1ra-1803/20 — art. 264 alin. 2 lit. a, e, f CP

1ra-1803/20 — art. 264 alin. 2 lit. a, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-124/2021

(1ra-1803/2020)

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 ianuarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Iurie Diaconu,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Igor

Ciuru în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 03 iunie 2020, în cauza penală, în privința lui

Cojocari Anatolie XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 18.10.2018 până la 27.06.2019;

Instanța de apel de la 27.07.2019 până la 03.07.2020;

Instanța de recurs de la 10.08.2020 până la 13.01.2021.

a c o n s t a t a t :

Cojocari a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.

(3) lit. a) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2

ani.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin cumularea

pedepselor aplicate prin sentința curentă și prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul

Central din 02 aprilie 2019, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani, iar pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Bălți,

sediul Central din 02 aprilie 2019 sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 100 ore, s-a dispus a fi executată de sine stătător.

În temeiul art. 90 Cod penal, instanța a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate față de Anatolie Cojocari pe o perioadă de probațiune de

2 ani, dacă nu va săvârși o nouă infracțiune îndreptățind prin comportare exemplară

încrederea ce i s-a acordat.

În temeiul lit. a) alin. (6) art. 90 Cod penal, inculpatul Anatolie Cojocari, a fost

obligat să nu-și schimbe domiciliul fără acordul organului competent.

1

A fost admisă solicitarea procurorului privind încasarea de la Anatolie Cojocari

în beneficiul statului a sumei de 3 251,72 lei, în calitate de cheltuieli judiciare pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

A fost respinsă ca neîntemeiată solicitarea procurorului privind încasarea de la

Anatolie Cojocari în beneficiul statului a sumei de 219,90 lei în calitate de cheltuieli

judiciare.

24 iunie 2018, aproximativ la ora 23:10, deplasându-se la volanul automobilului de

model ,,Volkswagen Touareg” cu numărul de înmatriculare XXXXX pe traseul G-22

în direcția satului Văratic, raionul Râșcani, în apropierea satului Horodiște, raionul

Râșcani, având în calitate de pasageri pe Oleg Maximov, Victor Chetraru, Sergiu

Racoveț, Valerii Matiescu și Andrei Davîdov, neținând permanent seama de starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția și de situația rutieră, care reprezintă

totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, a pierdut controlul asupra

ghidării automobilului și, ca urmare a derapat pe acostament de pe direcția sa de

deplasare, unde s-a răsturnat.

În rezultatul accidentului în traficul rutier, pasagerului Victor Chetraru i-au fost

cauzate vătămări corporale sub formă de contuzia humerusului drept care conform

raportului de expertiză judiciară nr.201827D0137 din 30.06.2018 se califică ca vătămări

corporale neînsemnate, pasagerului Sergiu Racoveț i-au fost cauzate vătămări

corporale sub formă de traumatism cranio-cerebral închis manifestat prin comoție

cerebrală, fracturi închise de coaste VII-VIII fără deplasarea fragmentelor și XII cu

deplasarea fragmentelor, care conform raportului de expertiză judiciară

nr.201827D0133 din 30.06.2018 se califică ca vătămări corporale medii, pasagerului

Valerii Matiescu i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de traumă craniu-

cerebrală închisă, comoție cerebrală, fractură închisă a osului asiatic și pubian pe

dreapta cu deplasarea fragmentele, care conform raportului de expertiză judiciară

nr.201827D0135 din 30.06.2018 se califică ca vătămări corporale medii, pasagerului

Andrei Davîdov i-au fost cauzate vătămări corporale sub formă de craniu-cerebrală

închisă manifestată prin comoție cerebrală și fractura corpului vertebral al vertebrei

cervicale 2 prin desprindere de fragment anterior a coloanei vertebrale care conform

raportului de expertiză judiciară nr.201827D0136 din 30.06.2018 se califică ca vătămări

corporale grave periculoase pentru viață.

Astfel, Anatolie Cojocari a încălcat prevederile pct. 45 subpunctul 1) lit. a), d)

din Regulamentul circulației rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova nr.357 din 15.05.2009, care stabilește că, conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

situația rutieră și starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția - încălcări,

2

care sunt în legătură directă cu comiterea accidentului în traficul rutier și consecințele

survenite.

parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, recunoscându-l vinovat în

baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 2 ani. Conform prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs

de infracțiuni, de-i stabilit pedeapsa definitivă prin cumul total al pedepselor aplicate

prin prezenta sentința și sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central din 02.04.2019 și

anume: sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 25 zile, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. Conform art. 90 Cod penal

de suspendat condiționat executarea pedepsei cu închisoare pe o perioada de

probațiune de 2 ani, obligându-l, în conformitate cu prevederile art. 90 alin. (6) lit. a)

Cod penal, să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent.

