1ra-888/2022 — Art. 287 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga din 14 aprilie 2021, pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Jelezoglo Grigori a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa numită sub formă de închisoare în privința lui Jelezoglo Grigori s-a dispus să nu fie pusă în executare, dacă în decursul perioadei stabilite de instanță de 2 (doi) ani ai termenului de probațiune, inculpatul nu va comite o nouă infracțiune, își va justifica încrederea, ce i-a fost acordată. În conformitate cu art. 90 alin. (6) lit. a) Cod penal, instanța de judecată l- a obligat pe inculpatul Jelezoglo Grigori să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără autorizarea organului de probațiune. În conformitate cu art. 90 al. (6) lit. f) și g) Cod penal, s-a dispus de a-l obliga pe inculpatul Jelezoglo Grigori să participe la programe de probațiune și să execute 120 (o sută douăzeci) de ore de muncă neremunerată în folosul 1 comunității. Controlul comportamentului inculpatului Jelezoglo Grigori s-a pus pe seama organului de probațiune la locul domiciliului lui Jelezoglo Grigori. A fost menținută în privința inculpatului Jelezoglo Grigori măsura preventivă sub formă de declarație de nepărăsire a țării pe un termen de 60 zile aleasă la data de 18 februarie 2021 până la intrarea sentinței în vigoare. A fost admis demersul procurorului, de a pune pe seama inculpatului cheltuielile de judecată și s-a dispus de a fi încasat de la inculpatul Jelezoglo Grigori în beneficiul statului cheltuielile de judecată în suma de 35 (treizeci și cinci), 09 lei, suportate pentru efectuarea acțiunilor procesuale pe această cauză. A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Jelezoglo Grigori la data de 14 februarie 2021, aproximativ la orele 02 și 10 minute, aflându-se pe teritoriul stațiunii de petroliere ”Lukoil” nr. 34 situate pe adresa: or. Ceadâr-Lunga, str. Proezdnaia, 9 a stârnit o ceartă cu operatorul stațiunii nominalizate Mihov Veaceslav. În perioada acestei cerți, acționând intenționat, Jelezoglo Grigori, din intenții de huliganism, încălcând grav ordinea publică, a folosit în direcția lui Mihov V. cuvintele necenzurate, amenințându-l totodată cu răfuială fizică. În urmă la această, Mihov V. fiind speriat de realizarea acestor amenințări, era nevoit să se închidă în incinta locului administratorului stațiunii de petroliere ”Lukoil”, îngrădind accesul lui Jelizoglo Grigori acolo. În cele din urmă, continuând intenția sa criminală, Jelezoglo Grigori acționând cu o obrăznicie deosebită în scopul de a demonstra superioritatea proprie în prezența altor persoane, luând tomberonul metalic aflat în fața încăperii administratorului stațiunii de petroliere nr. 34 ”Lukoil” a spart cu ajutorul acestuia geamul cu dimensiunea 1×2 m după care se afla Mihov V., aruncând tomberonul în interiorul încăperii. În rezultatul acțiunilor ilicite Jelezoglo Grigori a cauzat stațiunii de petroliere nr. 34 ”Lukoil” prejudiciul material în mărime de 575 lei, cât și s-a stopat o funcționare normală a acesteia pentru 1 oră, adică până la ora 03 și 10 minute din data de 14 februarie 2021. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Jelezoglo Grigori a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Sentința a fost atacată cu apel de către: 2 - inculpat, prin care a solicitat casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care acesta să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, numindu-i pedeapsa sub formă de amendă; - procuror, prin care a solicitat casarea sentinței, cu adoptarea unei noi soluții prin care, a-i numi lui Jelezoglo Grigori o pedeapsă reală, pe un termen de 1 (un) an, cu executarea pedepsei în penitenciarul de tip semiînchis, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, inculpatul a invocat că: - pedeapsa numită este una prea aspră, iar obligațiunile puse pe seama acestuia