1ra-398/22 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-398/22 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-398/22

1-20058697-01-1ra-17032022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Balan Daniel XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 01.06.2020 - 10.06.2021;

Instanța de apel: 03.09.2021 – 21.10.2021;

Instanța de recurs: 17.03.2022– 15.11.2022.

a c o n s t a t a t:

fost încetat procesul penal în privința lui Balan Daniel, învinuit de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, la cererea avocatului Caisîn

Valentin în numele inculpatului, din motivul existenței altor circumstanțe care

exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere

penală.

rechizitoriului, inculpatul se învinuiește că, la 07 octombrie 2019, în jurul orei

23:15, ignorând cerințele prevederilor art.14 lit. a) al Regulamentului Circulației

Rutiere, potrivit căruia „Conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă

vehiculul în stare de ebrietate sub influența drogurilor sau a altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat, sau într-o stare avansată de oboseală

de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, intenționat, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestora, fără a deține permis de conducere, conducând

automobilul de model „Volvo XC 90” cu n/î XXXXX, în timpul deplasării pe

bulevardul Constantin Negruzzi nr. 2 mun. Chișinău, a fost stopat de către ofițerul

de patrulare- Bot Mihail și fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în

stare de ebrietate narcotică, a fost condus la D.R.N. al M.S. al Republicii Moldova,

amplasat pe str. Petru Rareș 32, mun. Chișinău, unde conform procesului-verbal al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, a stării de

ebrietate și naturii ei nr.XXXXX din 07 octombrie 2019, medicul nu a putut face o

concluzie, deoarece ultimul a refuzat de a fi supus examinării medicale și respectiv

1

de la prelevarea probelor biologice.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, individualizată

prin indicii – „Refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice

în cadrul acestui examen medical, săvârșit de către o persoană care nu deține

permis de conducere”.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Balan Daniel să fie declarat vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, stabilindu-i acestuia o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității de 240 ore cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport

În motivarea cerințelor sale, procurorul a invocat că, sentința este

neîntemeiată deoarece legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și

instanțelor de judecată competența de a aprecia, în fiecare caz concret, dacă

acțiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au produs sau nu

repercusiuni importante pentru situația persoanei și dacă în consecință, persoanei

trebuie să-i fie recunoscută calitatea de bănuit în sensul art.63 alin.(11) Cod de

procedură penală, având în vedere particularitățile fiecărui caz concret.

Referitor la alegațiile avocatului inculpatului și instanței de fond în sentința

sa, și anume faptul că, în Ordonanța de pornire a urmăririi penale din 01 noiembrie

2019, de către organul de urmărire penală a fost indicat numele Balan Daniel, s-a

reținut că, acest act procesual, pentru ca să constituie temei de a-1 aprecia drept

actul de la care începe a curge termenul de bănuit pentru Balan Daniel, este

important ca acesta să întrunească și cel de-al doilea element al noțiunii de

,,acuzație în materie penală” în sensul Convenției, care se manifestă prin existența

unor „repercusiuni importante asupra situației persoanei”.

Sub acest aspect, inculpatului, astfel de repercusiuni importante asupra

situației persoanei prin adoptarea unei astfel de ordonanțe de pornire a urmăririi

penale nu au fost aduse, iar aceasta nu a cauzat careva limitări a drepturilor sau

libertăților fundamentale ale inculpatului.

Prin urmare, procurorul a considerat că argumentele avocatului privind

necesitatea de a calcula începerea curgerii termenului de recunoaștere în calitate de

bănuit a lui Balan Daniel de la data adoptării ordonanței de pornire a urmăririi

penale urmează a fi respinse.

Astfel, inculpatul a fost recunoscut în calitate de bănuit prin ordonanță și

anume din acest moment și curge termenul de 3 luni stabilit de către legiuitor de

menținere a persoanei în calitate de bănuit și din momentul pornirii urmăririi

penale. Respectiv, de către procuror a fost respectat termenul de menținere a

inculpatului în calitate de bănuit.

