1ra-1265/2021 — art. 264 al. 4 CP

1ra-1265/2021 — art. 264 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1265/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 iulie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena, Țurcan Anatolie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocații Berezovschi Adrian și Malesenco Dumitru în numele inculpatului

Cojocaru Cristian, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 03 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Cojocaru Cristian Xxxx, născut la xxxxx, originar

din r-nul xxxx, s. xxxxx și domiciliat în r-nul xxxx,

s. xxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor ordinare în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

cauza fiind examinată în procedura simplificată prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală, Cojocaru Cristian a fost recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de

4 ani închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În temeiul art. 901 Cod penal, a fost dispusă suspendarea parțială a executării

pedepsei aplicate, urmând a fi executată prima parte a pedepsei – 2 ani închisoare

în penitenciar de tip deschis, iar executarea restului pedepsei – 2 ani închisoare a

fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

De asemenea, a fost dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul

statului suma de 5636 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare suportate în legătură cu

efectuarea expertizei.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Cojocaru

Cristian, la 05.10.2019, aproximativ la ora 01:25, fiind în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat, fiind în posesia permisului de conducere valabil de

categoria corespunzătoare, pe timp de noapte, în condiții de vizibilitate redusă,

1

conducând automobilul de model „Renault Megane” cu număr de înmatriculare

xxxxxx, în care se afla de unul singur, se deplasa pe traseul R7, km 30, din direcția

s. Chetrosu, r-nul Drochia, spre s. Zgurița, r-nul Drochia.

În timpul deplasării pe acest traseu, aflându-se în zona de acțiune a

marcajului rutier orizontal 1.1.1 al Regulamentului Circulației Rutiere, conform

căruia: „Linia îngustă continuă semnifică: lit.a) delimitarea fluxurilor de transport

de sensuri opuse pe sectoarele de drum periculoase, care au două sau trei benzi

pentru circulație; lit. c) delimitarea locurilor pe carosabil unde intrarea este

interzisă”, conducătorul auto Cojocaru Cristian nu a manifestat prudență sporită la

trafic, nu a apreciat corect situația rutieră în care se afla autovehiculul în momentul

respectiv, nu a ținut cont de condițiile de vizibilitate redusă, existența unor

obstacole pe sectoarele drumului, intensitatea și nivelul de organizare a traficului

rutier, lățimea carosabilului, gabaritele vehiculului și intervalele de siguranță

necesare, de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei,

benzii de circulație și modalității de conducere a vehiculului, prin ce a încălcat

prevederile pct. 45 subpct.1) și 2) al Regulamentului circulației rutiere (RCR),

conform căruia: „1) Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu

limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului

și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) iar în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să

reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, precum și prevederile pct.42 subpunctele 2) și 3) din RCR, potrivit

căruia: „Pe drumurile cu circulație dublu sens care au cel puțin două benzi pe

direcție este interzisă intrarea pe banda de circulație destinată sensului opus” și

respectiv, „...Intrarea pe banda extremă stângă destinată circulației în sens opus

este interzisă”, și pct. 39 subpct. 1) din RCR, conform căruia: „Înaintea începerii

deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, conducătorul de

vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu

va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, precum și cerințele pct.3

din RCR, conform căruia: „Participanții la trafic sunt obligați să respecte regulile

de circulație, semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și

indicațiile agentului de circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și

prin acțiunile lor să nu cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i

expună pericolului, precum și să nu creeze neîntemeiat obstacole circulației care

ar depăși pe acele care sunt provocate de circumstanțe iminente” și pct.10 subpct.

