1re-47/2020 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-47/2020 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1re-47/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 martie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

judecători – Cobzac Elena și Țurcan Anatolie,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Chiriac Cristin în numele condamnatului Enciu Iachim, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani din 07 mai 2019 și a deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Enciu Iachim Xxxxx, născut la xxxxx,

originar din Xxxxx, domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei :

C O N S T A T Ă :

Iachim a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(1) Cod penal și i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 850

unități convenționale, echivalentul a 37 500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce

orice mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

aproximativ la ora 00:43, ignorînd cerințele prevederilor art. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, potrivit căruia „conducătorului de vehicul îi este

interzis: a) să conducă vehiculul în stare de ebrietate sub influența drogurilor sau

altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care

provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat, sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, intenționat, dîndu-și

seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzînd urmările lor și

admițînd în mod conștient survenirea acestora, deși a consumat băuturi alcoolice,

fiind în stare de ebrietate alcoolică, a condus automobilul de model „Xxxxx” cu n/î

XXXXX, iar pe str. Xxxxx, Xxxxx, mun. Chișinău, observînd echipajul BP a INP al

IGP al MAI, a stopat automobilul și a fugit de la fața locului.

În momentul verificării actelor de către agentul constatator a apărut bănuiala că

Enciu Iachim conducea automobilul în stare de ebrietate și fiind testat cu alcooltestul

1

„DRAGER 8510” s-a stabilit concentrația de vapori de alcool în aerul expirat de

0,51 mg/l, care conform art. 134 alin. (3) Cod penal și conform Hotărîrii Guvernului

Republicii Moldova nr. 296 din 16.04.2009 „modul de testare alcoolscopică de

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și natura ei”, se califică drept

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, inculpatul Enciu Iachim a comis

infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(l) Cod penal, individualizată prin

„conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

numele inculpatului Enciu Iachim a declarat recurs împotriva sentinței, solicitând

casarea sentinței cu pronunțarea unei noi decizii prin care Enciu Iachim să fie achitat,

pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii și nici fapta lui Enciu Iachim

nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii de recurs, avocatul a invocat că, fiind audiați agenții

constatatori, ce au confirmat cele expuse de martorii audiați, la demersul

acuzatorului s-a încălcat prevederile art.90 alin.(3) pct.4 Cod de procedură penală,

care prevede că nu pot fi citați și ascultați ca martori judecătorul, procurorul,

reprezentantul organului urmărire penală, grefierul - cu privire la circumstanțele care

le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a atribuțiilor lor

procesuale, cu excepția cazurilor de participare la reținere în flagrant delict, de

cercetare a probelor dobîndite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la

efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de

revizie sau de restabilire a dosarului pierdut. Astfel ca urmare nu pot fi luate în

considerație cele descrise de către agenții constatatori, luînd în considerație că în

cadrul cercetării au fost supuse sub obiecții actele procedural, inclusiv și bonul de la

testul alcoolscopic care nu este semnat de către Enciu Iachim, s-a solicitat

recunoașterea nulității actelor procedurale.

Ca urmare celor descrise, a considerat că instanța de fond nu a apreciat total din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, cît și toate

probele în ansamblu nu redă vinovăția a lui Enciu Iachim redată de către acuzare,

cât și n-au fost apreciate probele conform în urma convingerii de către participanții

audiați în proces, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele.

Luând în considerație că toți martorii audiați în ședință, redă că Enciu Iachim a fost

supus testului după ce a venit de la soacra sa la automobilul său, ca urmare nu s-a

demonstrat și nici probe nu sunt ce ar confirma starea conducătorului la momentul

ce conducea, ca urmare în urma circumstanțelor descrise de martori și ale abuzurilor

de către agenții constatatori, redând un interes din partea acestor polițiști.

2019 a fost respins recursul avocatului Chiriac Cristin în numele inculpatului Enciu

Iachim, ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței contestate fără modificări.

2

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, care au fost apreciate

corect, instanța de fond încadrînd just acțiunile inculpatului Enciu Iachim în baza

dispozițiilor art. 2641 alin. (1) Cod penal, după semnele calificative „conducerea

mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat”.

