1ra-2248/21 — art.264 al.3 lt.a, 266 CP

1ra-2248/21 — art.264 al.3 lt.a, 266 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2284/21

1 1-20146244-01-1ra-27122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder

Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

28 septembrie 2021, în cauza penală privind acuzarea lui

Talmaci Victor XXXXX, născut la XXXXX,

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. art. 264 alin. (3), lit. a), 266

Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 20.11.2020 – 22.04.2021;

instanța de apel: 02.07.2021 – 28.09.2021;

instanța de recurs: 27.12.2021 – 20.04.2022.

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

2021, Talmaci Victor a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunilor prevăzute de art. art. 264 alin. (3), lit. a), 266 Cod penal și în

baza acestor Legi cu aplicarea art.3641 alin.(8) Cod penal a fost

condamnat la o pedeapsă după cum urmează:

- art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport, și

- art. 266 Cod penal, la 1 (unu) an închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i-a fost stabilită lui Talmaci

Victor pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei)

ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

1

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită în

privința lui Talmaci Victor, a fost suspendată pe o perioadă de probațiune

de 4 (patru) ani.

S-a încasat de la Talmaci Victor, în beneficiul Statului cheltuieli

judiciare în sumă de 320 lei.

Acțiunea civilă înaintată de Compania Națională de Asigurări în

Medicină, a fost admisă principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța în ordinea procedurii civile.

Talmaci Victor la 29 septembrie 2020, aproximativ în jurul orelor

06:37 min., conducând mijlocul de transport „Toyota Echo” cu numerele

de înmatriculare „XXXXX”, deținând permis de conducere de categoria

„B”, valabil pentru categoria mijlocului de transport la volanul căruia se

afla, deplasându-se în mun. Chișinău, pe str. Nicolae Milescu Spătaru,

din direcția străzii Petru Zadnipru spre strada Igor Vieru, n-a manifestat

prudență sporită la trafic și n-a ținut seama de împrejurări, de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de

organizare a traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei necesare deplasării în siguranță,

determinarea benzii de circulație și modului de conducere a vehiculului,

n-a apreciat corect situația rutieră reală pe drumul în care se afla

automobilul în momentul respectiv, prin ce a încălcat Regulamentul

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357/2009, și

anume:

- pct. 3 care prevede că: participanții la trafic sânt obligați să respecte

regulile de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră,

semnalele și indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale

prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor

participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să nu creeze

neîntemeiat obstacole circulației care ar depăși pe acele care sânt

provocate de circumstanțe iminente;

- pct. 45 alin. 1) care prevede că: conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent

seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă

situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră;

- pct. 45 alin. (2) care prevede că: în cazul în care în limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului;

Prevederile articolului 32 alin. (4) lit. a), b) din Legea nr. 131/2007,

privind siguranța traficului rutier, care prevede că:

Participanții la trafic sunt obligați să cunoască și să respecte

prevederile prezentei legi, ale altor acte legislative și ale actelor normative

în vigoare în domeniu;

Să manifeste un comportament, care să asigure fluența și siguranța

traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic”;

Prevederile art. 33 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 131/2007 privind

siguranța traficului rutier din aceeași Lege, care prevede că „Conducătorul

de autovehicul este obligat să cunoască și să respecte Regulamentul

circulației rutiere”.

Prin urmare, a tamponat pietonul Sevidova Reghina XXXXX, care

traversa partea carosabilă de la dreapta spre stânga relativ deplasării

unității de transport și căreia, în consecință, i-au fost cauzate vătămări

corporale sub formă de: „traumatism cranio-cerebral închis manifestat

prin comoție cerebrală; plagă contuză lacerată în regiunea frontală;

fractura complexului zigomatic pe stânga; fractura oaselor nazale fără

deplasare; traumatism toracic închis manifestat prin fractura coastelor 2-

12 pe stânga; pneumotorax minor pe stânga; emfizem subcutanat la

nivelul țesuturilor moi hemitoracelui stâng; hernia stomacului în

mediastin cu ruptura diafragmului; fractura cominutivă a oaselor gambei

drepte în treimea medie; fractura osului humeral stâng treimea medie cu

deplasare deplasarea fragmentelor, care au fost cauzate în rezultatul

acțiunii traumatice unui obiect contondent dur, posibil în timpul și

circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui

criteriu se califică ca vătămare corporală gravă.