1) lit. b) din același regulament, conform căruia: „Persoana care conduce un

vehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

2

vehiculul pe drum”, precum și prevederile art. 22 din Legea nr.131 - XVI din

07.06.07 „Privind siguranța traficului rutier”, care în alin. (4) lit. b) stipulează că:

„Participanții la traficul rutier sunt obligați să manifeste un comportament care să

asigure fluența și siguranța traficului, să nu pericliteze siguranța unor alți

participanți la trafic, să nu cauzeze prejudicii mediului înconjurător, proprietății

publice sau private”, și ca urmare a încălcărilor admise ale Regulamentului

circulației rutiere, neregulamentar, în loc unde este interzisă intrarea pe banda de

circulație destinată sensului opus, și-a schimbat direcția de deplasare pe banda

stângă de circulație, unde cu automobilul pe care îl conducea, a comis tamponarea

ambulanței de model „Volkswagen Transporter” cu numărul de xxxxxx, condus de

către conducătorul auto Banaru Valeriu, ce se afla în pană, pe banda stângă de

circulație, relativ deplasării automobilului condus de către Cojocaru Cristian, spre

direcția s. Chetrosu, r-nul Drochia, în care se mai aflau, părțile vătămate Guțu Ion,

Stati Galina, Ojovan Iulia și martorul Munteanu Marin.

În rezultatul accidentului rutier, autovehiculele au fost considerabil

deteriorate, pasagerei Stati Galina, conform raportului de expertiză judiciară

medico-legală nr.201918D0100 din 11.11.2019, i-a fost cauzată o vătămare

corporală ușoară sub formă de: „traumatism cranio-cerebral închis, contuzia

cerebrală, contuzia țesuturilor moi a capului”, pasagerului Guțu Ion, conform

raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.201918P0392 din 07.08.2019 i-a

fost cauzată o vătămare corporală ușoară sub formă de: „fractură închisă a oaselor

nazale, excoriația frunții dreapta, echimoze sub ambii ochi, comoția cerebrală”,

pasagerei Ojovan Iulia, conform raportului de expertiză judiciară medico-legală

nr.201918D0101 din 11.11.2019, i-a fost cauzată o vătămare corporală medie sub

formă de „fracturi închise a oaselor bazinului pe dreapta și claviculei stângi,

echimozele corpului, comoție cerebrală”, iar conducătorului ambulanței Banaru

Valeriu, i-au fost cauzate vătămări corporale grave periculoase pentru viață, în

urma cărora acesta a decedat.

Conform raportului de expertiză judiciară medico-legală nr.201918C0113

din 05.10.2019, „moartea lui Banaru Valeriu născut la xxxxxxx, a survenit în

rezultatul leziunilor corporale grave, periculoase pentru viață, sub formă de

fracturi multiple a coastelor pe ambele părți cu lezarea pulmonilor și aortei,

lezarea splinei, care s-a complicat cu scurgeri de sânge intra-toracal și abdominal

abundent cu șoc hemoragic, prin ce se confirmă datele necropsiei. La examinarea

externă s-au depistat următoarele leziuni corporale: plăgi contuze a nasului și

gambei drepte, echimoza cutiei toracice pe stânga”.

Acțiunile lui Cojocaru Cristian au fost încadrate de către prima instanță în

baza art. 264 alin. (4) Cod penal - adică, încălcarea regulilor de securitate a

circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, fiind în stare de

ebrietate, încălcare care a cauzat din imprudență decesul unei persoane.

3

2.1. Procuror, care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cojocaru Cristian să-i fie stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 5 luni (cu aplicarea

prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal), cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip deschis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- sentința este nefondată sub aspectul blândeții pedepsei stabilite;

- prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului nu a verificat cu destulă

amplitudine incidența prevederilor art. 61, 75 Cod penal, în cauza examinată și nu

a ținut cont într-o măsură suficientă de caracterul social periculos al faptelor

comise și de consecințele care au survenit în urma comiterii infracțiunilor

incriminate;

- deși instanța a reținut în sarcina inculpatului Cojocaru Cristian,

circumstanțe atenuante a răspunderii penale conform art. 76 Cod penal -

recunoașterea deplină a vinovăției inculpatului și recuperarea prejudiciilor

materiale și morale părților vătămate, nu a reținut în calitate de circumstanță

agravantă, în acord cu art. 77 Cod penal (deși a fost invocat în rechizitoriu și în

discursul acuzatorului) – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară;

- Cojocaru Cristian nu a stat pe calea corijării și nu a înțeles consecințele

negative ale faptelor sale menționate mai sus, or, infracțiunile prevăzute de art.

