1ra-138/2022 — art. 175 CP

Dosarul nr. 1ra-138/2022

1-20087408-01-1ra-27012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Feodora,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din

19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Garciu Grigori XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.07.2020 - 15.06.2021;

Instanța de apel: 19.07.2021 - 19.10.2021;

Instanța de recurs: 27.01.2022 - 18.05.2022;

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Grigori a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.175 Cod

penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art.90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Garciu Grigori a fost suspendată

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1 115,2 lei au fost trecute în contul statului.

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Garciu Grigori pe

data de 14.02.2020, aproximativ la orele 15:00, aflându-se în dosul casei cu

apartamente nr.XXXXX, a săvârșit acțiuni perverse față de minorul XXXXX, despre

care știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, exprimate prin atingeri

1

indecente de organele lui genitale și expunându-și organele sale genitale în fața lui.

Acțiunile lui Garciu Grigori au fost încadrate în baza art.175 Cod penal:

„Acțiuni perverse, adică, acțiunile perverse săvârșite fată de o persoană despre care

se știa cu certitudine că nu a împlinit vârsta de 16 ani, constând în exhibare, atingeri

indecente”.

Procuratura UTA Găgăuzia, Vlah A., solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, invocând că instanța a aplicat o pedeapsă prea blândă; inculpatul a comit

acțiuni perverse față de un minor cu vârsta de 8 ani; nu există garanții ca în perioada

ispășirii termenului probațiunii, sau după executarea pedepsei, inculpatul nu va

comite din nou o altă infracțiune cu caracter sexual în privința copiilor; inculpatul a

comis o infracțiune gravă, se află la evidența medicului psihiatru cu diagnoza –

retard mintal lejer; inculpatul reprezintă un pericol pentru societate; instanța practic

nu a argumentat motivele aplicării unei pedepse atât de blânde; inculpatul nu a

recunoscut vina.

2021, s-a respins ca neîntemeiat apelul declarat și s-a menținut sentința.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis

anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de

probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se prevederile

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor.

Referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a considerat neîntemeiat

și neconfirmat argumentul apelantului precum că inculpatul este în stare de a repeta

acțiuni perverse sau să comită o nouă infracțiune cu caracter sexual.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță a ținut cont de

datele privind personalitatea inculpatului, că nu are antecedente penale, nu se află la

evidența medicului – narcolog, se află la evidența medicului psihiatru la locul de

trai, este o persoană cu nevoi speciale, prezența circumstanțelor atenuante, lipsa

circumstanțelor agravante, nu are antecedente penale, comportamentul acestuia în

timpul și după comiterea infracțiunii, astfel, întemeiat a ajuns la concluzia cu privire

la netemeinicia ispășirii pedepsei în penitenciar, dat fiind faptul că corectarea și

reeducarea inculpatului este posibilă fără ca acesta să fie izolat de societate.

în Procuratura UTA Găgăuzia, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a

sentinței în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei decizii noi prin care

2

inculpatului să-i fie numită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6

ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, invocând argumente

similare cu cele invocate în apelul acuzatorului de stat (pct.2 din prezenta decizie).

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art.422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel la judecarea cauzei.

La caz, Colegiul penal reține că, recurentul indică drept temei pentru declararea

recursului ordinar, prevederile art.427 alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în

sensul că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că, motivul-temeiul de recurs invocat de recurent nu s-a confirmat în instanța de

recurs ordinar, argumentând în acest context următoarele.

Astfel, ce tine de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art.427

alin.(1) pct. 10) Cod de procedură penală, în sensul că sau aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale și argumentele în susținerea acestui

temei, Colegiul penal menționează că sunt declarative, deoarece în urma examinării

materialelor cauzei a conținutului deciziei instanței de apel, se constată că instanța

de apel în decizia sa corect și-a motivat soluția de menținere a sentinței prin care au

fost aplicate prevederile art.90 Cod penal, a ținut cont de prevederile art.61 alin.(2)

Cod penal și totodată - de criteriile de individualizare a pedepsei penale, prevăzute

de art.75 Cod penal, a luat corect în considerare, gravitatea infracțiunii săvârșite.

Sunt declarative argumentele recurentului precum că - ,,instanța practic nu a

motivat în nici un fel oportunitatea aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod

penal”, or, atât prima instanță în sentință (f.d.219-220 vol. I) cât și instanța de apel

în decizie(f.d.223-225 vol. I), au indicat circumstanțele ce au stat la baza soluției de

a aplica prevederile art.90 Cod penal, considerând oportun a reține în privința

inculpatului aplicarea suspendării executării pedepsei cu închisoarea, ori izolarea sa

de societate nu este o măsură necesară și echitabilă, ținând cont și de faptul că o

3

pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire

și de neîncredere în lege.

În această ordine de idei, Colegiul penal remarcă faptul că, aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu

reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de

a demonstra că infracțiunea comisă de ea este un incident în viața acesteia.

Astfel, Colegiul penal conchide că, instanța de apel în decizia sa corect și-a

motivat soluția de menținere a sentinței, a ținut cont de prevederile art.art.7, 61, 75

Cod penal, a luat corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite, lipsa

antecedentelor penale, lipsa circumstanțelor agravante, motivare pe care Colegiul

penal o consideră corectă și o însușește, ce este conform practicii CtEDO (hotărârea

Albert vs România din 16.02.2010).

Colegiul penal statuează că, în cadrul condițiilor suspendării, persoana

inculpatului interesează sub raportul periculozității sale, decurgând, în primul rând,

din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, iar în al doilea rând, din

persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea constata dacă acesta se

poate corecta fără executarea pedepsei.

Totodată, Colegiul penal menționează că, Curtea Europeană în jurisprudența

sa, s-a pronunțat în favoarea folosirii măsurilor neprivative de libertate (cauza Varga

și alții vs. Ungaria, hotărârea din 10 martie 2015, § 104; cauza Norbert Sikorski vs.

Polonia, hotărârea din 22 octombrie 2009, §158), statuând că trebuie să se ia în

considerare alternativele disponibile detenției și nu aplicarea automată a pedepsei

închisorii (cauza Kyprianou vs. Cipru, hotărârea din 15 decembrie 2005, §108).

veridicitatea argumentelor instanței de apel expuse în decizia sa lipsesc, iar

motivarea din decizia acesteia, în virtutea corectitudinii ei și pentru a evita repetări

inutile, instanța de recurs ordinar o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezenta erorilor de drept invocate

de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, deoarece

soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar

declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

4

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

UTA Găgăuzia, oficiul Central, Gheorghieva Feodora, împotriva deciziei Colegiului

judiciar al Curții de Apel Comrat din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința

lui Garciu Grigori XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte /semnătura/ Cobzac Elena

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

5