1ra-124/21 — art.264/1 al.4 CP

1ra-124/21 — art.264/1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-124/22

1-20151083-01-1ra-26012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Lesnic Ion, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021 și a sentinței

Judecătoriei Edineț, sediul Central din 14 mai 2021, în cauza penală în privința

lui

Lesnic Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat

în xxxxx, anterior condamnat prin xxxxx

Termenii de examinare:

prima instanță: 01.12.2020 – 14.05.2021;

instanța de apel: 11.06.2021 – 23.11.2021;

instanța de recurs: 26.01.22 – 09.03.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal și în baza acestei Legi a fost condamnat la pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Lesnic Ion, la 16 noiembrie 2020, aproximativ în jurul orelor 16:10,

nedeținând permis de conducere, având scopul nerespectării interdicției impuse

conducătorilor mijloacelor de transport să conducă în stare de ebrietate,

reglementată de legislația în vigoare, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat,

demonstrată în urma testării acestuia cu aparatul ”Drager”, unde s-a stabilit

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,32 mg/l, a circulat cu

automobilul de model ”Volkswagen Passat” cu nr/î xxxxx, prin sat. Burlănești r-

nul Edineț.

Astfel, acțiunile lui Lesnic Ion au fost încadrate juridic în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, după indicii calificativi – ”conducerea mijlocului de transport de

către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care

nu deține permis de conducere”.

Nicolae în numele inculpatului Lesnic Ion, prin care a solicitat casarea sentinței

în latura penală, în partea stabilirii pedepsei penale, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă non privativă de libertate, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei.

1

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de

individualizare a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o

consideră prea aspră, instanța de judecată nu a dat apreciere circumstanțelor

atenuate precum: săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni ușoare sau mai

puțin grave, autodenunțarea, contribuirea activă la descoperirea infracțiunii sau

la identificarea infractorilor ori recunoașterea vinovăției.

3.1. La 16.11.2021, avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Lesnic

Ion a depus apel suplimentar de concretizare, prin care a solicitat casarea

sentinței cu atragerea la răspundere contravențională.

În argumentarea apelului suplimentar de concretizare, avocatul a invocat

că, pedeapsa numită și încadrarea acțiunilor lui Lesnic Ion conform art.2641

alin.(4) Cod penal nu este corectă. Instanța nu a luat în considerație prevederile

Regulamentului privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală

pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin Hotărârea

Guvernului 296, care stipulează că „stare de ebrietate alcoolică: b) cu grad avansat

- în caz de depășire a concentrației de alcool de 0,5 g/l în sânge sau de 0,3 mg/l în

aerul expirat.

Totodată, a menționat că, instanța nu a luat în considerație ordinul MAI,

cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-05:2018 “Măsurarea

concentrației de etanol în aerul expirat de persoanele testate, cu analizorul

concentrației de etanol în aerul expirat de tip Drager Alcotest 6820” nr.23 din

18.01.2019 (în vigoare 01.02.2019). La stabilirea concentrației de etanol în aerul

expirat de persoanele testate, cu utilizarea analizorului, se va ține cont de eroarea

maximă admisă a analizorului prezentată în Tabel, care se va trata în favoarea

persoanei testate. Tabel Intervalul de măsurare a concentrației masică de etanol,

mg/l limita tolerată a erorii de bază eroarea absolută, mg/l eroarea relativă, %

până la 0,400 ± 0,020 - de la 0,400 până la 2,000 - ± 5,0 mai mult de 2,000 - ±

20,0. Exemplu: concentrația de etanol în aerul expirat măsurată este de 0,20

mg/l; eroarea tolerată a analizatorului este ± 0,02 mg/l; rezultatul final al

măsurării va fi egal cu 0,20 mg/l - 0,02 mg/l = 0,18 mg/l. “

Astfel, tratând în favoarea persoanei testate, rezultatele analizatorului,

rezultă că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele componente ale

infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(1) din Codul penal, însă cad sub incidența

răspunderii contravenționale, prevăzute la art.233 alin.(4) Cod contravențional,

conform indicilor calificativi: ”conducerea vehiculului de către o persoană care se

află în stare de ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil

stabilit de lege și fapta nu constituie infracțiune”.

2021, apelul avocatului Baban Nicolae în numele inculpatului Lesnic Ion, a fost

respins ca nefondat cu menținerea sentinței fără modificări.

4.2. În motivarea soluției emise instanța de apel a menționat că, instanța

de fond în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, a

respectat normele procesuale, au verificat complet, sub toate aspectele și în mod

obiectiv circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității, și din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Lesnic Ion în comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod

penal – ”conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de

ebrietate produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege și

fapta nu constituie infracțiune”.

Instanța de apel a menționat că argumentele apărării privind încetarea

procesului penal și atragerea la răspundere contravențională nu pot fi reținute de

instanța de apel din următoarele considerente.