2641 Cod penal și art. 179 alin. (2) Cod penal au fost comise până la comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal, concluzionând că inculpatul

nu și-a făcut concluziile de rigoare atunci când a ispășit pedeapsa penală aplicată

anterior, adoptând un comportament iresponsabil, atunci când a urcat în stare de

ebrietate la volanul automobilului;

- circumstanțele reale reținute în sarcina lui Cojocaru Cristian indică la

faptul, că pentru a atinge scopul pedepsei prevăzut de legiuitor la art. 61 Cod penal,

cel mai eficient mijloc de corectare a acestuia este aplicarea unei pedepse sub

formă de închisoare fără aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, or, prin

suspendarea parțială a executării pedepsei nu se va atinge scopul pedepsei penale,

servind ca un exemplu negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor

predispuse la comiterea faptelor similare și mai mult decât atât, o astfel de

pedeapsă poate denigra imaginea justiției în fața societății.

2.2. Avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Cojocaru Cristian,

care a solicitat, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie

aplicată inculpatului o pedeapsă în limitele admise de legislația penală cu aplicarea

4

prevederilor art. 90 Cod penal și stabilirea pedepsei penale cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- la materialele cauzei penale în cadrul examinării cauzei penale au fost

anexate tranzacții de împăcare cu părțile vătămate prin care se confirmă faptul, că

Cojocaru Cristian imediat după săvârșirea infracțiunii a reparat maxim posibil

prejudiciul material cauzat părților vătămate;

- inculpatul Cojocaru Cristian a dat declarații sub jurământ în legătură cu

învinuirile incriminate, recunoscându-și integral vinovăția și căindu-se sincer în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod penal;

- prima instanță a interpretat eronat aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, art. 70 alin. (31) și art. 79 alin. (1) Cod penal, iar la adoptarea

sentinței instanța a depășit limita maximă admisibilă a pedepsei stabilite;

- prima instanță nu a ținut cont de faptul că Cojocaru Cristian și-a recunoscut

vina, se căiește sincer de cele întâmplate, a contribuit activ la stabilirea

circumstanțelor săvârșirii infracțiunii prin darea de declarații, prin recunoașterea

vinovăției, a reparat integral prejudiciul material cauzat părților vătămate,

circumstanță care în viziunea apărării, joacă un rol important la individualizarea

pedepsei penale;

- aplicarea unei pedepse în baza prevederilor art. 90 Cod penal și anume o

pedeapsă cu suspendarea condiționată este una rezonabilă și oportună.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat de avocatul Berezovschi Adrian în

numele inculpatului Cojocaru Cristian și a fost admis apelul declarat de procuror,

cu casarea încheierii primei instanțe și casarea parțială a sentinței primei instanțe în

latura pedepsei, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care lui Cojocaru Cristian condamnat în baza

art. 264 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 70 alin. (31) Cod penal și

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa de 3 ani 3 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

3.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că părțile în proces nu

au prezentat și nu au solicitat admiterea unor noi probe, nefiind solicitată

verificarea și reaprecierea acelor probe care deja sunt anexate la dosar, sentința

primei instanțe nefiind contestată sub aspectul stabilirii circumstanțelor de fapt ale

cauzei și nici în latura încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Cojocaru

Cristian, sentința fiind criticată doar în latura pedepsei penale.

Instanța de apel a reținut că prima instanță a aplicat eronat prevederile art.

3641 Cod de procedură penală și art. 70 alin. (31) Cod penal, or aceasta nu a

5

motivat necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale, a depășit limita maximă

admisibilă a pedepsei stabilite, or, prin prisma aplicării prevederilor citate supra,

reieșind din pedeapsa cu închisoarea, limitele generale sunt, de la 4 la 8 ani

închisoare, noile limite reduse prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală și art. 70 alin. (31) Cod penal, sunt: 2 ani 5 luni – limita minimă

și 3 ani și 6 luni – limita maximă.

