1ra-147/22 — art. 48, 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 48, 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6, 10, 14 CPP
1ra-147/22 — art. 48, 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-147/2022
1-20163896-01-1ra-28012022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
11 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
avocatul Cecalenco Denis în numele inculpatului, prin care solicită casarea sentinței
Judecătoriei Hîncești din 09 aprilie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui
Rotaru Grigore xxxxx, născut la xxxxx.
Termenul examinării cauzei:
prima instanță: 28.12.2020 − 09.04.2021;
instanța de apel: 28.04.2021 − 19.10.2021;
instanța de recurs: 28.01.2022 − 11.05.2022.
Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor
din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 09 aprilie 2021, cauza
fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Rotaru
Grigore a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 48-287
alin. (3) Cod penal și condamnat la pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4 (patru)
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, s-a adaugat
parțial, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 4 ani, partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 12.03.2020 de
3 ani, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei aplicate lui Rotaru Grigore urmând a fi calculat
1
din momentul pronunțării sentinței adică 09 aprilie 2021.
S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de Melinceanu Cozma și s-a încasat
de la Rotaru Grigore și Duminică Iudjin în beneficiul lui Melinceanu Cozma a câte
10.000 (zece mii) lei de la fiecare, cu titlu de prejudiciu moral.
În rest, acțiunea civilă a fost respinsă.
S-a încasat, în mod solidar, de la Rotaru Grigore și Duminică Iudjin în
beneficiul statului suma de 448, 00 (patru sute patruzeci și opt, 00) lei cu titlu de
cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță a constatat că, Rotaru
Grigore la 30 august 2020, aproximativ la ora 06:00, în satul xxxxx r- nul Hîncești,
împreună cu Duminică Iudjin, aflându-se pe teritoriul Stației de alimentare „Vento”,
din intenții huliganice, manifestând o neglijare premeditată a conduitei în societate,
încâlcând grosolan ordinea publică, urmărind manifestarea bravurii și forței
grosolane, în prezența mai multor persoane, de sine stătător, în lipsa unei înțelegeri
prealabile cu Duminică Iudjin, intenționat i-a aplicat lui Melinceanu Cozma o lovitură
cu sticla în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de constatare nr. xxxxx
din 10.09.2020 plagă contuză (clinic suturată) în regiunea parieto-temporală din
dreapta a capului - leziune care a fost produsă în urma acțiunii traumatice a unui
corp dur contondent, ce se califică ca vătămare corporală ușoară, acțiuni care prin
conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel
avocatul Cecalenco Denis în numele inculpatului Rotaru Grigore, prin care a solicitat
casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în
partea individualizării pedepsei penale în privința lui Rotaru Grigore.
În motivarea apelului, partea apărării a indicat că, prima instanță neîntemeiat a
constatat lipsa circumstanțelor atenuante în privința lui Rotaru Grigore, or, potrivit
art. 76 alin. (1) Cod penal, la caz își găsesc aplicabilitatea circumstanțelor atenuante
invocate de inculpat în pledoarii și anume recunoașterea vinovăției și căința sinceră și
acordul de a despăgubi partea vătămată în limitele stabilite de instanță, pe care le
susține și în prezenta cerere de apel.
Având în vedere faptul că Rotaru Grigore este născut la xxxxx, iar fapta a fost
comisă la 30.08.2020, constată că acesta avea 18 ani la data comiterii faptei -
circumstanță care, în corespundere cu prevederile art. 76 alin. (1) lit. b) și 79 alin. (1)
Cod penal are caracter atât atenuant cît și excepțional.
În această ordine de idei, limitele pedepsei prevăzute la art. 287 alin (3) Cod
penal urmau a fi reduse inițial în baza art. 70 alin. (31 ) Cod penal, după care în baza
art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar în cele din urmă, să fie individualizată
potrivit prevederilor art. 78 alin. (1) și (4) Cod penal.
2
Prima instanță urma să se focuseze în următoarele limite individualizate:
închisoare de la 2 la 3 ani și 1 lună - fapt care denotă că instanța incorect a
individualizat pedeapsa aplicată în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, fără a ține cont
de normele invocate, or, închisoarea pe un termen de 4 ani depășește limita maximă
admisibilă în prezenta speță față de inculpatul Rotaru Grigore.