Tot el, pe 29 septembrie 2020, aproximativ în jurul orelor 06:37 min.,

după săvârșirea accidentului rutier prin care conform raportului de

expertiză judiciară nr.202002D2001 din 09.11.2020, i-a cauzat leziuni

corporale grave lui Sevidova Reghina, a părăsit locul săvârșirii infracțiunii,

fiind ulterior depistat de către organele de drept.

Astfel, acțiunile lui Talmaci Victor au fost încadrate juridic în baza

art. 264 alin. (3), lit. a) Cod penal, după semnele calificative – „încălcarea

regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de transport

de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență o vătămare gravă a integrității corporale, " și art. 266 Cod

penal după semnele calificative – „părăsirea locului accidentului rutier de

către persoana care conducea mijlocul de transport și care a încălcat regulile

de securitate a circulației, dacă aceasta a provocat urmările indicate la art.

264 alin. (3) Cod penal".

3.Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia,

rejudecarea cauzei prin care Talmaci Victor să fie recunoscut vinovat și

condamnat în baza:

- art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, - la 3 (trei) ani închisoare, cu

anularea dreptului de a conducere mijlocul de transport.

- art. 266 Cod penal, - 1 (unu) ani închisoare.

În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 6

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului

de a conducere mijlocul de transport.

3.1. În motivarea apelului procurorul a indicat că, instanța la

individualizarea pedepsei nu a ținut cont de faptul că, infracțiunea de care

a fost învinuit Talmaci Victor, este una periculoasă, iar pedeapsa pentru

infracțiune este de până la 7 ani închisoare și respectiv 2 ani. La stabilirea

pedepsei inculpatul a beneficiat de prevederile art. 3641 alin. (1) Cod

3

procedură penală, însă aplicarea unei pedepse cu suspendarea executării

pedepsei nu constituie o individualizare corespunzătoare. A menționat că

inculpatul nu v-a putea fi reeducat decât cu executarea pedepsei cu

închisoare, deoarece fapta lui depășește limitele suspendării condiționate a

executării pedepsei.

Totodată a subliniat că, deși inculpatul a declarat că ,,nu a văzut pe

partea carosabilă pietonul, iar după lovitură a crezut că a lovit un obiect,

motiv din care nu s-a oprit să verifice ce s-a întâmplat", totuș

comportamentul inculpatului este periculos pentru societate. Astfel,

consideră că suspendarea executării pedepsei ar compromite scopul

general al pedepsei prevăzut la art. 61 alin. (2) Cod penal, de restabilire a

echității sociale, cât și preventive săvârșirii infracțiunilor atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane.

septembrie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că,

instanța de fond a examinat cauza potrivit cerințelor dispozițiilor art. 3641

alin. (1) Cod de procedură penală, în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală și acceptate de inculpat, probe care au fost verificate

complet și obiectiv din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor, ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Victor

Talmaci, în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal -„părăsirea locului

accidentului rutier de către persoana care conducea mijlocul de transport și

care a încălcat regulile de securitate a circulației, dacă aceasta a provocat

urmările indicate la art. 264 alin. (3) Cod penal" .

Cu referire la individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel

a menționat că, instanța de fond corect a statuat că scopul de corectare și

reeducare a inculpatului poate fi atins, prin aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal, învederând în acest sens, personalitatea ultimului, lipsa

circumstanțelor agravante și atenuante, caracterizarea pozitivă a acestuia,

căința sinceră, recunoașterea vinovăției, gradul pericolului social al

faptelor încriminate, influenta pedepsei asupra corectării și reeducării

vinovatului, considerând că, pentru comiterea unor infracțiuni din

imprudență, este echitabilă aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani.