De asemenea, instanța de apel a indicat că prima instanță greșit prin

încheierea din 01.12.2020 a corectat eroarea admisă în temeiul art. 249-250 Cod de

procedură penală, or motivarea neaplicării reducerii de pedeapsă prin prima art. 70

alin. (31) Cod penal, nu cade sub incidența noțiunii de omisiune vădită.

Totodată, instanța de apel a acceptat criticile procurorului privind

inoportunitatea aplicării prevederilor art. 901 Cod penal, din motiv că potrivit

sentinței Judecătoriei Bălți (sediul Central) din 22.03.2018, Cojocaru Cristian a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4)

Cod penal, fiind pedepsit cu muncă neremunerată în folosul comunității în mărime

de 100 ore, iar potrivit sentinței Judecătoriei Drochia (sediul Central) din

18.12.2019, în privința lui Cojocaru Cristian a fost încetat procesul penal în baza

art. 179 alin. (2) Cod penal, în legătură cu împăcarea părților.

Astfel, instanța de apel a conchis că Cojocaru Cristian nu a stat pe calea

corijării și nu a conștientizat consecințele negative ale faptelor comise, or, deși a

comis anterior două infracțiuni și primind pedeapsă neprivativă de libertate, nu și-a

făcut concluziile de rigoare, urcând în mod repetat, în stare de ebrietate la volanul

automobilului „Renault Megane” cu număr de înmatriculare xxxxxxxx, dar de

această dată consecințele au fost mult mai grave, fiind provocate vătămări de

diferită gravitate, două persoane cu vătămare ușoară, o persoană cu vătămare

medie, și o persoană cu vătămari corporale grave, în rezultatul cărora aceasta a

decedat.

În acest sens, instanța de apel a atestat că pentru a atinge scopul pedepsei

prevăzut de legiuitor la art. 61 Cod penal, cel mai eficient mijloc de corectare a

inculpatului este aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, fără aplicarea

prevederilor art. 901 Cod penal, or, prin suspendarea parțială a executării pedepsei

nu se va atinge scopul pedepsei penale, respectiv, în condițiile speței prima instanță

nejustificat a concluzionat aplicabilitatea art. 901 Cod penal, care reglementează

condamnarea cu suspendarea parțială a executării pedepsei cu închisoarea.

La fel, instanța de apel a respins solicitarea părții apărării cu privire la

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că nu este oportună aplicarea

acestora, or urmează a se ține cont de categoria infracțiunii comise, care este o

infracțiune gravă, de faptul că inculpatul nu este la prima abatere de la norma

penală, anterior a comis alte două infracțiuni, în rezultatul comiterii infracțiunii s-

au cauzat leziuni corporale ușoare la două părți vătămate, o parte vătămată

6

suportând leziuni corporale medii, iar o victimă în urma leziunilor corporale grave

primite a decedat.

În același sens, instanța de apel a respins și alegațiile părții apărării că nu s-a

ținut cont de faptul, că Cojocaru Cristian și-a recunoscut vina, se căiește sincer de

cele întâmplate, a contribuit activ la stabilirea circumstanțelor săvârșirii infracțiunii

prin darea de declarații, prin recunoașterea vinovăției, a reparat integral prejudiciul

material cauzat părților vătămate, argumentând că circumstanțele invocate au dat

temei de aplicare a prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală și art. 70 alin.

(31) Cod penal, și ca rezultat limita maximă a sancțiunii a fost redusă de la 8 ani

închisoare la 3 ani și 6 luni, fiind redusă de instanța de apel la un termen de 3 ani 3

luni închisoare, pedeapsă pe care a considerat-o echitabilă.

4.1. Avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Cojocaru Cristian,

care invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală și solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care să fie stabilită inculpatului o pedeapsă cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal.

