1ra-1406/21 — art.264-1 al.4 CP

1ra-1406/21 — art.264-1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-1406/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

04 august 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Țurcan Anatolie și Timofti Vladimir,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Rusnac Aliona în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 martie 2021, în cauza

penală în privința lui

Carelov Anton XXXX, născut la XXXX,

originar și domiciliat în s. XXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 14.02.2020 - 04.12.2020;

Instanța de apel: 31.12.2020 - 23.03.2021;

Instanța de recurs: 19.05.2021 – 04.08.2021.

a c o n s t a t a t :

Carelov Anton fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2641alin.(4) Cod

penal, la 3 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar semiînchis.

nefiind posesor al permisului de conducere, la 10.11.2019 ora 04:48, fiind în stare

de ebrietate alcoolică și conștientizând caracterul social-periculos al acțiunilor de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate și consecințele care pot

surveni, conducând automobilul de model ,,Mercedes E” cu nr./î. XXXXX și

deplasându-se pe str. Bulgară mun. Bălți, în regiunea imobilului nr. 120 A, având o

traiectorie neuniformă de deplasare, a fost stopat de către angajații RP Nord al INP,

care suspectându-l pe cet. A. Carelov că acesta se află în stare de ebrietate

alcoolică din motivul că ultimul avea simptome vizibile de ebrietate, l-au

transportat pe ultimul la Spitalul municipal Bălți, unde, în rezultatul testării

alcoolscopice s-a stabilit că în aerul expirat de Carelov Anton se conține alcool în

cantitate de 0,69 mg/l, și conform procesului-verbal al examinării medicale de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei

nr.2989 din 10.11.2019, s-a stabilit că Carelov Anton se află în stare de ebrietate

1

alcoolică cu grad avansat, totodată de la el au fost recoltate probe biologice de

sânge pentru examinare toxicologică.

Conform raportului de expertiză judiciară toxicologică nr. 201906P0651/

201902D2507 din 15.11.2019, în sângele cet. Carelov Anton la momentul stopării,

adică la 10.11.2019, ora 04:48, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 1,51%

(echivalent a 1,51g/l), cantitatea, care conform Hotărârii Guvernului nr.296 din

16.04.2009 și art.13412 Cod penal, se atribuie la stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, individualizate

prin – conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică de către o

persoană care nu deține permis de conducere a mijloacelor de transport.

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate.

În motivarea cererii avocatul a invocat că, instanța de fond nu a luat în

considerare motivele invocate de apărare, nu a ținut cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de lege, inclusiv de a avea în vedere întreaga conduită a

condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul

judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se

pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

Avocatul a considerat că, este prezentă căința sinceră a inculpatului care a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere părinți invalizi,

fapt ce îl pune în situația să fie nevoit să plece la câștig peste hotarele Republicii

Moldova. La locul de trai se caracterizează pozitiv. Faptul că anterior a fost în

conflict cu legea nu poate servi ca temei de aplicare a unei pedepse atât de drastice

deoarece antecedentul penal este stins.

A invocat că, instanța de judecată la determinarea aplicării unei pedepse

juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii de drept încălcate, cât și prin punctul de

vedere al nevoii de reeducare a făptuitorului, nu s-a ținut cont de prevederile

art.art.7, 75-88 Cod penal. Cerințele art.78 alin.(l) Cod penal, privind atenuarea

pedepsei se răsfrâng numai asupra pedepsei principale care poate fi redusă sau

schimbată de instanța de judecată și numai în limitele prevăzute de lege.

Apelantul a considerat că, în cazul dat prevederile art.90 Cod penal trebuie

să fie aplicate deoarece numai o așa pedeapsă își va atinge scopul pedepsei penale,

restabilirea echității sociale, corectarea și corijarea inculpatului.

O condiție prevăzută expres în alin.(1) art.90 Cod penal, constituie concluzia

instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită. Astfel, este

prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi atins

chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

2

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în

cadrul cercetării judecătorești.

3.1. Avocatul Anton Vasile în numele inculpatului, a contestat cu apel

sentința, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de

libertate.

În motivarea cererii avocatul a invocat că, că în cadrul examinării cauzei în

fond, Carelov Anton nu s-a prezentat, dar a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa,

din motiv că se afla peste hotarele țării și în legătură cu situația epidemiologică, nu

putea fi prezent în ședința de judecată.

Astfel, cu sentința primei instanțe nu este de acord în latura pedepsei penale,

Carelov Anton, fiind învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641

alin.(4) Cod penal, a recunoscut pe deplin învinuirea adusă în cadrul urmăririi

penale, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii. Poziția de recunoaștere a

vinei nu a schimbat-o nici în cadrul examinării cauzei în fond.