Prin justificarea probelor cercetate, instanța de recurs a considerat dovedită cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Necătînd la faptul că inculpatul Enciu Iachim nu recunoaște vina în cele

incriminate, vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(1) Cod penal, este dovedită prin următoarele probe administrate, cercetate de către

instanța de fond, cercetate suplimentar și verificate în ședința instanței de recurs și

anume: declarațiile martorului Castraveț Ivan, (f.d. 100-101); declarațiile martorului

Trofilat Cristian, (f.d. 102); declarațiile martorului Șalopa Iurie, (f.d. 103);

declarațiile martorului Tabaranu Sergiu, (f.d. 107-108); raportul agentului

constatator cu privire la înregistrarea și evidența sesizărilor și a altor informații

despre infracțiuni, din 10.05.2018, (f.d.8); procesul - verbal de constatarea faptei de

conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică, narcotică, din

10.05.2018, (f.d.11); procesul - verbal de înlăturare de la conducerea vehiculului din

10.05.2018, întocmit de către agentul constatator Castraveț Ivan, cu participarea

martorului Șalopa Iurie și a învinuitului Enciu Iachim, (f.d.12); procesul - verbal de

ridicare a obiectelor și documentelor din 10.05.2018, (f.d.10); bonul Drager

Alcooltest 8510, din 10.05.2018, (f.d. 15); procesul - verbal de examinare a

documentului din 17.05.2018, (f.d. 14); ordonanța de recunoaștere și anexare a

mijloacelor materiale de probă - document la cauza penală, din 18.05.2018, (f.d. 16);

procesul - verbal de ridicare din 17.05.2018, (f.d. 19); procesul - verbal de examinare

a obiectului din 17.05.2018, (f.d.20-22); ordonanța de recunoaștere în calitate de

mijloc materiale de probă și anexare la cauza penală, din 18.05.2018, (f.d.23);

procesul - verbal de examinare a obiectului din 23.05.2018, prin care a fost examinat

DVD-R de model Titanium (f.d.28-29); ordonanța de recunoaștere în calitate de

mijloc materiale de probă și anexare la cauza penală, din 23.05.2018, (f.d.31).

Astfel, instanța de recurs, audiind participanții la proces, verificînd prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală și

cercetare judecătorească în prima instanță și în instanța de recurs, a constatat că

instanța de fond a stabilit o corectă situație de fapt, dînd faptelor reținute în sarcina

inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume comiterea de către Enciu

Iachim a infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal, după semnele

calificative „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Instanța de recurs a considerat că instanța de fond a conchis în mod justificat

că totalitatea probelor demonstrează cert vina inculpatului în comiterea infracțiunii

de conducere a mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

3

ebrietate alcoolică cu grad avansat și în mod întemeiat a apreciat critic declarațiile

inculpatului Enciu Iachim ca fiind lipsite de veridicitate, constatînd tendința

inculpatului de a se autoapăra și de a se eschiva de la răspunderea penală.

Instanța de recurs a apreciat critic argumentele recurentului precum că nu a fost

demonstrată vinovăția lui Enciu Iachim în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (1) Cod penal, deoarece probele enumerate mai sus demonstrează cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate. De

asemenea, instanța de recurs a reținut că prima instanță a emis o sentință legală și

întemeiată, constatînd corect din totalitatea de probe culpabilitatea lui Enciu Iachim

în comiterea faptei imputate.

De asemenea, instanța de recurs a remarcat că, starea de fapt reținută și de drept

apreciată concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate în cauză,

relevate și analizate în cuprinsul sentinței, verificate în recurs.

Pe această linie de concluzie, nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor, instanța de recurs fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind

aprecierea probelor puse la baza sentinței de condamnare.

Considerentele primei instanțe sunt motivate și argumentate din punct de

vedere al temeiniciei și legalității, sub aspectul, că vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate este dovedită în cadrul procesului penal, astfel

fapta acestuia, reținută prin sentință, întrunește elementele infracțiunii prevăzute la

art. 2641 alin. (1) Cod penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de recurs a constatat că instanța

de fond a aplicat inculpatului Enciu Iachim o pedeapsă corectă și echitabilă în

coraport cu circumstanțele faptei și personalitatea inculpatului, stabilindu-i o

pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul

a 37 500 lei, cu privarea de dreptul de a conduce orice mijloace de transport pe un

termen de 3 ani.

La stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, instanța de fond a ținut cont de

prevederile art. 75, 76-78 Cod penal în acord cu care persoanei recunoscute vinovate

de sâvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixe în

Partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei pedepsei, instanța de fond a ținut

cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, a indicat că fapta săvîrșită prezintă un pericol

cu grad avansat, care prejudiciază securitatea circulației și a exploatării mijloacelor

de transport, ca parte componentă a securității și ordinii publice, punînd în pericol

viața și sănătatea cetățenilor RM, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat

- fără antecedente penale, nu se află la evidența medicului psihiatru sau narcolog, de

lipsa circumstanțelor agravante și atenuante, precum și săvîrșirea unei infracțiuni

ușoare.

Instanța de recurs a constatat că prima instanță a ajuns la concluzia justificată

de a stabili inculpatului Enciu Iachim pedeapsa penală sub formă de amendă în

mărime de 750 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce orice

4

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, considerînd că această pedeapsă va

atinge scopul sancțiunii penale de restabilire a echității sociale, de corectare a

inculpatului, precum și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni, atît din partea

inculpatului, cît și din partea altor inculpați.

Or, instanța de recurs a considerat că pedeapsa în formă de amendă este una

echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și

intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către

inculpat, iar pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a

realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât

și personalității inculpatului.