În argumentarea recursului, recurentul invocă motive similare cu cele din

cererea de apel descrise în pct. 2.2, precum și că:

- la materialele cauzei penale sunt anexate tranzacții de împăcare cu părțile

vătămate, ce confirmă că inculpatul imediat după săvârșirea infracțiunii a reparat

maxim posibil prejudiciul material cauzat părților vătămate, fapt ce a fost

confirmat și de părțile vătămate în ședința de judecată;

- pedeapsa aplicată este ilegală și contravine prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod penal, reieșind din aceste

prevederi, instanțele de judecată nu puteau condamna inculpatul la un termen mai

mare de 3 ani 6 luni, ce nu a fost ținut cont de instanța de apel;

- instanța de judecată nu a luat în considerare că Cojocaru Cristian și-a

recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit la stabilirea

circumstanțelor săvârșirii infracțiunii, prin darea de declarații și recunoașterea

vinovăției, a reparat integral prejudiciul material părților vătămate, circumstanță

care în viziunea apărării, joacă un rol important la individualizarea pedepsei penale

și determină faptul corijării inculpatului;

- stabilirea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia în

temeiul art. 90 Cod penal, este rezonabilă, și corespunde normelor de drept

material și creează posibilitatea de a dovedi societății de către Cojocaru Cristian, că

încrederea acordată va avea consecințe pozitive.

4.2. Avocatul Malesenco Dumitru în numele inculpatului Cojocaru Cristian

la 05 iulie 2021 și la 08 iulie 2021, care indică temeiul de recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și solicită casarea deciziei instanței de

7

apel, cu pronunțarea unei noi hotărâri, cu aplicarea pedepsei în limitele admise de

legislația penală și în temeiul art. 90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

În argumentarea recursului, recurentul invocă că:

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii;

- pedeapsa aplicată este una ilegală, contrar normelor prevăzute de art. 3641

Cod de procedură penală, art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod penal;

- în ședința de judecată au fost invocate prevederile art. 70 alin. (31) și 79

alin. (1) Cod penal, ce prevede că vârsta inculpatului care a săvârșit infracțiunea

până la vârsta de 21 ani, se consideră circumstanță excepțională și pedeapsa se

reduce cu 1/3 din limita de pedeapsă stabilită de norma materială în partea specială

a Codului Penal, iar instanța de apel nu s-a expus pe aceste argumente;

- în urma calculului din limitele pedepsei prevăzute de art. 264 alin. (4) Cod

penal, și anume limitele de la 4 la 8 ani închisoare, prin aplicarea prevederilor art,

3641 Cod de procedură penală, art. 70 alin. (31) și 79 alin. (1) Cod penal, maximul

pedepsei este de 3,6 ani, calculat în felul următor 4 ani termen minim - 1/3

conform art. 3641 Cod de procedură penală, - 1/3 conform art. 70 alin. (31) și 79

alin. (1) Cod penal = 1,2 ani, și 8 ani termen maxim 1/3 conform art. 3641 Cod de

procedură penală, - 1/3 conform art. 70 alin. (31) și 79 alin. (1) Cod penal = 2,4 ani;

- instanțele de judecată urmau să țină cont de limitele pedepsei care urmează

a fi aplicate, iar în cumul instanța nu putea condamna inculpatul la un termen mai

mare de 3 ani 6 luni;

- instanța de fond nu a luat în considerare că inculpatul Cojocaru Cristian și-

a recunoscut vinovăția, se căiește sincer de cele întâmplate, a contribuit activ la

stabilirea circumstanțelor săvârșirii infracțiunii prin recunoașterea vinei și

încheierea acordului de recunoaștere a vinei, a reparat integral prejudiciul material

tuturor părților vătămate, ce joacă un rol important la individulizarea pedepsei și

personalitatea inculpatului, ce denotă atitudinea inculpatului după survenirea

circumstanțelor social periculoase, comportamentul acestuia față de părțile

vătămate, față de societate, care până la sfârșit duce la caracterizarea corijării

inculpatului.

inculpatului, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția

instanței de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului

Cojocaru Cristian corespunde prevederilor art. 6, 7, 61, 70 alin. (31), 75-78 Cod

penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, fiind argumentată suficient

prin prisma principiilor și criteriilor de individualizare a pedepsei și a luat în

considerare că inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior a fost tras la

8

răspundere penală, fapt ce denotă că inculpatul nu a pășit pe calea corijării, or

acestuia i s-a acordat o dată șansa, dar a continuat calea infracțională.

