1ra-1671/2022 — art. 264/1 alin.4 CP

1ra-1671/2022 — art. 264/1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr.1ra-1671/2022

1-21184818-01-1ra-13122022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 februarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Cazacenco Stepan cu avocatul acestuia, Munteanu Lilian, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14

septembrie 2022, în cauza penală în privința lui

Cazacenco Stepan xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 15.12.2021 – 04.05.2022;

Instanța de apel: 19.05.2022 – 14.09.2022;

Instanța de recurs: 13.12.2022 – 15.02.2023.

a c o n s t a t a t:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Cazacenco Stepan a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Stepan conștientizând caracterul prejudiciabil al faptelor sale, ignorând prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr.357

din 13.05.2009, prevăzute de pct.14 lit. a), unde se stipulează că „conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influența

drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor

medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-

o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a

săvârșit infracțiunea prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod penal, în următoarele

circumstanțe: Cazacenco Stepan, nefiind posesor al permisului de conducere, la

05.11.2021, în jurul orei 21:00, conștientizând că a consumat alcool și respectiv se

1

afla în stare de ebrietate alcoolică, acționând cu intenție directă, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, a urcat la volanul

automobilului de model „Ford Transit” cu n/î xxxx, și în timp ce se deplasa pe str.

M. Viteazu, intersecția cu str. M. Dosoftei, mun. Chișinău, a fost stopat de către

colaboratorii Inspectoratului Național de Securitate Publică, care în timpul

verificării actelor, suspectându-l în conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate narcotică, l-au transportat pe Cazacenco Stepan la Dispensarul Republican

de Narcologie, unde a fost supus examenului medical cu prelevarea probelor

biologice, în rezultatul căruia conform procesului-verbal nr.2523 din 5.11.2021 al

examinării medicale de constatare a faptului de consumare a alcoolului, stării de

ebrietate și naturii ei, acesta s-a dovedit a fi în stare de ebrietate provocată de

substanțe stupefiante (cannabinoide).

Acțiunile inculpatului Cazacenco Stepan au fost încadrate în baza art.2641

alin.(4) Cod penal, după indicii: conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice și care este

privat de a conduce mijloace de transport.

care a solicitat casarea acesteia, cu adoptarea unei noi soluții prin care să-i fie

stabilită pedeapsa neprivativă de libertate sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității.

În motivarea apelului a indicat, că prima instanță i-a stabilit o pedeapsă prea

aspră și consideră că urmează să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă, sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, ținând cont de faptul că a recunoscut

vina, s-a căit sincer de cele comise, a înaintat cerere de examinare a cauzei penale în

baza art.3641 Cod de procedură penală, astfel că la stabilirea pedepsei, prima instanță

nu a acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a pedepsei, prevăzute de art.61

Cod penal, în coroborare cu prevederile art.art.76, 78 Cod penal, din care motiv

consideră că urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Consideră că, prima instanță a pronunțat o decizie neîntemeiată și nemotivată,

stabilind o pedeapsă prea aspră, fapt care nu va duce la realizarea scopurilor

sancțiunii, nu va contribui la reeducarea inculpatului și la formarea unei atitudini

pozitive a acesteia față de ordinea de drept, soluția fiind una greșită și care nu

corespunde scopului pedepsei penale de corectare și reeducare a inculpatului.

Totodată, prima instanță inexplicabil a aplicat măsura preventivă – arestul

preventiv, or, în speță se încalcă grav dreptul la libertate în lipsa temeiurilor care ar

argumenta necesitatea aplicării măsurii prevederi, nemotivarea deciziei și lipsa de

imparțialitate a judecătorului, având în vedere că în partea descriptivă a sentinței

instanța a indicat că aplică măsura preventivă inculpaților Vintaniuc Gheorghe și

Chirba Nadejda, motivând decizia în privința ultimilor, însă în partea dispozitivă

indică „căutarea lui Cazacenco”.

