1re-16/22 — art. 264 /1 al.4 CP

1re-16/22 — art. 264 /1 al.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-16/22

1-20075630-01-1r/e-01022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Cobzac Elena

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat

de către condamnatul Danu Stepan, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Danu Stepan XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în mun. Chișinău, com. XXXXX, str.

XXXXX, anterior necondamnat,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 07.07.2020 - 11.12.2020;

instanța de apel: 18.03.2021 - 23.06.2021;

instanța de recurs în anulare: 01.02.2022 - 25.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

decembrie 2020, Danu Stepan XXXXX a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi a

fost condamnat la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității - 200 (două sute) ore, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

Danu Stepan, la 07 iunie 2020, aproximativ la ora 23:50, cunoscând cu

certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 a Regulamentului

Circulației Rutiere (în continuare RCR), care indică că, conducătorului de

vehicul substanțe contraindicate conducerii, ce se află sub influența

preparatelor medicamentoase care conduc la reducerea reacției, aflându-se în

mun. Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat s-a urcat la

volanul automobilului de model „Mercedes Benz E 200”, cu numărul de

înmatriculare XXXXX și se deplasa cu acesta.

Astfel, ajungând pe str. Chișinăului, comuna Băcioi, mun. Chișinău, se

deplasa haotic, fapt care a generat stoparea automobilului sus menționat de

către angajații Inspectoratului National de Patrulare, care bănuindu-l în

consumul de alcool, l-au supus testării alcoolscop ce cu alcooltestul de tip

1

„Drager”, conform căruia s-a stabilit că concentrația vaporilor de alcool în

aerul expirat de către Danu Stepan constituia 0,39 mg/l, ceea ce potrivit art.

13412 alin.(3)Cod Penal și pct. 4), lit. b) din Hotărârea Guvernului Republicii

Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de testare

alcoolscopică si examinare medicală pentru stabilirea stării de ebrietate și

naturii ei nr. 296 din 16.04.2009, se atribuie la stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat.

Astfel, acțiunile lui Danu Stepan au fost încadrate juridic în baza

art.2641 alin.(1) Cod penal, după semnele calificative – ”conducerea mijlocului

de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate cu grad

avansat”.

recurs solicitând casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit

modului stabilit pentru primă instanță, cu liberarea de răspundere penală, cu

atragere la răspundere contravențională.

3.1. În motivarea cerințelor sale recurentul a invocat următoarele

aspecte:

- deși instanța de fond a constatat că, inculpatul recunoaște vina, se

căiește sincer de cele comise, nu are antecedente penale, se caracterizează

pozitiv, infracțiunea încriminată se încadrează în categoria celor ușoare, totuși

nu a examinat chestiunea liberării de răspundere penală sau aplicarea unei

pedepse mai blânde decât cea prevăzută de articolul încriminat și excluderea

sancțiunii complementare;

- prima instanță nu a motivat din care considerente inculpatul nu poate

fi liberat de răspundere penală, lipsind vre-o argumentare. A omis să ia în

considerare faptul că, inculpatul a recunoscut integral vina și prin acest fapt a

conștientizat repercusiunile negative a comiterii unei fapte penale, a depus

declarații și nu a creat impedimente procesului de acumulare a probelor, este

la primul conflict cu legea, stagiul de conducere este minim, circumstanțe

agravante nu au fost stabilite. Condamnarea penală va avea un impact negativ

asupra viitorului său.

2021, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că, inculpatul

Danu Stepan nu s-a prezentat, în acest sens de către apărătorul acestuia fiind

depusă la 07 septembrie 2020, cerere în ordinea art. 321 alin. (3) Cod de

procedură penală, scrisă de către inculpat, prin care solicită examinarea

cauzei în lipsa sa, menționând că recunoaște integral vina în comiterea

infracțiunii încriminate prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu

participarea apărătorului în numele acestuia.

În continuare, instanța de recurs a menționat că, prima instanță, corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul

a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.2641 alin.(1) Codul penal -

„conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.”

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate

la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

2

coroborării lor și anume prin: declarațiile martorilor Bivol Valeriu (f. d. 94),

Sîrbu Dorian (f. d. 27), precum și prin procesul-verbal de examinare a

documentului din 24 iunie 2020, potrivit căruia rezultatele testului „Drager”

privind concentrația alcoolului în aerul expirat de către Danu Stepan, au fost

supuse examinării, iar prin ordonanța din aceeași dată au fost recunoscute ca

mijloc material de probă și anexate la materialele cauzei penale (f. d. 21-23).