Necontestând hotărârea instanței de judecată privind calificarea acțiunilor

inculpatului privind corpurile delicte pe dosar, privind încasarea cheltuielilor

judiciare, procurorul a menționat doar dezacordul cu stabilirea pedepsie penale

pedepsei lui Anatolie Cojocari.

Astfel, procurorul a indicat că, la numirea pedepsei, instanța aplicând

prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal, greșit a hotărât executarea de sine stătător a

pedepsei sub formă de munca neremunerată în folosul comunității, stabilită lui

Anatolie Cojocari prin sentința judecătoriei Bălți, sediul Central din 02.04.2019,

totodată, conform prevederilor art. 87 Cod penal (modul determinării termenului

pedepsei definitive în cazul cumulării diferitelor pedepse): (1) La cumularea

diferitelor pedepse principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui

cumul de sentințe, unei zile de închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată

în folosul comunității; (2) Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine

stătător.

În astfel de situație, cele 100 de ore de muncă neremunerată, stabilite lui

Anatolie Cojocari prin sentința Judecătoriei Bălti, sediul Central din 02.04.2019 și

neexecutate la momentul pronunțării sentinței din 27.06.2019, urmau a fi transformate

în 25 zile de închisoare, or, munca neremunerată în folosul comunității, cumulată cu

închisoarea, nu poate fi executată de sine stătător (fapt expres si imperativ prevăzut

de lege fără nicio excepție).

3.1. Nefiind de acord cu sentința a declarat apel avocatul Igor Ciuru în numele

lui Anatolie Cojocari prin care a solicitat care casarea parțială a sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri după cum urmează: casarea parțială a sentinței, în

3

latura aplicării pedepsei penale cu dispunerea neaplicării pedepsei complementare -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport; respingerea ca fiind

neîntemeiată solicitarea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la Anatolie

Cojocari în beneficiul statului a sumei de 3 251,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată

pentru efectuarea expertizelor judiciare.

În motivarea apelului a invocat, că în cadrul ședinței de judecată inculpatul vina

în săvârșirea faptelor imputate a recunoscut-o pe deplin și a solicitat instanței

judecarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, iar Oleg

Maximov, Victor Chetraru, Sergiu Racoveț, Valerii Matiescu și Andrei Davîdov nu au

nici pretenții de ordin material, nici moral.

De asemenea, apărătorul a indicat că în ședința instanței de judecată a solicitat

aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 79 Cod penal, deoarece acesta are la

întreținere doi copii minori și mijlocul de transport este unica sursă de venit, iar

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport ar priva familia Cojocari de

surse de existență.

Cu referire la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare care au

suportate în urma expertizelor judiciare efectuate în această cauză, apărătorul

subliniază că acestea au fost efectuate în temeiul art. 142 alin. (1), art. 143 și art. 144

Cod de procedură penală, și anume, la demersul organului de urmărire penală, iar

plățile s-au făcut din contul mijloacelor bugetului de stat, or, conform prevederilor art.

75 alin. (3) din Legea nr.68 din 14.04.2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul

expertului judiciar, în cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt

suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat.

fost admise apelurile declarate de către procuror și avocatul Igor Ciuru în numele

inculpatului Anatolie Cojocari, casată parțial sentința, rejudecarea cauzei în partea

stabilirii pedepsei penale și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului prevăzut

pentru prima instanță după cum urmează.

Anatolie Cojocari se consideră condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal si în baza acestei legi, cu aplicarea art.

3641 Cod de procedură penală a-i stabili pedeapsa sub formă de închisoare pe un

termen de 3 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani.

Conform art. 90 Cod penal a dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei cu închisoarea stabilite lui Anatolie Cojocari cu stabilirea perioadei de

probațiune de ani.

A-l obliga pe Cojocari Anatolie să nu-și schimbe locul de trai fără acordul

organului de probațiune.

4

În rest, au fost menținute dispozițiile sentinței instanței de fond.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a stabilit că, cauza penală în

privința lui Anatolie Cojocari a fost examinată în procedura simplificată prevăzută de

art. 3641 Cod de procedură penală, astfel, fiind contestată doar în latura pedepsei

stabilite și cheltuielilor de judecată.

