1re-42/2019 — art. 264-1 alin. 1 CP

1re-42/2019 — art. 264-1 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1re-42/2019

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 iunie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către

avocatul Ipatii Denis în numele condamnatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Baciu Dumitru Xxxxx, născut la xxxxx, originar din r-nul

Xxxxx, domiciliat mun. Xxxxx or. Xxxxx str. Xxxxx ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Dumitru Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod

penal, la amendă în mărime de 750 unități convenționale, echivalentul a 37.500 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

mijlocului de transport, acționând în mod intenționat, conștientizând caracterul social

periculos al acțiunii de conducere a mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat sau stare de ebrietate produsă de stupefiante și al

consecințelor care pot surveni, încălcând prevederile pct. 14 lit. a) al Regulamentului

circulației rutiere, în conformitate cu care, conducătorului de vehicul îi este interzis să

conducă vehiculul în stare de ebrietate alcoolică sau stare de ebrietate produsă de

stupefiante, care provoacă reducerea reacției, la 30.05.2017, aproximativ la ora 12:30,

fiind în stare de ebrietate provocată de stupefiante (opiacee), a urcat la volanul

automobilului de model „Dacia Logan”, cu n/î XXXXX, deplasându-se pe bd. Negruzzi,

a fost tamponat de automobilul de model „Ford Tranzit”, cu n/î XXXXX, la volanul

căruia se afla Covric Stepan, ultimul deplasându-se cu spatele, neasigurându-se.

Ulterior, ambii conducători au mers la Dispensarul Republican de Narcologie pentru

prelevarea probelor biologice și în urma examinării medicale cu privire la stabilirea

1

stării de ebrietate și a naturii acesteia, s-a stabilit că, conform procesului-verbal nr. 5948

din 30 mai 2017 al examinării medicale de constatare a consumului de alcool și a stării

de ebrietate, Baciu D. se afla în stare de ebrietate provocată de stupefiante (opiacee).

Acțiunile lui Baciu D. au fost încadrate în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal -

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate provocată

de substanțe stupefiante (opiacee).

inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, prin care Baciu D. să fie achitat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

În motivarea recursului a invocat:

- soluția instanței de fond este nemotivată și care într-un final a dus la

condamnarea lui Baciu D. pentru o faptă care nu a existat, invocând totodată că

acestuia i-au fost create impedimente anume de către judecător pentru a-și demonstra

nevinovăția, deși potrivit legislației sarcina probării vinei revine acuzării;

- instanța nu a dat nici o motivare argumentelor și cerințelor (inclusiv cu privire la

nulitatea unor acte procedurale și constatarea încălcării drepturilor lui Baciu C.) părții

apărării indicate în referința la rechizitoriu și în pledoariile în formă scrisă anexate la

materialele cauzei;

- instanța nu s-a expus asupra demersurilor trimise în instanța de

judecată, conform art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de fond a reținut faptul că, inculpatul ar fi fost în stare de ebrietate

produsă de substanța „opium” și în baza acestei rețineri l-a și condamnat, deși, nu este

stabilită și demonstrată aflarea lui Baciu D. sub influența acestei substanțe;

- procesul verbal nr. 5948 din 30 mai 2017 de examinare medicală de

constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei,

urmează a fi declarat inadmisibil și obținut prin violarea drepturilor și libertăților

constituționale ale persoanei, cu excluderea din materialele cauzei penale or, termenul

de aducere la cunoștința lui Baciu Dumitru a concluziilor acestui proces verbal a fost

încălcat, fapt ce l-a lipsit pe ultimul de dreptul de a contesta rezultatele date, iar când

le-a contestat i s-a comunicat că termenul examinării repetate a fost depășit, prin

urmare cererea acestuia cu privire la reexpertizare nu poate fi satisfăcută, iar aceste

circumstanțe au dus la imposibilitatea verificării pertinenței acestei probe prin

efectuarea unei expertize medico-legale, ceea ce denotă temeinicia excluderii din

materialele cauzei;