Instanța de recurs a statuat că, considerentele primei instanțe sunt

motivate și argumentate din punct de vedere al temeiniciei și legalității, sub

aspectul, că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii încriminate este

dovedită în cadrul procesului penal, astfel fapta acestuia, reținută prin

sentință, întrunește elementele infracțiunii prevăzute la art.2641 alin.(1) Cod

penal.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de recurs a constatat că

prima instanț ă a aplicat inculpatului Danu Stepan o pedeapsă corectă și

echitabilă în coraport cu circumstanț ele faptei și personalitatea inculpatului,

stabilindu-i o pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunităț ii cu durată de 200 ore, precum ș i pedeapsă complementară sub

formă de anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.

În susținerea poziției sale, instanța de recurs areț inut că, după

caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 2641

alin. (1) Cod penal se califică ca infracțiune „ușoară”, pentru care legea penală

prevede sancțiunea sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității

de la 200 la 240 de ore, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

Inculpatul Danu Stepan a recunoscut vina în comiterea infracțiunii

încriminate, s-a căit de cele comise.

În conformitate cu art. art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe

atenuante sau agravante în privința inculpatului Danu Stepan nu au fost

reținute.

Cu referire la personalitatea inculpatului Danu Stepan, instanța de

recurs a reținut că, ultimul anterior nu a fost judecat (f.d. 33), la evidența

medicului narcolog sau psihiatru nu se află (f.d. 35, 37), este căsătorit ș i are

trei copii minori la întreținere.

Cu referire la solictarea recurentului privind aplicarea prevederilor art.

55 Cod penal, instanț a de recurs a menț ionat că potrivit art. 55 Cod penal,

persoana care a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă, cu excepția infracțiunilor prevăzute la art.1811, 256, art.264 alin.(2),

art.2641, 303, 314, art.326 alin.(11), art.328 alin.(1), art.332 alin.(1), art.333

alin.(1), art.334 alin.(1) și (2), art.335 alin.(1) și art.3351 alin.(1), poate fi

liberată de răspundere penală și trasă la răspundere contravențională în

cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul cauzat prin

infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

Astfel, deși inculpatul a comis pentru prima dată o infracțiune ușoară,

anterior nu a fost judecat, careva prejudicii nu au fost cauzate, instanț a de

apel a statuat că prevederile art. 55 Cod penal nu sunt susceptibile de a fi

aplicate în privința inculpatului Danu Stepan, reieșind din categoria

3

infracțiunii imputate inculpatului și anume infracțiunea reglementată la art.

2641 Cod penal - conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate

alcoolică cu grad avansat.

Totodată, instanț a de recurs nu a constatat nici un temei de a exclude

pedeapsa complementară sub formă de „anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport”, or, careva circumstanțe excepționale prevăzute de

art.79 Cod penal nu au fost reținute în favoarea inculpatului Danu Stepan.

În acest context, instanț a de recurs a atras atenț ia că infracțiunea

imputată inculpatului are un pericol social ridicat, intrucît inculpatul a condus

mijlocul de transport în stare de ebrietate cu grad avansat, ceea ce a pus în

pericol iminent securitatea în traficul rutier, implicit viața și sănătatea atât a

inculpatului, cât și a celorlalți participanți la trafic, respectiv, scopul pedepsei

penale poate fi atins doar prin aplicarea față de inculpat a pedepsei

complementare.

Prin urmare, instanț a de recurs a conchis că, prima instanț ă a respectat

întocmai criteriile de individualizare a pedepsei penale prevăzute de art. art. 6,

7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează

ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia, și respectiv, a aplicat inculpatului Danu Stepan o pedeapsă

echitabilă, de natură să aducă atingere scopului pedepsei penale prevăzut de

art. 61 Cod penal.

Stepan, a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea totală a deciziei

instanței de recurs, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de recurs.

5.1. În motivarea recursului în anulare, recurentul a invocat că, i-a fost

încălcat în mod grav dreptul la apărare prin faptul examinării cauzei în lipsa

inculpatului, deoarece la materialele cauzei nu există nici o dovadă, că i-a fost

expediată o citație cu aviz de primire în modul corespunzător. Instanța de apel

nu a întreprins nici o măsură legală de citare a sa. Pentru ședința de judecată

nu a fost citat în modul corespunzător, la materialele cauzei fiind anexată o

citație simplă fără aviz de recepție, examinând cauza în lipsa sa și pronunțând

o decizie ilegală.