Avocatul a indicat că, în cadrul examinării cauzei în fond, Carelov Anton

printr-o cerere a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa deoarece nu s-a putut

prezenta în fața instanței, totodată menținând poziția anterioară în calitate de

învinuit. Astfel, a considerat că instanța de judecată, la individualizare pedepsei nu

a luat în considerație toate circumstanțele atenuante a cauzei penale cât și datele

caracteristice ce îl caracterizează și anume faptul, că Carelov Anton, a recunoscut

pe deplin vinovăția, are loc permanent de trai, nu se află la evidență la medicul

narcolog sau psihiatru.

Reieșind din cele menționate și ținând cont de analiza cumulativă a

criteriilor de individualizare și coroborarea probelor care furnizează informațiile

respective, precum și indicarea temeiurilor care fundamentează proporționalitatea

între scopul reeducării infractorului, prin caracterul retribuit al pedepsei aplicate și

așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii

de drept încălcate, precum și aplicând efectul circumstanțelor atenuante indicate de

mai sus, a considerat că corectarea lui Carelov Anton este posibilă și fără privarea

lui de libertate.

apelurile au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Carelov Anton în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal.

În această ordine de idei, la individualizarea și stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel ține cont de prevederile

art.art.7,61,75 Codul penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

3

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Contrar alegațiilor părții apărării, instanța de apel a considerat că instanța de

fond, la stabilirea pedepsei, a ținut cont că Carelov Anton Ion a comis o infracțiune

care conform art.16 Cod penal face parte din categoria celor ușoare, la etapa de

urmărire penală vinovăția a recunoscut-o pe deplin, lipsesc circumstanțele

agravante și atenuante, la fel instanța de fond a ținut cont de personalitatea

inculpatului, care anterior a mai fost condamnat, pentru săvârșirea unei infracțiuni

analogice.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond, prin prisma ansamblului de

împrejurări ale speței, a ajuns la concluzia corectă precum că corectarea și

reeducarea lui Carelov Anton este posibilă prin aplicarea pedepsei închisorii, în

limitele prevăzute de art.2641 alin.(4) Codul penal, cu izolarea lui de societate,

stabilind întemeiat că o altă pedeapsă nu este echitabilă în privința inculpatului și

nu poate fi aplicată, deoarece nu-și va atinge scopul deplin, inclusiv din

considerentul că inculpatul Carelov Anton nu este la prima abatere de încălcare a

legii penale, or anterior a fost condamnat, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 22 martie 2018, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.2641

alin.(4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

De către instanța de apel a fost respinse argumentele avocaților precum că

urmează să-i fie aplicată pedeapsa neprivativă de libertate, or prima instanță

întemeiat a reținut ca inechitabilă stabilirea în privința inculpatului a unei alte

categorii de pedeapsă (muncă neremunerată în folosul comunității), or inculpatul

nu este la prima abatere, fiind anterior condamnat, pentru aceiași faptă, însă ultimul

nu a stat pe calea corijării și din nou a comis infracțiunea prevăzută de art.2641

alin.(4) Cod penal.

Prin urmare, instanța de fond a stabilit o pedeapsă echitabilă inculpatului

Carelov Anton, ținând cont de circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului,

or, stabilirea unei pedepse neprivative de libertate este neproporțională și

inechitabilă în coraport cu fapta comisă de inculpat, cu persoana inculpatului care

nu este la prima abatere de la lege, și care poate fi reeducat prin pedeapsa penală

sub formă de închisoare, fiind în strictă concordanță cu scopul legii penale, de

reeducare și corectare a persoanei condamnate.

Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct.3 și 3.1 din prezenta decizie).

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi declarat ca inadmisibil, ca

4

fiind vădit neîntemeiat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat

inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurentul invocă drept temeiul de casare a

deciziei instanței de apel pct.10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit

căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care

este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

5

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de

circumstanțele legale de personalitatea inculpatului, care anterior a fost condamnat,

a recunoscut vina în cadrul urmăririi penale, nu se află la evidența medicului

narcolog sau psihiatru, faptul că are la întreținere părinți invalizi și că infracțiunea

comisă, în conformitate cu prevederile art.16 alin.(2) Cod penal, se clasifică ca

fiind una ușoară.

Referitor la alegația avocatului că în privința inculpatului urmă a fi aplicată

de către instanțe de judecată o pedeapsă non privativă de libertate, Colegiul penal

amintește că raționamentul de aplicare a prevederilor art.90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

La caz se reține că, instanța de apel corect a stabilit că, Carelov Anton

anterior a fost condamnat, prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 22

martie 2018, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(4) Cod penal,

fiindu-i aplicată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, însă concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou o

infracțiune similară.

În acest context, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or,

pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale

drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru

restabilirea echității sociale, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

6

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea infractorului

și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor și alte

persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente

cauzei deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată,

pedeapsa aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în

concordanță cu scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia

de inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rusnac Aliona în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 23 martie 2021, în cauza penală în privința lui Carelov Anton XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 august 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

7