3.1. Avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului, a contestat sentința

cu apel, solicitând casarea acesteia, cu adoptarea unei noi soluții prin care lui

Cazacenco Stepan, să-i fie stabilită pedeapsa neprivativă de libertate.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare

2

a pedepsei penale, pe care o consideră prea aspră, ținând cont de faptul că inculpatul

a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a înaintat cerere de examinare a

cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală, astfel că la stabilirea

pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență principiilor de aplicare a

pedepsei, prevăzute de art.61 Cod penal, în coroborare cu prevederile art.art.76, 78

Cod penal, din care motiv consideră că urmează să-i fie aplicată o pedeapsă mai

blândă, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

2022, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea sentinței

atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma

analizei materialelor cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că,

prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de

procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate

normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia

că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță.

Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanță a respectat normele

procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de

inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității

și veridicității lor, iar toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Cazacenco Stepan în

baza art.2641 alin.(4) Cod penal - conducerea mijlocului de transport de către o

persoană care se află în stare de ebrietate produsă de substanțe narcotice și care este

privat de a conduce mijloace de transport.

Instanța de apel a considerat nefondate motivele invocate de către inculpat cât

și de către partea apărării cu referire la dezacordul cu individualizarea pedepsei

penale, reținând că, la stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut cont de prevederile

art.art.7, 61, 75 Cod penal, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii

săvârșite, de persoana inculpatului, care a acceptat probele administrate în cadrul

urmăririi penale, de circumstanțele care atenuează sau agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, nu permite

aplicarea pedepsei mai blânde, după cum au solicitat apelanții, astfel, instanța de

fond corect i-a stabilit acestuia pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6

luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel a menționat că, temei legal pentru aplicarea pedepsei mai

blânde decât cea prevăzută de lege - nu se constată, or, toate circumstanțele cauzei

au fost luate în considerație de către prima instanță la stabilirea pedepsei, ținând cont

de prevederile art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul beneficiind de reducerea

cu o treime a limitei de pedeapsă cu închisoare prevăzute de sancțiunea normei

penale în baza căreia a fost condamnat.

Instanța de apel a apreciat că, modalitatea de executare aleasă de prima

3

instanță este în acord cu principiul proporționalității, având în vedere fapta comisă,

urmările produse, personalitatea inculpatului și situația familiară a acestuia.

Cu referire la alegațiile invocate în cererile de apel privind neconcordanțele în

textul motivat și dispozitivul sentinței, instanța de apel le-a apreciat critic, deoarece,

prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 18.05.2022, s-a dispus

corectarea erorii evidente care s-a strecurat în partea descriptivă a sentinței

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04.05.2022, pronunțată în cauza penală

privindu-l pe Cazacenco Stepan, prin care inculpatul Cazacenco Stepan a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.2641 alin.(4) Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și anume s-a

înlocuit sintagma greșit inserată „inculpaților Vintaniuc Gheorghe și Ghirba

Nadejda” cu sintagma corectă „inculpatului Cazacenco Stepan”.

Cazacenco Stepan cu avocatul acestuia, Munteanu Lilian, prin care, invocă

prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care inculpatului Cazacenco Stepan să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă,

neprivativă de libertate.

În dezvoltarea argumentelor recursului, recurenții susțin că la stabilirea

pedepsei instanța trebuie să țină cont de scopul legii penale, care urmărește

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale acestuia.

Susțin că, condamnarea inculpatului cu executarea reală a pedepsei sub formă

de închisoare pe un termen de șase luni ar crea repulsie, cauzând noi suferințe

inculpatului și nu va putea atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, ci

va genera dispreț față de pedeapsa aplicată și va înjosi demnitatea inculpatului,

consideră că pentru corectarea și reeducarea lui nu este absolut necesară privarea de

libertate.

Consideră că în speță este posibilă aplicarea față de inculpat a unei pedepse

mai blânde, neprivativă de libertate, or, instanțele de fond nejustificat nu au luat în

considerație atitudinea inculpatului față de procesul desfășurat, de faptul că a

recunoscut vinovăția, regretă mult de cele comise.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece instanța de

apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 75 Cod penal, astfel că nefiind comise careva erori de drept în raport cu

motivele invocate de partea apărării, iar decizia contestată conține motive clare pe

care se întemeiază soluția.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

4

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal menționează că potrivit practicii judiciare constante, erorile de

drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau

substanțial. Instanța de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că recurenții indică în

calitate de temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile pct.10) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, în sensul că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În susținerea acestei concluzii, examinând motivul invocat în recursul ordinar,

Colegiul penal constată că prin acesta se expune o opinie critică asupra modalității

de individualizare a pedepsei, precum și cele ce țin de executarea acesteia.