Astfel, dacă „prin criteriile de individualizare a pedepsei penale se înțeleg
cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii
pedepsei”, atunci la caz, a demonstrat cu certitudine prezența circumstanțelor
atenuante și excepționale, iar ignorarea lor de către instanță este neîntemeiată și
contrară legii, fapt care s-a soldat cu aplicarea unei pedepse peste limita admisibilă.
Cât privește cumulul de sentințe, reglementat la art. 85 alin. (1) Cod penal,
atrage atenția că, individualizarea incorectă a pedepsei pentru comiterea infracțiunii
prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal de Rotaru Grigore, drept consecință, a
condiționat și înăsprirea pedepsei finale.
Astfel, își exprimă acordul cu adăugarea parțială a pedepsei neexecutate și
anume în limita a 1 an și 6 luni, însă, reiterând cele invocate mai sus, consideră că
aceasta urma să fie cumulată la o pedeapsă individualizată corect, până la limita
admisă de lege și anume până la 3 ani și 1 lună.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie
2021, apelul a fost admis, casată parțial, inclusiv din oficiu în temeiul art. 409 alin. (2)
Cod de procedură penală, sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 09 aprilie
2021 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,
prin care Rotaru Grigore a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 48, 287 alin. (3) Cod penal și condamnat, cu aplicarea art. 3641 Cod
de procedură penală, la pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru)
ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, a fost adaugat
parțial, la pedeapsa aplicată prin prezenta sentință de 4 ani, partea neexecutată a
pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 12.03.2020 de
3 ani, stabilindu-i definitiv pedeapsa de 5 (cinci) ani, 6 (șase) luni închisoare cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
Termenul executării pedepsei lui Rotaru Grigore urmînd a fi calculat din
19.10.2021, cu includerea perioadei aflării în arest de la 09.04.2021 până la 19.10.2021.
4.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că,
potrivit hotărârii Curții Constituționale nr. 25 din data de 12 august 2021, privind
excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin. (1) Cod penal și
anume a faptului că, au fost admise parțial excepțiile de neconstituționalitate ridicate
și au fost declarate neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinsim sau” din
3
art. 287 alin. (1) Cod penal, astfel, urmează a fi excluse aceste fraze din învinuirea
adusă inculpatului Rotaru Grigore.
Instanța de apel, ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101 ale Codului de
Procedură Penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le
minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității
lor, a constatat că, Rotaru Grigore la 30 august 2020, aproximativ la ora 06:00, în satul
xxxxx, r-nul Hîncești, împreună cu Duminică Iudjin, aflându-se pe teritoriul Stației de
alimentare „Vento”, din intenții huliganice, manifestând o neglijare premeditată a
conduitei în societate, încâlcând ordinea publică, urmărind manifestarea bravurii și a
forței, în prezența mai multor persoane, de sine stătător, în lipsa unei înțelegeri
prealabile cu Duminică Iudjin, intenționat i-a aplicat lui Melinceanu Cozma o lovitură
cu sticla în regiunea capului, cauzându-i conform raportului de constatare nr. xxxxx
din 10.09.2020 plagă contuză (clinic suturată) în regiunea parieto-temporală din
dreapta a capului - leziune care a fost produsă în urma acțiunii traumatice a unui
corp dur contondent, ce se califică ca vătămare corporală ușoară, acțiuni care prin
conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.
În așa mod, Rotaru Grigore, facând exces de autor, adică săvrșirea de către
autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția celorlalți
participanți, în calitate de autor a comis - huliganismul, adică acțiunile intenționate
care încalcă ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,
precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie
deosebită, cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau
sănătății - infracțiune prevăzută de art.art. 48, 287 alin. (3) Cod penal.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de
fapt și vinovăția inculpatului, cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea
dispozițiilor procesual-penale prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,
opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a
fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din
Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia că, instanța de apel nu
este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către
prima instanță.
De asemenea, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în
partea individualizării pedepsei penale, în rest partea apărării fiind de acord cu
sentința primei instanțe, de aia instanța de apel s-a pronunțat doar în partea stabilirii
pedepsei penale.
Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență
prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de caracterul și
gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de
4
circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia, reținând în privința lui Rotaru Grigore că, la evidența
medicilor narcolog și psihiatru nu se află (f.d. 61, 62), se caracterizează nesatisfăcător
(f.d. 63), anterior a comis contravenții (f.d. 65) și a fost judecat (f.d. 66-67) prin
sentința judecătoriei Hîncești, sediul Central din 12.03.2020, potrivit căreia Rotaru
Grigore a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.
(3) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3
ani în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, s-a
suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de 3 ani (f.d. 78-82).
Mai mult ca atât, în privința inculpatului Rotaru Grigore circumstanțe
atenuante nu au fost stabilite, iar ca circumstanță agravantă s-a reținut săvârșirea
infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune
similară.
Instanța de apel a respins alegațiile avocatului Cecalenco Denis precum că, deși
au fost un șir de circumstanțe atenuante totuși prima instanță nu a stabilit în privința
lui Rotaru Grigore careva circumstanțe atenuante, invocând că ca circumstanțe
atenuante urmau a fi reținute recunoașterea vinovăției și acordul de a despăgubi
partea vătămată în limitele stabilite de instanță, or, instanța de apel reține că, chiar
dacă ultimul a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat
examinarea cauzei în procedură simplificată, reeducarea și corectarea inculpatului
Rotaru Grigore va fi posibilă anume prin executarea pedepsei sub formă de
închisoare cu executarea reală a pedepsei, prin prisma prevederilor art. 3641 alin. (8)
Cod de procedură penală, fiindu-i redusă pedeapsa cu o treime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege.
Instanța de apel a menționat că, prin recunoașterea vinovăției, inculpatul a
condiționat judecarea cauzei în procedură simplificată, beneficiind de aplicarea
prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, iar invocarea ulterioară a
acestor circumstanțe, la individualizarea executării pedepsei, nu are o susținere
legală, or, aceasta ar însemna că acelorași chestiuni de fapt li se acordă o dublă
valență juridică.
Totodată, instanța de apel a reținut că, chiar dacă inculpatul și-a dat acordul de
a despăgubi partea vătămată în limitele stabilite de instanță, acesta la apelul declarat
nu a anexat careva probe că și-au îndeplinit această obligațiune, prin urmare acest
argument, la fel, nu poate fi reținut ca circumstanță atenuantă, or, acestea au rămas a
fi doar declarații, iar despăgubirea părții vătămate a fost stabilită de către instanța de
fond în urma examinării acțiunii civile înaintată de partea vătămată Melinceanu
Cozma și nu a fost deligența inculpatului Rotaru Grigore.
5
Instanța de apel a respins și argumentele apărării precum că, în privința
inculpatului Rotaru Grigore urmau a fi aplicate prevederile art. 70 alin. (31) Cod
penal, invocând că, la momentul comiterii infracțiunii ultimul avea împliniți 18 ani,
dar nu avea 21 de ani, astfel că, maximul pedepsei să se reducă cu o treime, or,
potrivit normei citate instanța, ținînd cont de personalitatea infractorului, poate
dispune o pedeapsă în limitele prevăzute de legea penală pentru infracțiunea
săvîrșită, iar necesitatea aplicării pedepsei în limitele generale urmează a fi
argumentată de către instanța de judecată.
Prin urmare, ținând cont de personalitatea inculpatului, care a mai fost
condamnat prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 20.03.2020 pentru o
infracțiune similară, instanța de apel a ajuns la concluzia că, doar prin aplicarea
pedepsei în limitele generale ale art. 287 alin. (3) Cod penal, se va atinge scopul
pedepsei penale.
La caz, instanța de apel a reiterat că, inculpatul Rotaru Grigore anterior a mai
fost condamnat pentru o cauză similară, fiindu-i stabilită pedeapsa cu suspendare,
dar acesta nu a îndreptățit încrederea acordată și a comis din nou o infracțiune de
huliganism îndreptată contra ordinii publice și intergitatea persoanei, în interiorul
termenul de probațiune, astfel, s-a ajuns la concluzia că, corectarea și reeducarea
inculpatului va fi posibilă prin izolarea acestuia de societate în limitele sancțiunii
prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală.
Decizia este atacată în temeiurile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 14) Cod de
procedură penală de către avocatul Cecalenco Denis în numele inculpatului, prin care
solicită casarea paerțială a sentinței și deciziei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri în partea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului.