- cu referire la prevederile art. 158 Cod de procedură penală, a menționat că

organul de urmărire penală, nu a recunoscut probele prelevate de la Baciu D. ca

corpuri delicte, iar aceste omisiuni grave au dus într-un final la respingerea demersului

privind efectuarea expertizei-medico legale, din motiv că aceste probe au fost distruse,

deși, în opinia apărării, anume aceste probe biologice erau singurele probe ale acuzării

precum și singura modalitate de demonstrare a nevinovăției lui Baciu D. în

infracțiunea incriminată;

2

- instanța nu a apreciat circumstanțele expuse de singurul martor al acuzării,

polițistul Chirică R. care a declarat expres, că anume Baciu D. a telefonat la poliție,

benevol și neînsoțit de nimeni s-a deplasat la dispensarul de narcologie, precum și

faptul, că polițistul în vasta sa carieră a depistat multe persoane în stare de ebrietate,

dând ca exemplu semnele vizibile ale acestora - și care nu au fost depistate la Baciu D.;

- nu este de acord cu constatarea instanței precum că însuși Baciu D. a declarat, că

lui i-a fost explicat dreptul de contestare a procesului verbal în termen de 3 zile din

momentul aducerii la cunoștință, fapt care însă Baciu D. expres l-a negat în ședința de

judecată, iar la materialele cauzei, în acest sens, fiind anexate plângerile expediate în

ordinea art. 297 alin. (4) Cod de procedură penală;

- instanța de judecată nici nu a examinat materialele cauzei, consideră că a avut o

idee preconcepută și în baza acestei idei total ilegale a adoptat o sentință de

condamnare a lui Baciu D., deși nu s-a confirmat nici faptul comiterii infracțiunii,

inclusiv vinovăția acestuia.

fost respins ca nefondat recursul declarat și menținută sentința.

deplin a constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvârșite de inculpatul Baciu

D., iar probele examinate, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, au fost apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, inclusiv în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de recurs a indicat, că deși inculpatul Baciu Dumitru nu a

recunoscut vina în comiterea acțiunilor descrise în actul de învinuire, vina acestuia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal - conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate provocată de substanțe stupefiante

(opiacee), se dovedește integral și prin cumulul de probe, care sunt pertinente,

concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum ar fi declarațiile martorului

Chirică R., procesul-verbal privind consemnarea celor constatate din 26 iunie

2017 (f.d. 8); copia dosarului contravențional nr. 6700 din 30 mai 2017 (f.d. 10-19);

procesul-verbal privind constatarea faptei de conducere a mijlocului de

transport în stare de ebrietate alcoolică din 30 mai 2017 (f.d.20); procesul-verbal

de examinare a obiectului din 08.08.2017 (f.d. 21-22).

Astfel, instanța de recurs a constatat, că Baciu D. a comis infracțiunea imputată lui

și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către instanța de fond în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal, conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate provocată de substanțe stupefiante (opiacee) or, la materialele

cauzei sunt anexate suficiente probe ce indică cu certitudine vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate.

Prin urmare, instanța de recurs, verificând legalitatea și temeinicia sentinței

atacate, a considerat că urmează a fi respins argumentul părții recurente, prin care

se invocă achitarea inculpatului din motivul nedemonstrării vinovăției acestuia

or, la materialele cauzei penale au fost administrate probe pertinente și concludente

3

prin care se atestă vinovăția lui Baciu D. în săvârșirea infracțiunii incriminate.

În aceeași ordine de idei, instanța de recurs a considerat întemeiată și concluzia

primei instanțe, precum că la momentul conducerii mijlocului de transport, inculpatul

se afla în stare de ebrietate produsă de substanțe stupefiante, constatând dovedirea

acestei circumstanțe prin intermediul procesului-verbal nr. 5948 al examinării medicale

de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 30

mai 2017, unde este indicată concluzia: „Stare de ebrietate provocată de substanțe

stupefiante (opiacee)”.