Mai mult ca ațâț, în ședința de judecată a participat un avocat din oficiu

cu care acesta nu a discutat și nici nu cunoaște cine este, prin urmare

apărarea sa a fost formală și iluzorie.

Menționează că, a încheiat contract de asistenta juridică cu avocatul

Cojocari Oleg pentru a participa la examinarea recursului la Curtea de Apel,

dar avocatul nici nu a fost invitat în ședința de judecată, prin urmare i-a fost

încălcat dreptul la apărare deci decizia este afectată de un viciu fundamental.

procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului în anulare

declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

4

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel

că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale

preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

în conformitate cu prevederile art. art.431 și 432 Cod de procedură penală, care

se aplică în mod corespunzător.

În conformitate cu art. 432 alin.(2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului - hotărârile irevocabile pot fi atacate

cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea

cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii precedente a

afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a Drepturilor Omului

informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează că

una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea

acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea

cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

La caz, Colegiul penal atestă din textul recursului în anulare declarat,

că recurentul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în prezenta

cauză, de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea dreptului la

apărare, susținând în acest sens că instanța de recurs a încălcat procedura

penală privind citarea inculpatului la ședințele de judecată în instanța de

recurs și examinarea cauzei în lipsa ultimului și a apărătorului ales,

desemnând neîntemeiat avocat din oficiu.

Analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici, Colegiul

penal menționează, că aceste argumente sunt declarative și se combat prin

materialele dosarului, prin care se constată contrariul și anume că, instanța

de recurs a întreprins toate măsurile de efectuare a citării legale a

inculpatului, cât și a avocatului acestuia.

Reieșind din materialele cauzei se atestă că, în cadrul examinării cauzei

în instanța de fond, inculpatul Danu Stepan nu s-a prezentat, însă avocatul

acestuia Cojocari Oleg la 07 septembrie 2020, a depus o cerere în temeiul art.

321 alin. (3) Cod de procedură penală, scrisă de către inculpat, semnată de

inculpat și avocat prin care a solicitat examinarea cauzei în lipsa sa,

menționând că recunoaște integral vina în comiterea infracțiunii incriminate

5

prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod Penal, cu participarea apărătorului în

numele acestuia (f. d. 85 - 86).

Mai mult ca atât, recurs împotriva sentinței a declarat inculpatul Dan

Stepan, fapt ce denotă că inculpatul a cunoscut despre examinarea cauzei în

ordine de recurs.

Prin urmare, Colegiul penal menționează că nu pot fi reținute

argumentele recurentului precum că, inculpatul nu a fost citat legal, or,

potrivit materialelor cauzei se constată că instanța de recurs a întreprins

toate acțiunile prevăzute de Lege în vederea înștiințării inculpatului despre

data și ora ședințelor de judecată.

Astfel, la 27.05.202, 23.06.2021, fiind expediate citațiile la adresa de

domiciliu indicată la materialele cauzei și anume - „mun. Chișinău, com.

XXXXX, str. XXXXX”, se constată ca acestea nu au fost recepționate de către

inculpat, fiind restituit în adresa instanței de recurs cu inscripția „nereclamat”

(f.d.115, 117, 126), iar potrivit extrasului din sistemul de căutare acces se

constată că acesta a părăsit teritoriul Republicii Moldova la 04.04.2021 (f. d.

128).

Totodată, din materialele cauzei se atestă că, avocatul inculpatului,

Cojocaru Oleg în corespundere cu art.236 alin. (2) Cod de procedură penală, a

fost citat telefonic, fiind informat despre data și ora ședinței de judecată din 27

mai 2021, ora 10.00 (f.d.116), însă din motive necunoscute nu s-a prezentat și

nu a informat instanța despre motivul neprezentări acestuia.

În acest context, Colegiu penal notează dispoziția art.447 alin.(1) Cod de

procedură penală - judecarea recursului se face cu citarea procurorului,

avocatului și celorlalte părți. Participarea procurorului și a avocatului în ședința

instanței de recurs este obligatorie. Neprezentarea inculpatului, părții vătămate,

părții civile și părții civilmente responsabile legal citate, precum și a

reprezentanților lor nu împiedică examinarea recursului, însă dacă este necesar,

instanța de recurs poate recunoaște prezența lor obligatorie, informându-i

despre aceasta. Prezența inculpatului aflat în stare de arest este obligatorie, cu

excepția cazului în care acesta refuză să fie escortat la ședință.

