenind la prezenta speță, Colegiul penal atestă că, în textul recursului în

anulare declarat, autorul invocă afectarea deciziei contestate de un viciu

fundamental, exprimat prin solicitarea de a fi achitat, din motiv că procurorul nu a

prezentat probe care ar demonstra vinovăția în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal.

Colegiul penal reține că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei, a

dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Oloinic Mihail în fapta

incriminată, fiind făcută încadrarea juridică justă a acțiunilor acestuia în baza

art.2641 alin.(l) Cod penal.

De asemenea, referitor la modul de apreciere a probelor de către instanțele

de judecată ierarhic inferioare, Colegiul penal subliniază că, potrivit art.art.27

alin.(1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

5

administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a

circumstanțelor cauzei, este o competență și prerogativă legală a instanței

judecătorești, și invocarea în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este una lipsită de orice suport juridic, și nu constituie în sine un viciu fundamental

de natură să afecteze o hotărâre irevocabilă.

Referitor la alegațiile avocatului prin care indică că: la examinarea cauzei,

urmează a se ține cont de probele care confirmă lipsa vinovăției lui Oloinic

Mihail, și anume: declarațiile martorului Răcean Anatolie, Veț Igor, Cucoș

Ghenadie și a lui Pînzari Serghei. Colegiul penal menționează că, instanțele

ierarhic inferioare au stabilit că, atât inculpatul cât și avocatul acestuia nu au

înaintat demers pentru a fi audiați acești martori, iar referitor la declarațiile

martorului Cucoș Ghenadie a fost stabilit că, declarațiile acestuia sunt

contradictorii cu probelor cauzei penale, deoarece sunt în relații amicale cu

inculpatul, care are un interes de a îmbunătăți situația inculpatului cu scopul

eschivării acestuia de răspunderea penală pentru fapta infracțională comisă.

Mai mult, Colegiul penal subliniază că, solicitarea apărătorului de a fi puse

la baza achitării declarațiile martorilor Răcean Anatolie, Veț Igor și Pînzari

Serghei nu poate fi analizată și din perspectiva că, acesta a avut posibilitatea la

diferite faze ale procesului penal să solicite audierea acestor martori sau

contestarea veridicității și în general clarificarea circumstanțelor de fapt importante

pentru justa soluționare a acestei cauze, însă nu au uzat de acest drept fundamental,

respectiv la această etapă a procedurilor, acesta fiind decăzut din dreptul de a

interveni cu atare solicitare.

La caz, instanța de recurs în anulare constată că, hotărârea contestată nu este

afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor legale și această

hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă capătă putere de lucru

judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia, deoarece în esență motivele invocate de recurent

în recursul în anulare declarat, referitor la achitare, au constituit anterior obiect de

examinare, iar instanța de recurs corect le-a apreciat și a adoptat o hotărâre

motivată, expusă în prezenta decizie.

Generalizând cele menționate mai sus, Colegiul consideră potrivit

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele

fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor

juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci când instanțele judecătorești dau o

apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a

se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999).

Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în

drept să solicite revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive și executorii doar

în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei.

Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta

erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a

cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două

6

păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O

îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea

este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea

cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În baza celor expuse, se impune inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de avocatul Cotruța Sergiu în numele condamnatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Cotruța Sergiu în

numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 19 ianuarie 2022, în cauza penală în privința lui Oloinic Mihail XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 20 octombrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7