Subsecvent, instanța de recurs, la fel ca și prima instanță a reținut, că substanța

opium, este indicată în Convenția unică asupra stupefiantelor și Protocolul de

modificare a acestei convenții din 30.03.1961. La fel, opium se află și în cadrul Listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin Hotărârea

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006. Prin urmare, just s-a constatat că substanța indicată în

procesul-verbal nr. 5948 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 30.05.2017, întrunește condițiile indicate

în cadrul noțiunii prevăzute de art. 1341 alin. (2) Cod penal.

În partea ce ține de criticile invocate de către avocat în numele inculpatului

asupra probei acuzării - procesul verbal nr. 5948 din 30 mai 2017 de examinare

medicală de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și

naturii ei, și motivele invocate întru declararea inadmisibilității acestei probe și

excluderii ei din probatoriul acuzării din motiv că, aceasta a fost obținută cu încălcarea

drepturilor și libertăților constituționale ale persoanei, instanța de recurs le-a apreciat

ca neîntemeiate și a remarcat că, conform pct. 21 din Regulamentul privind modul de

testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, în cazul în

care în urma examinării medicale se stabilește stare de ebrietate, recoltarea

probelor biologice pentru determinarea concentrației alcoolului în sânge și a

prezenței substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare

acestora în sânge și/sau urină este obligatorie. Astfel, concluzia consemnează clar

că starea de ebrietate este provocată de substanțe stupefiante, și anume de opiacee, care

se includ în lista substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de

substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr. 79 din 23.01.2006.

Cu referire la alegațiile părțiI apărării, care invocă încălcarea drepturilor și

libertăților inculpatului prin necomunicarea concluziei examinării medicale pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei și a termenului de contestare a acesteia,

instanța de recurs a preluat argumentarea instanței de prim nivel, că din procesul-

verbal nr. 5948 din 30 mai 2017 rezultă, că inculpatul a făcut cunoștință cu concluzia

respectivă, inclusiv i s-a explicat despre posibilitatea contestării în termenul de 3 zile,

or în actul respectiv se atestă semnătura persoanei examinate, care nu a fost contestată

de către inculpatul Baciu Dumitru.

4

Totodată, chiar și în ipoteza versiunii apărării, precum că inculpatul Baciu D. a

luat cunoștință cu concluzia din procesul-verbal nr. 5948 din 30 mai 2017, abia la data

de 14.06.2017, instanța de recurs a reținut că acesta a invocat dezacordul său prin

cererea depusă abia la data de 22.06.2017, iar reieșind din pct. 35 din Regulamentul

privind modul de testare alcoolscopică și examinare medicală pentru stabilirea stării de

ebrietate și naturii ei, instanța de recurs a stabilit, că acesta a omis termenul de 3 zile

din data anunțării concluziei pentru a cere repetarea analizei de laborator. Mai mult ca

atât, contrar alegațiilor părții apărării, instanța de recurs a remarcat din declarațiile

inculpatului Baciu D. date în cadrul instanței de fond, unde la întrebările avocatului a

indicat că „eu m-am semnat la ei când am primit rezultatul final”, „...când am luat rezultatele

mi-a zis juristul că am dreptul să contest, iar mostrele se mențin 3 zile, însă nu mi-a zis concret

că din acea zi trebuie să contest”, declarații din care prima instanță și-a întemeiat

concluziile pentru adoptarea soluției sale.

În acest context, în opinia instanței de recurs este întemeiată concluzia primei

instanțe că în lipsa contestării în termen, dar și lipsei unui raport de expertiză contrar

celor indicate în procesul-verbal nr. 5948 din 30 mai 2017, versiunea inculpatului

precum că acesta nu ar fi consumat substanțe stupefiante, nu este credibilă.

De asemenea, instanța de recurs nu a reținut ca plauzibile invocările

recurentului, care indică în esență că OUP avea obligația de a recunoaște în calitate de

corp delict probele prelevate de la Baciu Dumitru or, conform ordinului Ministerului

Sănătății nr. 80 din 20.03.2009 pct. 10 lit. e) pentru determinarea produselor ori

substanțelor stupefiante sau medicamentelor cu efecte similare se prelevează o singură

probă de sînge și în alt mod obligatoriu 50-100 ml urină.