Instanța de recurs a constatat că pedeapsa nonprivativă de libertate este una

echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Prin urmare, referitor la gravitatea faptei comise, s-a impus de a menționa că

prejudicierea relațiilor sociale cu privire la siguranța traficului rutier are consecințe

cu un pronunțat caracter grav, reprezentând una din cele mai importante probleme

sociale, cu atât mai mult că acesta reprezintă tendințe ascendente. Respectiv, în

asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează a se interveni mai

prompt, cu aplicarea unei pedepse în formă de amendă pentru ca inculpatul, precum

și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi admise pe viitor

săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, calificate ca infracțiuni, în situația în

care la caz, inculpatul Enciu Iachim este la prima sa abatere de la lege.

Or, categoriile pedepselor aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul

penal într-o anumită consecutivitate: de la cea mai blîndă - amendă - pînă la cea mai

aspră - detențiune pe viață.

de către avocatul Chiriac Cristin în numele condamnatului Enciu Iachim, prin care

a solicitat casarea acestora, cu rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În cererea sa recurentul a invocat următoarele:

- în motivele descrise în decizia Curții de Apel Chișinău nu sunt redate,

constatate toate circumstanțele, omiterile instanței de fond, obiecțiile prin care s-a

motivat în recurs apărarea, astfel fiind ignorată poziția apărării fiind încălcat

principiul contradictorialității în procesul penal prevăzut art. 24 Cod de procedură

penală, prezumția nevinovăției prevăzut de art.8 Cod de procedură penală și dreptul

la un proces echitabil prevăzut la art.6 CEDO. Ca urmare sentința atacată nu

cuprinde motivele apărării pe care se întemeiază soluția;

- în cadrul examinării cauzei penale ce a avut loc la Curtea de Apel Chișinău,

Enciu Iachim, a depus cerere de a fi examinată cauza în prezența acestuia,

motivându-și neprezența întemeiat prin probe, astfel colegiul a amânat ședințele din

circumstanțele redate de Enciu Iachim. Iar în ultima ședință colegiul a examinat

5

cauza în lipsa acestuia, nefiind dat în căutare. Astfel în perioada de 9.09.19-11.09.19

Enciu Iachim a avut probleme de sănătate ce se, confirmă prin certificatul de

concediu medical și trimitere-extras ca urmare nu a avut putință, posibilitate de a se

prezenta la ultima ședință a Curții de Apel. Ca urmare cauza a fost judecată la Curtea

de Apel în lipsa inculpatului ce a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a

înștiința instanța despre această imposibilitate.

materialului din dosarul cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat

hotărârea atacată. Conform art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se

consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate

internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Dar, conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este

inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în art. 453 Cod de

procedură penală. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, cererea

de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare

cu menționarea cazurilor prevăzute în art. 453 și cu argumentarea ilegalității

hotărârii atacate.

Totodată, în pofida acestor prevederi legale, cu toate că recurentul a făcut referire

la art. 24, art.8 Cod de procedură penală și art.6 CEDO, în recursul vizat nu sunt

invocate circumstanțe concrete, considerate a fi un viciu fundamental, raportate la

circumstanțele de fapt și de drept conținute în hotărârile contestate, cu indicarea

normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate,

denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la

normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale,

la jurisprudența națională și a CtEDO, modul și măsura în care încălcările presupuse

ar fi afectat hotărârile atacate, astfel încât acestea să obțină natura unui viciu

fundamental capabil să genereze temeiul desființării hotărârii irevocabile atacate,

omițându-se totalmente indicarea unor concrete erori de drept la capitolul dat (pct.

Astfel, recursul în anulare, conform argumentelor reproduse la pct. 6. din

decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele au apreciat

circumstanțele și probele cauzei.

Însă, potrivit art. 27 alin. (1), 448 Cod de procedură penală, judecătorul apreciază

probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor

6

probelor administrate. Instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei.

Deci, activitatea privind aprecierea sau reaprecierea probelor și a circumstanțelor

cauzei, este o competentă și prerogativă legală a instanței judecătorești, și invocarea

în cadrul unui recurs în anulare doar a aprecierii probelor și circumstanțelor cauzei,

în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea este una lipsită de orice suport juridic,

și nu constituie în sine un viciu fundamental de natură să afecteze o hotărâre

irevocabilă.

Circumstanțele nominalizate relevă că, în raport cu motivele invocate de

recurent, instanțele nu au comis erori de drept de natura unui viciu fundamental, și

că recursul în anulare este unul vădit neîntemeiat (pct. 5., 6., 7. din decizie).

Conform art. 456, 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Astfel, dat fiind că este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Chiriac Cristin în

numele condamnatului Enciu Iachim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 septembrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Enciu

Iachim Xxxxx, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 martie 2020.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

7