2

În acest context, instanța de apel a reținut că infracțiunea prevăzută la

art.2641 alin. (4) Cod penal, este una formală și se consideră consumată din

momentul începerii conducerii mijlocului de transport de către o persoană care

se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, pe un drum public.

În conformitate cu prevederile art.13412 alin.(3) Cod penal, prin stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care are

concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația vaporilor

de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult.

Potrivit prevederilor pct.4 lit. „b” Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică și examinare medical pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii

ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.296 din 16.04.2009, se atestă ca starea

de ebrietate alcoolică cu grad avansat – în caz de depășire a concentrației de alcool

de 1,0 g/l în sânge și de 0,3 mg/l în aerul expirat.

Astfel, din actele cauzei instanța de apel a reținut că, în urma testării

inculpatului Lesnic Ion cu aparatul ”Drager” s-a stabilit concentrația vaporilor de

alcool în aerul expirat de 0,32 mg/l, ce constituie starea de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

Instanța de apel a menționat că la caz s-a ținut cont de prevederile pct.16)

a ordinului Ministerului Economiei al Republicii Moldova nr.104 din 08 iunie

2015, cu privire la aprobarea procedurii de măsurare legală PML 5-02:2015

„Măsurarea concentrației de alcool în aerul expirat de persoanele testate cu

analizatorul de Tip „ALCOTEST 6810”, potrivit căruia, la stabilirea concentrației

de alcool în aerul expirat de persoanele testate, cu utilizarea analizatorului, se va

ține cont de eroarea tolerată a analizatorului, care constituie +/- 0,02 mg/l și se

tratează în favoarea persoanei testate.

În speță, s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de

Lesnic Ion, luându-se în considerație eroarea tolerată a analizatorului de ± 0,02

mg/l, constituia 0,3 mg/l, care potrivit art.13412 alin.(3) Cod penal, constituie

stare de ebrietate cu grad avansat, ceea ce constituie fapta ilegală prevăzută de

Codul penal.

În continuare, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondate și motivele

invocate de partea apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei

penale, reținând că prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de

prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii săvârșite și urmările prejudiciabile survenite, de lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența circumstanțelor agravante - săvârșirea infracțiunii de către

o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, de

persoana inculpatului care se caracterizează negativ de către administrația

publică locală (f.d.26), anterior a fost atras la răspundere penală pentru săvârșirea

a două infracțiuni prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal (f.d.28; 30-33), a evitat

de a se prezenta în ședința de judecată părăsind țara.

Instanța de apel a concluzionat că, soluția adoptată de către prima instanță

își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Lesnic Ion, doar prin

aplicarea unei pedepse penale sub formă de închisoare cu executare, care ar duce

la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său care anterior a fost condamnat, însă nu a

mers pe calea corijării și a săvârșit repetat o infracțiune similară cu intenție. Mai

mult ca atât, inculpatul Lesnic Ion în ședința instanței de apel nu s-a prezentat,

eschivându-se de la instanța de judecată.

avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului Lesnic Ion, prin care invocând

prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12), Cod de procedură penală, a solicitat

3

casarea sentinței și a deciziei pronunțarea unei noi hotărâri cu încetarea

procesului penal și atragerea la răspundere contravențională.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia a invocat argumente

similare celor indicate anterior în apel și apelul suplimentar, descrise în pct. 3. și

3.1 al prezentei decizii.

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Suvac Nicolae,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se atestă, că apărarea invocă în calitate

de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct. 6), 8) și

12) Cod de procedură penală, care stabilesc, că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiunii; precum

și când 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

În esență, argumentele părții apărării se concentrează asupra faptului că

instanța de apel a dat o apreciere eronată materialului probator prezentat la dosar

prin ce a concluzionat greșit asupra vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal.

Însă, în raport cu alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs,

instanța de recurs constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și

întemeiată, care corespunde tuturor exigențelor legislației penale și procesual-

penale.

Prin urmare, analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept

prevăzută de art.427 alin.(1), pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată că, astfel de erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a

respectat prevederile art. art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură

penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul apărării, decizia atacată cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe

noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

4

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal respinge ca fiind declarative afirmațiile recurentului prin

care se susține că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele invocate

de apărare în apel, or verificând minuțios decizia recurată în raport cu

argumentele invocate în apelurile declarate, se constată că apărarea a primit

răspuns la argumentele înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de

recurs cu soluția pronunțată în speță nu constituie temei de admitere a recursului

în sensul formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.

(3) Cod de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are

o valoare prestabilită pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele

din dosar și nu a dat prioritate unora în defavoarea altora, dar coroborându-le,

le-a analizat în ansamblu lor, apreciind corect că sunt suficiente pentru stabilirea

vinovăției inculpatului Lesnic Ion, anume în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(4) Cod penal, fapt care a fost stabilit cert de către instanța de apel,

prin analizarea probelor administrate.