Instanța de fond a aplicat pedeapsa în limitele stabilite prin reducerea

pedepsei cu 1/3 - pornind de la limita minimă de pedeapsă prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, de 2 ani și maximă de 4 ani 8 luni

închisoare, cît și cea prevăzută de art. 266 Cod penal, pedeapsa minimă

de 3 luni și maximă 1 an 4 luni închisoare. Considerând că poate fi atins

scopul prin stabilirea pedepsei în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal –

de 3 (trei) ani închisoare și în baza art. 266 Cod penal – de 1 (unu) an

închisoare, cu cumularea parțială a pedepselor aplicate, stabilindu-i

definitivă pedeapsa cu închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase)

luni.

De asemenea, prima instanță a ținut cont de circumstanțele cauzei,

de persoana celui vinovat și just a ajuns la concluzia că nu este rațional

ca acesta să execute pedeapsa stabilită și a dispus suspendarea executării

acesteia, în temeiul prevederilor art. 90 alin. (1) Cod penal, pentru o

perioadă de probă de 4 (patru) ani.

Or, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea

condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra că

infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora. Motivând că

în textul art. 90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și

nu obligația instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Prin urmare, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiate

argumentele procurorului, privind aplicarea neîntemeiată față de inculpat

a prevederilor art. 90 Cod penal, motivând că nu au fost constatate

circumstanțe ce ar genera aplicarea unei asemenea pedepse. Or, Victor

Talmaci a comis o infracțiune din imprudență, anterior nu a fost

condamnat, este la prima abatere, se caracterizează pozitiv la locul de

trai, a recunoscut vinovăția încriminată și nu s-a eschivat de la

răspundere penală, acordând posibilitatea să îndreptățească încrederea

acordată de instanța de judecată, pe un termen de probațiune prevăzut de

art. 90 Cod penal, respectând prevederile art. 61 alin. (1), (2), art. 75 alin.

(1) Cod Penal.

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea parțială a deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt complet de

judecată.

5.1. În motivarea recursului declarat procurorul a invocat că decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în partea

individualizării pedepsei considerând că soluția este vădit neîntemeiată,

inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă individualizată contrar

prevederilor legale.

Invocă procurorul că, infracțiunea de încălcare a regulilor de

securitate a circulației, ce s-a soldat cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau sănătății unei persoane și fapta de părăsire a locului

accidentului rutier, săvârșită de Talmaci Victor, atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorii de transport a

regulilor circulației rutiere, care este un mijloc de pericol sporit pentru

sănătatea/și viața nu numai a șoferului, dar și a altor participanți la

trafic.

A menționat procurorul în recurs că instanța de apel la adoptarea

soluției eronat a constatat personalitatea inculpatului, și faptul ca

inculpatul a solicitat de a fi examinată cauza în procedură simplificată

conform art. 3641 Cod penal, motivând că aceasta nu poate constitui

circumstanțe de suspendare a executării pedepsei, invocând că prin

infracțiunea comisă din imprudență s-a adus atingere dreptului la viața și

sănătate a persoanei, iar la individualizarea pedepsei în cazul în care

făptașul a părăsit locul accidentului rutier, instanța de apel urma să

manifeste toleranță celor invocate supra.

5

raport cu materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului, rezultă că recurentul invocă ca temei de

casare a hotărârii instanței de apel prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar și când: 10) s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de fond

și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând dezacordul cu

faptul că instanțele de fond nu a luat în considerație totalitatea

circumstanțelor cauzei, ce în opinia ultimului, indică la aplicarea

nejustificată a suspendării condiționate a pedepsei cu închisoare

inculpatului, conform art. 90 Cod penal.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul

penal atestă că motivele și temeiurile de recurs invocate de către partea

acuzării, nu și-au găsit confirmarea, în speță nefiind constatate erorile de

drept invocate.

Într-un prim aspect, este relevant de a specifica că, invocând eroarea

de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de procedură penală,

recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă afirmațiile

aduse în recurs sânt de ordin general și declarative, fără a-și argumenta

motivul invocat, ceea ce duce și la respingerea acestui argument.

Instanța de recurs mai specifică faptul că, instanța de apel la

examinarea cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), 417 alin.

(1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea emisă a

examinat toate aspectele esențiale invocate de către procuror și în soluția

pronunțată a dat răspuns acestora în mod motivat, din care considerente

instanța de recurs ordinar nu identifică temeiuri de a interveni în decizia

atacată.