Astfel, instanța de apel a conchis că, instanța de fond la stabilirea pedepsei

definitive în privința lui Anatolie Cojocari prin prisma prevederilor art. 84 alin. (4)

Cod penal, greșit a dispus executarea de sine stătător a pedepsei penale sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității stabilită inculpatului prin sentința

judecătoriei Bălți, sediul Central din 02.04.2019, or, potrivit prevederilor art. 87 Cod

penal care arată modul determinării termenului pedepsei definitive în cazul cumulării

diferitelor pedepse, urmează că la cumularea diferitelor pedepse principale aplicate

în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de sentințe, unei zile de

închisoare îi corespund 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității; (2)

Celelalte pedepse cumulate cu închisoarea se execută de sine stătător.

Așadar, la stabilirea pedepsei prin prisma art. 84 Cod penal, instanța urma să

țină cont de prevederile legii citate supra și să transforme orele de muncă

neremunerată în folosul comunității în zile de închisoare.

Totodată, ținând cont de faptul că la momentul examinării cauzei în instanța de

apel inculpatul a executat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 100 ore stabilită prin sentința judecătoriei Bălți, sediul

Central din 02 aprilie 2019, fapt confirmat prin certificatul din 03.06.2020, eliberat de

Biroul de probațiune Bălți, instanța de apel a admis apelul procurorului precum și cel

a avocatului în interesul inculpatului, or, prin admiterea acestuia se atenuează situația

inculpatului, cu casarea sentinței instanței de fond și stabilirea pedepsei fără aplicarea

prevederilor art. 84, 87 Cod penal.

Cu referire la solicitarea apărătorului de a înlătura pedeapsa complementară în

privința inculpatului sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, instanța de apel a menționat că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal

(până la modificările din 15.12.2018), prevedea ca pedeapsă închisoare de la 3 la 7 ani

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 4

ani, astfel fiind evidentă și obligatorie stabilirea pedepsei complimentare în cazul

judecat. Or, în acest sens, legea nu prevede și nu permite o alternativă.

Pedeapsa sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport

este o pedeapsă stabilită de legiuitor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca pedeapsă complementară obligatorie, care are drept

scop prevenirea de a comite infracțiuni de genul celei comise.

5

Totodată, instanța de apel a menționat că în privința lui Anatolie Cojocari, nu

au fost stabilite careva circumstanțe atenuante excepționale ce ar permite aplicarea

față de acesta a prevederilor art. 79 Cod penal, or, circumstanțele invocate de apărător

atât în apelul declarat, cât și în ședința instanței de apel nu pot fi atribuite la această

categorie.

Din considerentele expuse, instanța de apel a ajuns la concluzia că pedeapsa

complementară stabilită inculpatului de instanța de fond este echitabilă faptei

infracționale săvârșite și în corespundere cu împrejurările cauzei, normele legale, fiind

de părerea că se va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, iar privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport va preveni săvârșirea de el a noi fapte

penale.

Cu referire la solicitarea apărătorului privind respingerea cererii despre

încasarea cheltuielilor de judecată, instanța de apel a calificat-o ca fiind neîntemeiată,

or, instanța de fond justificat a conchis că, acestea urmează a fi încasate din contul

inculpatului Anatolie Cojocari.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prin modificările din 09 februarie

2018 operate în legea procesual-penală și cadrul conex acesteia, în partea ce tine de

plata pentru efectuarea expertizelor judiciare, a fost exclusă prevederea legală care

expres stipula, la art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, că plata pentru expertizele

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Astfel, potrivit art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări

a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în legătură cu

efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

De asemenea, instanța de apel a indicat că, prevederile art. 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, potrivit cărora, cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat

sau sunt trecute în contul statului, iar potrivit alin.(2), instanța de judecată poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Rezultând din

prevederile art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, instanța poate elibera de plata

cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să

suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor.

Subsecvent, instanța de apel a subliniat că, cheltuielile de judecată au fost

suportate pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciară nr.201827D0137 din

6

30.06.2019 (f.d.74-75), nr.201827D0134 din 30.06.2018 (f.d.76-77), nr.201827D0133 din

30.06.2018 (f.d.78-80), nr.201827D0135 din 30.06.2018 (f.d.81-82), nr.201827D0136 din

30.06.2018 (f.d.83-84) și nr.201806P0432 din 02.07.2018 (f.d.85-87). Astfel, ținând cont

de cele invocate mai sus, instanța de apel a constatat că, instanța de fond corect a admis

cererea privind încasarea cheltuielilor de judecată, motivându-și eficient respectiva

concluzie, or, rapoartele de expertiză au fost efectuate după modificările din

09.02.2018 intervenite în textul art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Tot în susținerea poziției date, instanța de apel a menționat că inculpatul

Anatolie Cojocari are vârstă de 31 ani și este apt de muncă, deficiențe fizice nu are, din

care motive conchide, că plata cheltuielilor judiciare nu va influența asupra situației

materiale a acestuia fiind în posibilitate de a achita cheltuielile judiciare în sumă de 3

251,72 lei, suportate pentru efectuarea pe cazul dat a expertizelor judiciare.