Prin urmare, criticile referitoare la presupusa greșită reținere, pe baza

probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, nu pot fi reținute,

or, la etapa judecării recursului ordinar, instanța nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește

o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind

sarcina și competența primordială a acestor instanțe.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-101, 414 Cod de procedură penală,

a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, întemeiat a ajuns la concluzia menținerii sentinței.

Drept urmare, Colegiul penal reiterează că în această parte nu a fost comisă

o eroare de drept, așa precum susține recurentul, or, pentru a constitui caz de

casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de o parte, să fie influențat

asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța vădită între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor,

prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea

altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

Din considerentele menționate supra, Colegiul penal conchide că în speță

nu sunt incidente temeiurile de casare prevăzute la pct. 6), alin.(1), art.427 Cod

de procedură penală.

Cu referire la argumentele recurentului cu privire la existența în cauza

examinată a erorii de drept prevăzute la pct. 8), alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs menționează,

că potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma

penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu

au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale

infracțiunii.

5

Potrivit materialelor cauzei, de către prima instanță inculpatul Lesnic Ion a

fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. art.2641

alin.(4) Cod penal, conform indicilor calificativi - ”conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, care nu deține permis de conducere”, soluție care a fost menținută și de

către instanța de apel.

La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță corect

a stabilit situația de fapt și a încadrat acțiunile reținute în privința inculpatului

Lesnic Ion în baza art.2641 alin.(4) Cod penal, or, prima instanță a dat o apreciere

corectă probatoriului administrat în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității

și veridicității.

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate de către recurent, conchide că instanța de apel, menținând soluția primei

instanțe, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în mod întemeiat a ajuns la concluzia corectitudinii încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Lesnic Ion. Astfel, corect concluzionând că în acțiunile

inculpatului sunt prezente toate elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art.2641 alin.(4) Cod penal, motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa

cum este indicat în pct. 4, 4.1. al prezentei decizii, soluție pe care instanța de

recurs o însușise și reiterarea căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția

instanței de apel este pe deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept

stabilite, precum și practicii judiciare constante.

În contextul dat, Colegiul penal menționează că argumentele avocatului

precum că, ”în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiuni

prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, însă elementele constitutive ale

contravenției prevăzute de art.233 alin.(4) Cod contravențional, conform indicilor

„conducerea vehiculului de către o persoană care se află în stare de ebrietate

produsă de alcool ce depășește gradul maxim admisibil stabilit de lege și fapta nu

constituie infracțiune” nu și-au găsit confirmare în speță, deoarece probele

acumulate și examinate de instanța de apel au fost apreciate potrivit prevederilor

art.101 Cod de procedură penală, demonstrând clar și cert prezența în acțiunile

inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art.2641 alin. (4) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal apreciază ca fiind nefondate argumentele recurentului

precum că, instanțele de fond nu au ținut cont de Regulamentul privind modul

de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate

și naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului 296, or în speță starea de

ebrietate cu grad avansat a fost constatată în urma testării inculpatului cu

alcooltestul „Drager”, fiind stabilit cu certitudine că, Lesnic Ion, avea în aerul

expirat concentrația de alcool etilic de 0,32 mg /l, care conform prevederilor

art.13412 din Codul penal, constituie stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

În acest sens, Colegiul penal reiterează că potrivit art.13412 din Codul penal

- prin stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat se înțelege starea persoanei care

are concentrația de alcool în sânge de la 0,5 g/l și mai mult sau concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de la 0,3 mg/l și mai mult.

De asemenea, nu pot fi reținute nici argumentele recurentului precum că,

instanțele de fond nu au ținut cont de prevederile pct.16 al Ordinului Ministerului

Economiei nr. 104 din 08 iunie 2015 și nu au aplicat marja de eroare tolerată a

analizatorului de ± 0,02 mg/l, or instanța de apel corect a stabilit că chiar și în

cazul scăderii indicelui de eroare tolerată a analizatorului de ± 0,02 mg/l,

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de Lesnic Ion constituie 0,3 mg/l,

fapt ce denotă că acțiunile inculpatului cad sub incidența Codului penal, fiind

imposibil încetarea procesului penal și încadrarea acțiunilor inculpatului potrivit

6

art.233 alin.(4) Cod contravențional, cu atragerea la răspundere contravențională.