Adrian în numele inculpatului:

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil,

fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În speță se reține, că deși avocatul Berezovschi Adrian în numele

inculpatului invocă temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, acesta își manifestă dezacordul cu individualizarea pedepsei

stabilite, critici ce cad sub incidența temeiului de recurs prevăzut de art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că: „s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

reține că alegațiile recurentului invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în

urma cercetării materialelor cauzei, din următoarele considerente.

Cu referire la criticile recurentului reflectate în pct. 4.1. a prezentei decizii,

precum că: " pedeapsa aplicată este ilegală și contravine prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, art. 70 alin. (3), 79 alin. (1) Cod penal, reieșind din

aceste prevederi, instanțele de judecată nu puteau condamna inculpatul la un

termen mai mare de 3 ani 6 luni, ce nu a fost ținut cont de instanța de apel;-

instanța de judecată nu a luat în considerare că Cojocaru Cristian și-a recunoscut

vina, se căiește sincer de cele comise, a contribuit la stabilirea circumstanțelor

săvârșirii infracțiunii, prin darea de declarații și recunoașterea vinovăției prin

recunoașterea vinovăției, a reparat integral prejudiciul material părților

vătămate, circumstanță care în viziunea apărării, joacă un rol important la

individualizarea pedepsei penale și determină faptul corijării inculpatului; -

9

stabilirea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul

art. 90 Cod penal, este rezonabilă, și corespunde normelor de drept material și

creează posibilitatea de a dovedi societății de către Cojocaru Cristian, că

încrederea acordată va avea consecințe pozitive.", Colegiul penal constată că sunt

neîntemeiate și reprezintă opinia subiectivă a recurentului, ce nu poate fi acceptată

de instanța de recurs ordinar, având în vedere că instanța de apel just a reținut că în

condițiile speței (inculpatul deși și-a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer, a

recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate, acesta a comis infracțiunea gravă

- accidentul rutier fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, în rezultatul căreia

două persoane au suferit vătămări corporale ușoare, una vătămări corpoale

medii, și una vătămări corporale grave în rezultatul cărora a decedat) că

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea nu este oportună și

rațională, or aceasta nu va duce la realizarea scopului legii penale, de restabilire a

echității sociale, corectare și reeducare a inculpatului Cojocaru Cristian, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane, și doar prin executarea reală a pedepsei stabilite, inculpatul Cojocaru

Cristian va conștientiza gravitatea comportamentului său.

În acest sens, Colegiul penal invocă că din conținutul deciziei instanței de

apel, rezultă cert că instanța de apel a luat în considerare circumstanțele invocate

supra de recurent, casând sentința primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri

prin care inculpatului Cojocaru Cristian i-a fost stabilită cu aplicarea prevederilor

art. 70 alin. (31) Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în limitele

reduse pedeapsa de 3 ani 3 luni închisoare, cu executare, conducându-se în deplină

măsură de criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, prevăzute de

art. 7, 75 Cod penal, ținând cont și de cerințele prevăzute de art. 61 alin. (2) Cod

penal.