Astfel, instanța de recurs a remarcat că, în speță, prelevarea probei de sânge de la

inculpatul Baciu D. s-a efectuat în conformitate cu dispozițiile ordinului menționat,

inclusiv cu pct. 35 din Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009, prin urmare prevederile art. 158 Cod

de procedură penală, nu sunt aplicabile la caz.

La fel, instanța de recurs nu a reținut alegațiile părții recurente ce invocă, că

instanța de fond nu a dat aprecierea cuvenită circumstanțelor declarate de martorul

Chirică R., care bazându-se pe experiența din cariera sa, exemplificând semnele stării de

ebrietate, a menționat asupra lipsei acestora la Baciu Dumitru, or acestea sunt

subiective, luând în considerare că constatarea stării de ebrietate și naturii ei sau lipsa

acesteia este reglementată de Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și

examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 296 din 16 aprilie 2009.

În aceeași ordine de idei, cu referire la alegațiile părții recurente care invocă

netemeinicia soluției instanței de fond inclusiv prin prisma nesoluționării în speță a

plângerilor depuse de partea apărării împotriva acțiunilor organului de urmărire

penală, instanța de recurs le-a respins ca nefondate și a remarcat contrariul din textul

sentinței atacate, or prima instanță a concluzionat că plângerile inculpatului depuse la

5

faza urmăririi penale, nu sunt întemeiate, neconținând încălcări de natură să afecteze

echitatea procesului penal sau să determine nulitatea probelor. Astfel, instanța de

recurs a reținut aprecierea primei instanțe în acest sens, care a indicat că organul de

urmărire penală nu a comis careva ilegalități, la luarea deciziilor contestate, apreciind

și administrând probele conform propriei convingeri.

În continuare, privitor la numirea pedepsei penale, instanța de recurs a indicat

că, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul pedepsei

penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea inculpatului cât și a altor

persoane, instanța de recurs a conchis că instanța de fond corect a considerat că

inculpatul Baciu D. urmează a fi condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, prin

numirea unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 750 unități convenționale,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, pe un termen de 3 ani.

Ipatii D. în numele condamnatului, care solicită casarea acesteia, cu trimiterea cauzei la

rejudecare în instanța de recurs, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului în anulare invocă aceleași motive pe care le-a indicat în

recurs, suplimentar menționând că:

- în prima instanță și cea de recurs a fost ridicată problema cu privire la efectuarea

unei expertize judiciare, în contextul în care raportul de constatare este totalmente

neclar și contravine cu cele constatate de către Centrul de Medicină Legală în raportul

de expertiză nr. 788 din 31.10.2017, însă ambele instanțe fără a oferi o motivare prin

încheieri protocolare, au respins efectuarea unei expertize judiciare întru stabilirea

tuturor circumstanțelor cauzei;

-deși ambele instanțe l-au condamnat pe Baciu D., nici una în conținutul părților

motivate nu s-a referit la raportul de expertiză nr. 788 din 31.10.2017, deși acesta este

anexat la materialele cauzei și anume în temeiul acestuia au fost solicitate efectuarea

mai multor acțiuni procesuale.

procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului în anulare declarat,

solicitând dispunerea inadmisibilității acestuia, deoarece recurentul a invocat drept

temei pentru depunerea recursului în anulare și redeschiderea procesului aceleași

motive și temeiuri care au fost declarate în recursul ordinar, asupra cărora instanța de

recurs deja s-a expus. Astfel aceste alegații țin de posibilitatea unei reaprecieri a stării

de fapt, a circumstanțelor și a probelor administrate pe caz, ceea ce nu constituie viciu

fundamental care a afectat hotărârile instanțelor inferioare. Din conținutul recursului

rezultă că autorul contestației, în loc să se refere și să motiveze pretinsele încălcări

6

esențiale, care în viziunea lor, au fost omise de către instanțele judecătorești, și care în

mod obligatoriu urmau să se regăsească în recurs, s-a limitat doar la dezacordul cu

modul în care acestea au apreciat materialul probatoriu.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

Potrivit art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care

se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

În dispoziția art. 455 alin. (2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul recursului

argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute în art. 453

Cod de procedură penală.