2021, a fost admis apelul procurorului, casată total inclusiv din oficiu în temeiul

art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, sentința Judecătoriei Chișinău sediul

Buiucani din 10 iulie 2021 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

2

pentru prima instanță, după cum urmează:

Procesul penal în privința lui Balan Daniel Vladimir învinuit în baza art.2641

alin.(4) Cod Penal, a fost încetat, pe motiv că există alte circumstanțe care

condiționează tragerea la răspundere penală.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a invocat că, instanța de fond la

adoptarea sentinței, nu a ținut cont de prevederile art.art.101 alin.(l), 384 alin.(3),

385 alin.(l) Cod de procedură penală, or, aceste prevederi legale impun în sarcina

instanței de judecată, la adoptarea sentinței, să fie soluționate următoarele chestiuni

în următoarea consecutivitate: 1) dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul; 2) dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat; 3) dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea; 4)

dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Instanța de apel a considerat că, prima instanță a pus la baza sentinței de

încetarea a procesului penal însușindu-și poziția apărării, prin urmare s-a remarcat

că, instanța de fond nu a dat o apreciere proprie circumstanțelor constatate.

Astfel, verificând legalitatea hotărârii atacate instanța de apel a reținut că,

învinuirea adusă inculpatului urmează a fi încetată pe motiv că, există alte

circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la

răspundere penală.

În acest context, termenul de atribuire inculpatului a statutului de bănuit

urmează a fi calculat de la 01 noiembrie 2019- data emiterii ordonanței, prin care a

fost pornită urmărirea penală și a fost recunoscut în calitate de bănuit, indiferent

dacă organul de urmărire penală a respectat sau nu obligația de a-i aduce la

cunoștința bănuitului, această ordonanță și informația despre drepturile

procedurale, obligație inserată la art.63 alin.(11 ) Cod de procedură penală.

Totodată, s-a stabilit că, inculpatul a fost pus sub învinuire abia la 16 martie

2020, iar ordonanța i-a fost adusă la cunoștință la 08 mai 2020, dată la care a fost și

audiat în calitate de învinuit, fapt realizat în afara termenului de trei luni, adică,

contrar prevederilor art.63 alin.(2) pct. 3), alin.(3) Cod de procedură penală.

Din materialele cauzei rezultă că calitatea de bănuit a inculpatului se

impunea a fi calculată din momentul pornirii urmăririi penale, și anume din 01

noiembrie 2019 până la 01 februarie 2020.

Potrivit prevederilor legale acest dosar penal nu urma a fi intentat, iar dacă a

fost pornit urmează a fi încetat, or, legea procesual-penală determină strict că,

termenul de menținerea a calității de bănuit se calculează începând cu data emiterii

actelor procedurale, prevăzute în art.63 alin.(1) pct. l) -3) Cod de procedură penală,

iar în cazul constatării faptului că față de o persoană există anumite bănuieli

rezonabile, cu privire la săvârșirea unei infracțiuni și în raport cu aceasta, sunt

efectuate anumite acțiuni procedurale, care creează repercusiuni importante asupra

situației persoanei, potrivit art.63 alin.(l1) Cod de procedură penală, organele de

urmărire penală au obligația să recunoască această persoană în calitate de bănuit și

să aducă la cunoștință informația despre drepturile prevăzute la art.64 Cod de

procedură penală.

contestă cu recurs decizia instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

trimiterea la rejudecare în instanța de apel într-un alt complet de judecată.

În motivarea cerințelor sale invocă faptul că, atât sentința pronunțată de către

3

prima instanță, cât și decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel încât motivarea soluției de încetare a procesului penal în

privința inculpatului, conform prevederilor art.391 alin.(1) pct. 6) Cod de

procedură penală, este expus neclar și confuz, aspecte de drept care sunt incidente

dispozițiilor normei procesuale menționate supra.