Astfel, Colegiul penal menționează că argumentele pe care instanța

de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO.

Totodată, Colegiul penal reține că la caz nu și-a găsit confirmare nici

temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 10), alin. (1), art. 427 Cod de

procedură penală, deoarece instanța de apel și-a motivat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75, 76-77, 84 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolelor imputate acestuia,

ținându-se cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală.

Conform alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată

de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în

conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal, aplicate prin

prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau

agravează răspunderea, de influiența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare, și reeducare a

condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din

partea altor persoane.

Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă

scopul pedepsei poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia. În

formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de

totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, ceea ce la caz s-a realizat.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice

sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată

trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi

cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii.

Astfel, se atestă că, în urma solicitării și înscrisului autentic al

inculpatului (f.d.5 vol. II), prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile

art. 3641 Cod de procedură penală.

Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care

a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat

judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale,

solicitare care a fost admisă de către instanță prin încheiere protocolară

(f.d. 61, vol. II), beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă

prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Colegiul penal reține, sancțiunea infracțiunii prevăzută de art. 264

alin. (3), lit. a) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat

inculpatul, prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 ani, cu anularea

dreptului de a conduce mijloace de transport, iar conform art. 16 alin. (4)

Cod penal, constituie infracțiune gravă. Cu aplicarea prevederilor art.

3641 alin. (8) Cod de procedură penală, limita minimă constituie - 2 ani,

limita maximă - 4 ani și 8 luni închisoare.

Sancțiunea prevăzută de art. 266 Cod penal, prevede pedeapsa cu

amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

7

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau cu

închisoare de până la 2 ani, iar conform art. 16 alin. (2) Cod penal,

constituie infracțiune ușoară. Cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, limita minimă constituie - 3 luni închisoare și

respectiv limita maximă - 1 an 4 luni închisoare.

În acest sens, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, corect

au stabilit forma pedepsei – închisoare, mărimea acestea încadrându-se în

limitele noi stabilite prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare.

În continuare Colegiul penal specifică faptul că aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal - suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei

prin Lege de a se corecta fără a fi izolat de societate.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și

de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

perioada de probațiune.

Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța

de apel, menținând soluția primei instanțe cu privire la suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate, a ținut cont de faptul că

potrivit art. 16 alin. (2), (4) Cod penal, infracțiunile imputate inculpatului

fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave și grave, iar art. 90

Cod penal nu interzice dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepselor pentru săvârșirea acestor genuri de infracțiuni, or, inculpatul

Talmaci Victor, a recunoscut vina integral, s-a căit de cele comise, cauza

a fost examinată potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

partea vătămată Sevidova Reghina și-a exprimat acordul cu pedeapsa

aplicată de instanța de fond, neavând careva pretenții materiale sau

morale față de inculpat (f.d.102, vol. II), s-a aflat în stare de arest – 3

luni, este angajat în câmpul muncii – CC”Irsana-T”- maistru, lipsa

circumstanțelor agravante, influența pedepsei asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și persoana inculpatului Talmaci Victor

(a.n.1966), care potrivit materialelor cauzei anterior nu a fost condamnat

(f.d.166 vol. I), a comis o infracțiune din imprudență.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate în

cererea de recurs referitor la individualizarea pedepsei penale nu

întrunesc temei de a interveni în hotărârile contestate, or, instanțele de

grad inferior și-au motivat complet și întemeiat soluțiile emise, acordând

deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 și 90 Cod penal la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilind

inculpatului Talmaci Victor, o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor

comise, așa după cum a fost stabilită de către prima instanță și menținută

de instanța de apel, răspunde atât principiului proporționalității, cât și

scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității

sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

În acest context, Colegiul penal conchide că, în prezenta cauză nu se

constată admiterea erorilor de drept semnalate de procuror și prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, iar la judecarea

acestei cauze în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale

prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o

hotărâre legală și întemeiată, argumentele din recursul procurorului fiind

vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie

2021, în cauza penală privind acuzarea lui Talmaci Victor XXXXX, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

9