Cu referire la temeiul invocat de recurent în baza pct.12) alin.(1) a art.427

Cod de procedură penală, Colegiul penal atestă că, o astfel de eroare în speța dată

nu se constată, deoarece supunând verificării decizia instanței de apel prin prisma

erorii de drept invocată de recurent în baza pct.8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, Colegiul a statuat ca fiind legală și întemeiată concluzia

instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului Lesnic Ion în baza

art.2641 alin.(4) Cod penal, concluzie pe care instanța de recurs și-a însușit-o și

în acest sens, nefiind necesară o reinterpretare.

În continuare, Colegiul penal reține că avocatul Baban Nicolae în numele

inculpatului invocă și dezacordul cu modalitatea de executare a pedepsei stabilite

inculpatului, argumente, care se încadrează în temeiul prevăzut de art.427

alin.(1) pct.10) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

În acest context, Colegiul penal menționează, că potrivit art.75 Cod penal,

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia. Persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Având în vedere criteriile definite mai sus, Colegiul penal consideră că, la

stabilirea pedepsei inculpatului Lesnic Ion, instanțele de fond au ținut cont pe

deplin de principiile de aplicare a pedepsei penale prevăzute de art.61 Cod penal,

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art.75 Cod penal,

de toate circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, inclusiv de cele

enumerate de recurent în recurs, de persoana inculpatului și influența pedepsei

asupra corijării și reeducării acestuia.

Colegiul penal consideră că, atât prima instanță, cât și instanța de apel,

corect au evidențiat că în privința lui Lesnic Ion stabilirea categoriei excepționale

de pedeapsă a fost condiționată de personalitatea inculpatului, care la locul de

trai se caracterizează negativ (f.d.71), anterior a fost atras la răspunderea penală

de repetate ori pentru infracțiuni similare (f.d.26, 28, 30-33), fapt ce denotă cert

că acesta nu tinde spre corectarea comportamentului său infracțional,

continuând comiterea infracțiunilor.

Prin urmare, instanța de recurs găsește vădit nefondată revendicarea

recurentului privind modificarea modalității de executare a pedepsei închisorii

stabilite inculpatului Lesnic Ion, prin aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, or,

instituția suspendării condiționate a executării pedepsei reprezintă o prerogativă

exclusivă a instanței de judecată, iar condiția esențială pentru aplicarea acestei

instituții este, fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a

se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile antisociale care l- au

antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la

care a fost condamnat și a cărei executare poate fi evitată doar printr-o conduită

corectă și deci prin auto reeducare.

Totodată, Colegiul penal reamintește că chiar și în cazul îndeplinirii

condițiilor prevăzute de prevederile art.90 alin.(1) Cod penal, nu se creează un

7

drept pentru inculpat, ci doar se întrunesc circumstanțele necesare care

constituie temei de drept pentru instanța de judecată de a decide, potrivit propriei

convingeri, asupra oportunității suspendării executării pedepsei închisorii.

Prin urmare, instanța de recurs constată că instanța de apel corect a ajuns

la concluzia că corectarea inculpatului Lesnic Ion va fi asigurată doar prin

executarea reală a pedepsei închisorii, iar pedeapsa individualizată de instanța

de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în

art.61 alin. (2) Cod penal, restabiliri echității sociale, corectării inculpatului,

precum și prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia.

Mai mult ca atât, Colegiul penal reține că, Lesnic Ion anterior a fost

condamnat pentru infracțiuni similare prin sentința Judecătoriei Edineț din

27.04.2018, în baza art. art. 2641 alin.(4), 2641 alin. (4) Cod penal - 1 an

închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal – 1 an, însă pedeapsa nu și-a atins

scopul și din nou a comis, de aceea pedeapsa aplicată de 6 luni închisoare este

legală, echitabilă și motivată la prezenta speța.

Concomitent, se atestă faptul că argumentele date a fost invocat și în apel,

asupra căruia instanța de apel s-a expus desfășurat și argumentat, fără a pune

la dubiu corectitudinea soluției adoptate pe marginea chestiunii vizate (pct.4 din

prezenta decizie).

Instanța de recurs mai notează și faptul că, din analiza deciziei recurate a

stabilit că erorile de drept invocate în recursul părții apărării nu și-au găsit

confirmare, dat fiind faptul că, argumentele indicate, în esență au fost abordare

în decizia instanței de apel, care la examinarea cauzei a respectat prevederile

art.art.414 alin.(1), (5), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor ce țin de vinovăția inculpatului

și individualizarea pedepsei, hotărârea emisă cuprinzând motivele pe care se

întemeiază soluția, motivare pe care instanța de recurs ordinar o însușește integral

reieșind din temeinicia acesteia, acțiune ce este conformă practicii CtEDO, expuse

inclusiv în pct. 37 a hotărârii Albert c. România din 16.02.2010.

În acest context, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce

impune inadmisibilitatea recursului ordinar declarat în speță, ca fiind vădit

neîntemeiat

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Baban

Nicolae în numele inculpatului Lesnic Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Lesnic

Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 05 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

8