În motivarea celor solicitate, apărătorul indică că, instanțele neîntemeiat au
constatat lipsa circumstanțelor atenuante în privința lui Rotaru Grigore, or, potrivit
art. 76 alin.(1) Cod penal, instanța avea obligația pozitivă de a constata toate
circumstanțele care pot avea caracter atenuant, iar potrivit art. 76 alin.(2) Cod penal,
urma să atribuie caracter atenuant și celorlalte circumstanțe invocate de apărare.
Avînd în vedere faptul că Rotaru Grigore este născut la xxxxx, iar fapta a fost
comisă la 30.08.2020, ultimul avea 18 ani la data comiterii faptei – circumstanță care,
în corespundere cu prevederile art. 76 alin.(1) lit. b) și 79 alin.(1) Cod penal are
caracter atît atenuant cît și excepțional.
Invocă apărarea că, limitele pedepsei prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal
urmau a fi reduse inițial în baza art. 70 alin.(31) Cod penal, după care în baza art. 3641
alin.(8) Cod de procedură penală, iar în cele din urmă să fie individualizată potrivit
art. 78 alin.(1) și (4) Cod penal.
6
Neadmiterea și nerecunoașterea caracterului atenuant al circumstanțelor
existente, inclusiv a faptului că ultimul a comis infracțiunea neavînd vîrsta de 21 ani –
din aceleași considerente din care a fost anulată condamnarea condiționată prin art.
90 alin.(10) și 85 Cod penal, constituie o dublă incriminare a unei și aceiași
circumstanță agravantă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca
fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele
considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sunt vădit neîntemeiate.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva
deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la
data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat
prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen.
Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar
examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de
procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de
recurent.
Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 14) Cod de
procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale, Curtea Constituționlă a
recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în cauza respectivă.
Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține
că temeiurile invocate de recurent nu s-a confirmat în urma cercetării materialelor
cauzei, invocând în acest context următoarele.
În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei,
insistînd asupra reducerii pedepsei inculpatului, menționând că instanța de apel la
stabilirea pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a
individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea aspră inculpatului.
Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului
trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească
7
echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.
61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului
penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.
Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie
individualizată în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării
legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a
tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei
pedepse în limitele prevăzute de lege.
Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat
inculpatului o pedeapsă privativă de libertate conducându-se de principiul
individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de
individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.
Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul apărătorului
precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea aspră, din considerentul că aceasta
este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,
caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, și anume, la caz, trebuie avute în vedere
că inculpatul anterior a fost condamnat, a comis o infracțiune care face parte din
categoria celor grave, în privința acestuia a fost reținută circumstanța agravantă
săvîrșirea infracțiunii prin participare cu alte persoane, precum și faptul că inculpatul
nu a făcut careva concluzii, nu a conștientizat gradul de pericol social al faptelor
comise și nu a pășit pe calea corectării, dar a continuat să manifeste un comportament
infracțional.
De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și
detaliat asupra faptului aplicării unei pedepse privative de libertate în privința
inculpatului, fiind respectate limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracținea
incriminată art. 287 alin.(3) Cod penal, motivare pe care instanța de recurs și-o
însușește și nu se va expune repetat asupra acesteia.
Colegiul penal atestă că, instanța de apel justificat a respins solicitările
avocatului Cealenco Denis privind aplicarea art. 70 alin.(31) Cod penal, în acest sens,
argumentînd necesitatea aplicării unei pedepse în limitele generale, ținînd cont de
personalitatea inculpatului Rotaru Grigore.
În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de
drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția
adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă
aplicându-se în conformitate cu prevederile legale, este echitabilă în raport cu
8
circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul social al infracțiunii
săvârșite.
Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat
și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța
de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu
jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din
16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,
acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare
argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,
fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi
examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.
Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către partea părării
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 14) Cod de procedură penală, nu s-au
confirmat în cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune
soluția inadmisibilității recursului ordinar depus, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
DECIDE:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Cecalenco Denis
în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Rotaru Grigore xxxxx,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2022.
Președinte: Toma Nadejda
Judecători: Guzun Ion
Catan Liliana
9