Potrivit dispozițiilor art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în

care instanța de apel, examinând aspectele de fapt și de drept al cauzei a constatat

temeiuri de casare inclusiv din oficiu, adică altul decât cel invocat de autorul

apelului, aceasta în mod imperios, urmează să dezvăluie necesitatea intervenirii în

soluția adoptată de către prima instanță, astfel încât procedând ea însăși ca instanță

de control judiciar la înlăturarea erorilor constatate, să pronunțe o nouă hotărâre cu

caracter autonom.

În această ipoteză, instanța de apel urma să întreprindă măsuri pozitive nu

numai de a repara erorile de drept procesuale, însă având ca obiect de reexaminare

și acele dispoziții din hotărâre care au fost greșit sau nelegal soluționate, așa după

cum a fost invocat de către procuror, urma să aducă argumente raționale privind

respingerea criticilor apelantului cu referire la interpretarea judiciară si doctrina

normelor de drept ce justifică soluția pronunțată privind aplicarea prevederilor

art.391 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Analizând ordonanța de pornire a urmăririi penale, rezultă că în partea

dispozitivă a acesteia, procurorul a dispus pornirea urmăririi penale, pe faptul

comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Codul penal, specificând

totodată în partea constatatoare ,,precum din actul de sesizare și a materialelor

acumulate, rezultă că Balan Daniel, a refuzat de la testarea alcoolscopică, de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical”, indicând

subsecvent ca acesta nu deținea permis de conducere, fără însă ca în acest sens

procurorul să dispună pornirea urmăririi penale, în privința persoanei determinate

cum ar fi Balan Daniel.

În concluzie, conchide procurorul că, urmărirea penală în această cauză a

fost pornita in reni, în privința faptului și nu in personam.

Din raționamentele expuse supra, se desprinde că ordonanța de pornire a

urmăririi penale, este un act de sesizare legat de desfășurarea normală a urmăririi

penale și prin sine însăși, nu afectează drepturi sau libertăți constituționale.

Mai mult, aprecierea existenței sau a absenței unor „repercusiuni importante

pentru situația persoanei” reprezintă factorul determinant atât sub aspectul unei

„acuzații în materie penală”, în sensul art.6§ 1 din Convenție, cât și sub aspectul

dispozițiilor art.63 alin.(11) Cod de procedură penală.

Or, în acest sens, legislatorul le-a acordat organelor de urmărire penală și

instanțelor de judecată competența de a aprecia, în fiecare caz concret, dacă

acțiunile procedurale efectuate în cadrul urmăririi penale au produs sau nu

repercusiuni importante pentru situația persoanei și dacă, în consecință, persoanei

trebuie să-i fie recunoscută calitatea de bănuit în sensul alin.(11) al art.63 din Cod,

având în vedere particularitățile fiecărui caz concret.

În temeiul celor enunțate supra, consideră procurorul că, ambele instanțe de

judecată greșit au indicat la încălcarea termenilor de ținere în calitate de bănuit a

lui Balan Daniel specificând precum că această calitate a lui a început din 01

4

noiembrie 2019 si a expirat de drept la 01 februarie 2019.

În dispozițiile art.63 Cod de procedură penală, legiuitorul nu doar stabilește

în ce condiții poate fi recunoscută calitatea de bănuit.

Subsecvent, conchide procurorul că alin.(2) pct. 3) din același articol, indică

la un termen imperativ în care organul de urmărire penală nu este în drept să

mențină în calitate de bănuit mai mult de 3 luni sau mai mult de 6 luni persoana în

privința căreia a fost dată o ordonanță de recunoaștere în această calitate.

ajuns la concluzia că, acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de instanța de recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că, recurentul

invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală,

potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile recurentului, Colegiul penal

lărgit conchide că, instanța de apel a comis următoarele erori de drept.

În primul rând, instanța de apel, ca instanță de gradul II de jurisdicție, când a

luat în considerare temeiurile de casare din oficiu în acest sens, a constatat că,

prima instanță, la pronunțarea sentinței a încălcat exigențele art.art.384 și 395 Cod

de procedură penală, respectiv urma să întreprindă măsuri pozitive nu numai de a

repara aceste erori de drept procesuale, dar și acele dispoziții din hotărâre care au

fost greșit sau nelegal soluționate.