Ciuru în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea celor solicitate, apărătorul susține că instanța de apel nemotivat nu

a aplicat la stabilirea pedepsei inculpatului prevederile art. 79 Cod penal, or,

inculpatul este unicul întreținător al familiei, are doi copii minori la întreținere,

activează în calitate de șofer, astfel unica sursă a familiei provine din salariul obținut

în calitate de șofer.

materialului din dosarul cauzei, motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că

7

hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărârii sau acesta este expus neclar.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită

de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite de

către inculpatul Anatolie Cojocari și din aceste considerente, instanța de recurs nu se

va expune asupra acestor aspecte, dar avocatul Igor Ciuru își exprimă dezacordul cu

pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct.

10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, care are

drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane.

Potrivit art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

penale, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

La caz, Colegiul penal constată că, infracțiunea săvârșită de către inculpat, este

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și se pedepsește cu închisoare de la 3 la

7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până

la 4 ani (până la modificările din 15.12.2018)

Conform art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiuni mai puțin grave se consideră

faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un

termen de până la 5 ani inclusiv. Astfel, instanța de recurs remarcă că, inculpatul a

săvârșit o infracțiune mai puțin gravă.

Subsecvent, instanța de recurs ordinar susține că, inculpatul a beneficiat de o

reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de art. 3641 Cod de procedură

penală, or, până la începerea cercetării judecătorești, a declarat personal prin înscris

autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Așadar, în concluzie Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a stabilit

pedeapsa inculpatului, conducându-se de principiul individualizării pedepsei (art. 7

8

Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 75

alin. (1) Cod penal și 3641 Cod de procedură penală.

Cu referire la alegațiile avocatului privind aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal și excluderea pedepsei complimentare sub formă de privare de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, Colegiul penal conchide că în

conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal, neaplicarea pedepsei complimentare,

se admite luând numai în considerare personalitatea vinovatului în cazul existenței

circumstanțelor excepționale, legate de scopul, motivele, rolul vinovatului și

comportamentul acestuia până la săvârșirea infracțiunii, în timpul și după săvârșirea

infracțiunii.

Astfel, se înțelege că la aplicarea art. 79 Cod penal, trebuie să existe ori în

împrejurările în care s-a derulat fapta infracțională, ori în datele privind personalitatea

infractorului, circumstanțe, împrejurări, particularități, situații sau stări de lucruri,

care constituie excepție de la starea obișnuită a lor ori a personalității inculpatului.

Împrejurările obișnuite sunt cele care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor și nu pot fi considerate excepționale. Ca excepționale, instanța urmează să

stabilească astfel de împrejurări care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și date privind personalitatea făptuitorului (grad de

invaliditate - I, II, persoana cu dezabilitați severe și accentuate, merite deosebite față

de societate, alte circumstanțe de importantă majoră).

Căința sinceră a inculpatului, recunoașterea vinovăției, faptul că are la întreținere

2 copii minori și activează în calitate de șofer, nu pot fi considerate ca circumstanțe

excepționale, mai mult, acestea au fost luate în calcul la aplicarea art. 3641 Cod de

procedură penală și la suspendarea executării pedepsei penale în temeiul art. 90 Cod

penal.

Astfel, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau

a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit,

conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal, nivelul de educație,

vârsta, starea de sănătatea, situația familială și socială, etc.

De asemenea, Colegiul penal reamintește că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei

și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de

sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul.

9

Astfel, instanța de recurs ordinar conchide că, solicitarea avocatului privind

aplicarea art. 79 Cod penal prin care să fie exclusă pedeapsa complimentară sub formă

de anulare a dreptului de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, este

neîntemeiată, or, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal constată

că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată în raport cu prevederile art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală, temeiuri de casare a acesteia nu s-au stabilit.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constată că, pedeapsa stabilită

inculpatului este în conformitate cu legea și în limitele acesteia, din care considerente

se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Igor Ciuru în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

iunie 2020, în cauza penală în privința lui Cojocari Anatolie XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2021.

Președinte: Iurie Diaconu

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10