Astfel, la ședința de judecată din 23 iunie 2021, Danu Stepan nu s-a

prezentat pentru a-și expune poziția și nu a comunicat instanței motivul

neprezentării, însă instanța de recurs a oferit din oficiu asistență juridică

garantată de stat, astfel asigurându-i dreptul la apărare, drepturile și

interesele acestuia fiindu-i apărate de către avocatul Crivenco Tatiana, fapt

confirmat prin Decizia nr.9293/ACP din 10.06.2021 de acordare a asistenței

juridice de stat pe cauze penal, recipisa de luare a cunoștinței cu cauza penală

și respectiv Mandatul nr.1463714 din 11.06.2021 (f.d.121-125).

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate de

condamnat, referitor la încălcarea procedurii de citare a inculpatului și a

dreptului la apărare nu pot fi acceptate și contravin dispozițiilor Legii mai sus

nominalizate, or argumentele invocate în recursul în anulare se contrazic cu

materialele cauzei penale, instanța de recurs sesizând clar intenția

recurentului de tergiversare a examinării cauzei și respectiv expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspunderea penală.

Colegiul penal consideră că, decizia instanței de recurs privind

6

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul acestuia la un

proces echitabil, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei, Danu

Stepan a fost reprezentat de avocatul desemnat de către Oficiul teritorial al

Consiliului Național de Asistență Juridică Garantată de Stat, Crivenco Tatiana.

La acest capitol, Colegiul penal reține hotărârea Năstase v. Republica

Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care Curtea a relevat

că „în cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a determinat

examinarea cauzei în absența sa de către instanțele judecătorești naționale,

concluzionând că, prin acțiunile sale, reclamantul a renunțat la dreptul său

de a se apăra personal. Totodată, având în vedere că prezenta cauză nu se

referă la un acuzat necitat sau nereprezentat de către un avocat și ținând cont

de marja de apreciere a autorităților naționale, Curtea a considerat că, de fapt,

condamnarea reclamantului în absența și refuzul instanțelor de a reexamina

cauza în prezența sa nu au constituit o pedeapsă disproporționată”.

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan versus

România (decizia din 21 ianuarie 2014), prin care s-a statuat că nu va fi

încălcat art.6 din CEDO, în cazul când inculpatul contribuie la crearea unei

situații, în care în mod rezonabil a putut prevedea consecințele

comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În cazul când

inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în fața

instanțelor, este vorba despre o condiție procesuală culpabilă a inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs accentuează, că soluția respectivă a

instanței de apel, vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, care în § 35

din hotărârea în cauza Avramenco vs Moldova a statuat, că nu poate fi admisă

cerința reclamantului cu privire la constatarea încălcării art. 6§1 CEDO, în

contextul în care acesta nu a prezentat motive întemeiate în privința lipsei sale

de la judecarea cauzei.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că în cauza deferită

judecății, instanța de recurs nu a admis careva erori sau vicii de procedură

pentru a fi necesară intervenția instanței de recurs în anulare în vederea

remedierii acestora.

Totodată, Colegiul penal evidențiază că, dreptul la un proces echitabil,

consfințit în art.6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și

prezumția nevinovăției - drepturi fundamentale prevăzute în art. art. 20, 21

din Constituție, enunță și preeminența principiului supremației dreptului.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului supremației

dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, că o

soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie

rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului că, nici o parte în proces nu este

în drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi

soluționări a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă,

excepție făcând doar temeiurile stricte prevăzute de Lege.

În speță, hotărârea atacată nu este afectată de viciu fundamental și a

căpătat putere de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur), ce produce

o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei penale ori

redeschiderii acesteia.

De asemenea, se menționează că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

7

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Brumărescu vs România din 28

octombrie 1999).

Mai mult ca atât, potrivit dispoziției art.4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform Legii și procedurii penale a statului

respectiv, poate fi efectuată, doar în cazul în care au apărut fapte noi, ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

și sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare stabilește că hotărârea contestată

nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor

legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă

capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,

continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.

În acest context, Colegiul penal a stabilit că la examinarea prezentului

recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța de

recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar afecta

hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de către condamnatul Danu Stepan, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Danu Stepan, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 23 iunie 2021 în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Cobzac Elena

8