Or, nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate de

apelant fac dovada faptului că instanța de apel nu a rezolvat fondul cauzei, situație

care impune necesitatea desființării totale a deciziei atacate.

În al doilea rând, omisiunea privind examinarea tuturor argumentelor

invocate de procuror în apelul declarat, impune concluzia că, în hotărârea adoptată,

colegiul penal a însușit motivele primei instanțe, preluând constatările și lucrările

acesteia, reținând doar un alt temei de intervenire în soluția adoptată (din oficiu),

astfel acționând cu derogare de la prevederile procesual penale.

Mai mult ca atât, Colegiul penal lărgit conchide că, potrivit Plenului Curții

Supreme de Justiție expuse în Hotărârea nr.22 din 12.12.2005, privind practica

5

judecării cauzelor penale în ordine de apel, conform căreia este inadmisibilă

promovarea unei reeditări a judecății care a avut loc în prima instanță, or la o nouă

rejudecare, instanța de apel are ca obiect de reexaminare acele dispoziții din

hotărâre care au fost greșit sau nelegal soluționate.

În al treilea rând, analizând Ordonanța de pornire a urmăririi penale din 01

noiembrie 2019, Colegiul penal lărgit reiterează că, procurorul a dispus pornirea

urmăririi penale pe faptul comiterii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod

penal, specificând totodată în partea constatatoare că inculpatul a refuzat de a trece

testarea alcoolscopică și de la examenul medical în vederea stabilirii stării de

ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea probelor biologice în cadrul acestui

examen medical, indicând subsecvent ca acesta nu deținea permis de conducere,

fără însă ca în acest sens procurorul să dispună pornirea urmăririi penale, în

privința acestuia.

În al patrulea rând, Colegiul penal lărgit constată că, ordonanța de pornire a

urmăririi penale, este un act procedural de sesizare, legat cu desfășurarea normală a

urmăririi penale și prin sine însăși, nu afectează drepturi sau libertăți

constituționale.

Prin urmare, cele enunțate supra, relevă că instanța de fond cât și cea de apel

eronat au reținut în sarcina organului de urmărire penală încălcarea prevederilor

legale care reglementează atribuirea calității de bănuit/învinuit în timp ce, potrivit

materialelor cauzei penale, pornirea urmăririi penale în cazul din speța supusă

examinării a fost dispusă la 01 noiembrie 2019, iar prin adoptarea unei astfel de

ordonanțe de pornire a urmăririi penale lui Balan Daniel, nu i-au fost aduse careva

repercusiuni importante asupra situației acestuia, nefiindu-i cauzate careva limitări

a drepturilor sau libertăților fundamentale ale ultimului.

Astfel, Colegiul penal lărgit atestă că, eroarea de drept invocată de recurent

prin prisma prevederilor art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, și-a găsit

confirmare în cadrul examinării cauzei în ordine de recurs.

La fel se constată că, instanța de fond, în mod neîntemeiat a examinat cauza

în procedura generală, ca ulterior să înceteze procesul în temeiul art.332 Cod de

procedură penală, adoptând o sentință care se exclude reciproc.

Adică, instanța de fond nu a respectat procedura de încetare a procesului

penal, enunțată supra, nefiind clar, nedescriind fapta criminală, considerată ca fiind

dovedită în descriptiv, dar încetând procesul penal pe motivul că există alte

circumstanțe care exclude urmărirea penală, nefiind clar ce sentință a fost

pronunțată.

Mai mult, nici în sentința instanței de fond, nici în decizia instanței de apel

nu a fost constatată fapta, ceea ce rezultă din partea descriptivă a sentinței (f.d.186

vol. II) din fraza ,,Potrivit rechizitoriului, Balan Daniel se învinuiește că... ”.

În concluzie, Colegiul penal lărgit conchide că temeiurile indicate de

procuror, sunt întemeiate din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar

6

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei adoptate pe caz.

penală, Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 21 octombrie 2021, în cauza penală în privința

inculpatului Balan Daniel XXXXX, dispune rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral pe 15 decembrie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

7