În speța supusă judecării, din conținutul recursului declarat, se constată că autorul

acestuia solicită casarea deciziei instanței de recurs ordinar adoptată la caz și

dispunerea rejudecarii cauzei în insanța de apel, deoarece consideră că din cumulul de

probe administrate în cadrul cercetării judecătorești nu a fost confirmată vinovăția

condamnatului în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind criticate careva probe și în cele

din urmă neinvocând nici un temei din cele prevăzute în art. 453 Cod de procedură

penală.

Colegiul penal menționează, că prevederile alin. (1) art. 453 Cod de procedură

penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare și

anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alineatul (2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare

este inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

În același context, instanța de recurs în anulare specifică, că hotărârea

judecătorească irevocabilă împiedică redeschiderea procesului penal, cu excepția

cazurilor când fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

În conformitate cu art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată se consideră

încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Raportând normele citate la textul recursului declarat, se constată că recurentul nu

invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru dispunerea rejudecarii

cauzei în instanța de apel sau achitarea condamnatului de săvârșirea infracțiunii

7

imputate sau un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd

drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și

libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte

legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se cu desăvârșire argumentarea

ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Deci, se constată că autorul recursului în anulare nu a respectat cerințele legale și a

neglijat prevederile art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală - cea mai esențială

cerință față de recurs, neinvocând concret unul din temeiurile prevăzute de art. 453

Cod de procedură penală, conținutul acestuia și argumentarea din punct de vedere nu

al stării de fapt, ci al problemei de drept, ce este incidentă cauzei și dacă aceasta are

importanță pentru jurisprudență.

Prin urmare, Colegiul penal constată, că recursul în anulare declarat de către

apărătorul condamnatului, este motivat prin prisma dezacordului cu modalitatea de

apreciere a probelor, fapt ce nu constituie temei pentru recurs în anulare, în sensul

dispoziției stipulate la art. 453 Cod de procedură penală. Astfel, recursul în anulare nu

întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de

recurs în anulare nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare al

condamnatului cu circumstanțe în fapt și în drept, ce le-ar justifica sub acest aspect,

întrucât, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

exprimă alte interese decât interesele legii.

La fel, Colegiul penal remarcă acel fapt, că competența de rejudecare a hotărârilor

judecătorești irevocabile poate fi exercitată pentru a corecta erorile de drept, și nu

pentru o revizuire a aspectelor de fapt. Punerea la îndoială a modului de administrare

a probelor și reaprecierea acestora la etapa recursului în anulare, după cum solicită

recurentul, nu se încadrează în art. 453 Cod de procedură penală.

Învederând cele menționate, Colegiul penal consideră, că argumentul invocat de

avocatul Ipatii D. în numele condamnatului în recursul în anulare, privitor la faptul că

a solicitat efectuarea unei expertize judiciare, în contextul în care procesul-verbal nr.

5948 din 30.05.2017 este totalmente neclar și contravine cu cele constatate de către

Centrul de Medicină Legală în raportul de expertiză nr. 788 din 31.10.2017, însă ambele

instanțe fără a oferi o motivare prin încheieri protocolare, au respins efectuarea unei

expertize judiciare întru stabilirea tuturor circumstanțelor cauzei, această chestiune a

constituit obiect de discuție în instanța de recurs, și asupra cărora această instanță

judecătorească s-a expus corect și argumentat atât în decizia contestată, cât și prin

încheierea din 27.11.2018 (f.d. 178 v. I), iar critica invocată la aceste aspecte nu se

circumscrie temeiurilor de declarare a recursului în anulare, prevăzute de art. 453 Cod

de procedură penală.

În temeiul celor expuse și întrucât recurentul a formulat recursul în anulare cu

încălcarea prevederilor art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, se va impune

inadmisibilitatea acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut.

8

penală, Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către avocatul Ipatii Denis în

numele condamnatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 29 ianuarie 2019, în cauza penală privindu-l pe Baciu Dumitru Xxxxx, din motiv că

nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 27 iunie 2019.

Președinte Timofti Vladimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Țurcan Anatolie

9