Astfel, Colegiul penal atestă că aceste prevederi legale au fost raportate just

la circumstanțele cauzei penale, gravitatea infracțiunii săvârșite ca fiind una gravă,

de faptul că inculpatul a săvârșit infracțiunea din imprudență, s-a căit sincer de

cele comise și le regretă, precum și la personalitatea inculpatului Cojocaru

Cristiaan, care anterior a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal la pedeapsă cu muncă neremunerată în folosul

comunității (f.d. 118, 121-123, vol. I), antecedentul penal fiind stins, dar concluzii

nu și-a făcut, nu s-a corectat și reeducat, nu a conștientizat gravitatea

comportamentului său, dar a mai comis o infracțiune în stare de ebrietate ce a

provocat vătămarea corporală ușoară a două persoane, vătămarea corporală medie

a unei persoane, precum și vătămarea corporală gravă ce a dus la decesul a celei

de a patra persoane.

Totodată, ce ține de temeiul de recurs invocat de recurent, prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constatată că este

10

invocat declarativ, or din conținutul deciziei instanței de apel rezultă că instanța de

apel s-a expus detaliat asupra cererii de apel și motivelor invocate de partea

apărării, a examinat și s-a pronunțat asupra tuturor chestiunilor esențiale

specificate ce țin de individualizarea pedepsei în prezenta speță, fără a comite vreo

eroare de fapt sau de drept ce i-ar afecta legalitatea.

În acest sens, Colegiul penal analizând materialele cauzei, consideră că nu

identifică temeiuri de a interveni în decizia instanței de apel, care este legală și

întemeiată, or asupra acelorași motive invocate în recurs, s-a expus suficient de

argumentat și detaliat instanța de apel în decizia sa.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, având în vedere veridicitatea

argumentelor instanței de apel în motivarea soluției în partea pedepsei stabilite, și

în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile, că o acceptă și o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a

hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi

înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept

invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate,

deoarece soluția adoptată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Dumitru în numele inculpatului:

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat

este declarat peste termen.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, termenul de atac cu

recurs a deciziei instanței de apel este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

La caz, se reține că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 03 februarie 2021 în cauza penală privindu-l pe Cojocaru Cristian, a fost

11

pronunțat la 03 februarie 2021, în prezența inculpatului Cojocaru Cristian, asistat

de avocatul Berezovschi Adrian, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de

judecată din instanța de apel (f.d. 112, vol. II), fiind notificați că pronunțarea

integrală a deciziei va avea loc pe data de 03 martie 2021.

Ulterior, la 03 martie 2021, în lipsa inculpatului Cojocaru Cristian și

avocatului său, notificați, a fost pronunțată integral decizia instanței de apel, iar la

05 martie 2021 copia deciziei în limba română a fost expediată inculpatului (f.d.

124, vol. II).

Astfel, Colegiul penal menționează că potrivit prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de

apel, curge de la data pronunțării integrale a acesteia.

În acest context, Colegiul penal reține că la 05 iulie 2021 prin poșta

electronică (f.d. 142, vol. II) și la 08 iulie 2021 pe format de hârtie cu semnătură

umedă, conform ștampilei Grefei Curții Supreme de Justiție (f.d. 151, vol. II),

avocatul Malesenco Dumitru în numele inculpatului Cojocaru Cristian, declară

recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, evident peste termenul legal de

declarare a recursului ordinar prevăzut de lege, fără a invoca careva argumente

privind depunerea tardivă a recursului.

În acest sens, Colegiul penal statuează că termenul de recurs este absolut și

are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a

exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge

ca tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide, că recursul ordinar declarat la 05 iulie

și 08 iulie 2021 de către avocatul Malesenco Dumitru în numele inculpatului,

împotriva deciziei instanței de apel din 03 februarie 2021, pronunțată integral la 03

martie 2021, este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă a deciziei și ar leza, în acest

mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie

2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

12

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.

7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de

timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul

pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat

cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil

garantat de art. 6§1 CEDO.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Cojocaru Cristian Xxxxx, de către:

- avocatul Berezovschi Adrian în numele inculpatului Cojocaru Cristian, ca

fiind vădit neîntemeiat;

- avocatul Malesenco Dumitru în numele inculpatului Cojocaru Cristian, ca

fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 august 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

13