Raportând însă argumentul invocat la circumstanțele speței, Colegiul penal

relevă, că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Astfel, având în vedere argumentele din recurs, Colegiul penal notează, că

prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la

cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

5

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, după cum rezultă din recurs, recurenții solicită aplicarea în privința

inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, însă Colegiul penal

menționează, că aceasta nu poate fi reținută, deoarece din conținutul deciziei

recurate rezultă că instanța de apel menținând sentința primei instanțe la capitolul

individualizării pedepsei penale, a reținut că această instanță a acordând deplină

eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, respectând prevederile art.3641

Cod de procedură penală, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea

pedepsei penale, stabilite conform sancțiunii incriminate.

Raportând soluțiile oferite de practica judiciară constantă la circumstanțele

cauzei deduse judecății, Colegiul penal constată că instanța de apel a efectuat o

analiză completă și minuțioasă a personalității inculpatului, care indică, că săvârșirea

faptei nu se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea inculpatului, este necesară executarea efectivă a pedepsei.

În particular, instanța de apel corect a reținut toate circumstanțele reale și

personale relevante speței, și anume caracterul prejudiciabil al infracțiunii

(infracțiunea este una ușoară), atitudinea inculpatului față de procesul penal derulat

în privința sa, persoana inculpatului (acesta anterior a fost judecat, inclusiv pentru

infracțiune similară) și condițiile de viață ale familiei sale.

Ca urmare, instanța de recurs menționează și faptul că circumstanțele la care

fac referire recurenții în cererea de recurs au fost luate în calcul la aplicarea pedepsei

de către instanțele de fond, care la stabilirea pedepsei închisorii, au ținut cont de

personalitatea inculpatului, de faptul că acesta anterior a fost condamnat, a

recunoscut vinovăția, se căiește sincer și a solicitat ca judecarea cauzei să fie

înfăptuită în procedura simplificată.

Astfel, instanța de apel corect a respins cerința apărării cu privire la aplicarea

în privința inculpatului a unei pedepse mai blânde, neprivative de libertate, or,

instanța de judecată poate dispune suspendarea executării pedepsei, doar în cazul în

care consideră că scopul pedepsei stabilit de legiuitor la art.61 Cod penal, poate fi

atins prin prisma normelor indicate supra.

Colegiul penal reține că, instanțele de fond au luat în considerare faptul că

inculpatul, care anterior a fost judecat, inclusiv pentru infracțiune similară, însă

niciodată nu i-a fost stabilită o pedeapsă neprivativă de libertate, a comis din nou o

infracțiune, cu intenție, motiv din care instanțele de fond just au concluzionat că, de

fapt, inculpatul nu s-a corectat și reeducat, din nou pășind pe cale infracționalității,

în așa mod instanțele de fond corect au conchis, că în cazul inculpatului Cazacenco

Stepan o pedeapsă neprivativă de libertate nu va atinge scopul de restabilire a

6

echității sociale, de corectare a acestuia, precum și de prevenire a săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Astfel, Colegiul penal consideră că instanțele de fond, individualizând

pedeapsa inculpatului, au ținut cont de prevederile legale relevante și au motivat

aplicarea față de inculpat a pedepsei sub formă de închisoare în baza tuturor

circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei.

Reieșind din cele expuse supra Colegiul penal conchide că, temeiuri de a pune

la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc,

iar motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita

repetări inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Ținând cont de cele expuse supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate

în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată,

astfel că recursul urmând a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Cazacenco

Stepan cu avocatul acestuia, Munteanu Lilian, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 septembrie 31 mai 2022, în cauza penală în privința

lui Cazacenco Stepan xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 februarie 2023.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7