urmează a fi anulate, deoarece în decursul examinării cauzei penale în instanța de judecată s-au constatat împrejurările ce atenuează răspunderea sa: căința sinceră în cele înfăptuite, cererea privind examinarea cauzei penale în baza probelor administrate la etapa de urmărire penală, repararea benevolă de către acesta a prejudiciului cauzat, aflarea la întreținere a trei copii minori; nu au fost depuse plângeri la Primăria or. Ceadîr-Lunga pe numele său, nu au fost constatate circumstanțele ce ar agrava responsabilitatea sa, nu a avut antecedente penale, are loc permanent de trai; - ținând cont de starea de sănătate precară a copilului lui, are nevoie periodic să plece și să-l ducă prin spitale situate peste hotarele Republicii Moldova; - punând pe seama lui obligația de a executa 120 de ore de muncă neremunerată, instanța de judecată i-a numit, practic, o a două pedeapsă, ceea ce, este inadmisibil. Menținând măsura preventivă sub formă de declarația de nepărăsire a localității, instanța i-a limitat dreptul la liberă circulație, la soluționarea unui sau altui tip de chestiuni familiale, inclusiv și deplasările peste hotare după ajutorul medical; - scopul pedepsei poate fi atins și prin numirea acestuia a unei pedepse sub formă de amendă, cuantumul căruia urmează a fi determinat în proporție cu fapta comisă. 3.2 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că: - pedeapsa numită acestuia este neîntemeiat una blândă, care nu poate asigura atingerea scopului pedepsei, fiindu-i numită fără a ține cont de toate împrejurările speței, cât și caracterul și gravitatea infracțiunii comise de acesta; - instanța neîntemeiat a aplicat față de inculpatul Jelezoglo Grigori o pedeapsă prea blândă pentru comiterea de către acesta a unei infracțiuni de o gravitate medie, care nu poate asigura atingerea scopului pedepsei; 3 - la numirea pedepsei în privința inculpatului Jelezoglo Grigori cu aplicarea art. 90 Cod penal, instanța nu a luat în calcul personalitatea inculpatului și anume că el a fost de trei ori judecat, însă fără a trage concluziile corespunzătoare, Jelezoglo Grigori așa și nu a ales calea de corectare și din nou a comis infracțiunea analogică intenționată, peste 12 zile după pronunțarea sentinței; - numirea, în asemenea circumstanțe, a pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal, nu se va asigura pe deplin măsurile de o influență educativă asupra celui condamnat, nu se va putea asigura restabilirea etichetații sociale și corectării celui vinovat. Doar prin aplicarea în privința lui Jelezoglo Grigori a unei pedepse sub formă de închisoare cu ispășirea în instituția penitenciară, va putea fi atinsă atât prevenirea de săvârșire de către ultimul a noilor infracțiuni, cât și atingerea scopurilor pedepsei penale prevăzute de articolele 2, 61 Cod penal; - în sentința judecătorească nu sunt indicate împrejurări suficiente și temeinice pe care s-a bazat instanța, trăgând concluzia atât despre o eventuală corectare a inculpatului fără ca acesta să fie izolat de la societate cât și irelevanța ispășirii de către ultimul a pedepsei închisorii în instituția penitenciară pentru comiterea infracțiunii ce i se impută; - ilegal instanța a recunoscut ca fiind o circumstanță atenuantă demersul inculpatului privind examinarea cauzei penale în baza probelor acumulate la etapa de urmărire penală, întrucât, în conformitate cu pct. 35 din Hotărârea Plenului CSJ Republicii Moldova nr. 13 din 16.12.2013 cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a prevederilor art. 3641 CPP, demersul indicat supra nu poate fi recunoscut ca fiind o circumstanță ce atenuează vinovăția.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 februarie 2022 au fost admise cererile de apel declarate de către procuror și de către inculpat, a fost casată sentința, în partea numirii pedepsei pe art. 287 alin. (1) Cod penal și emisă în această parte o nouă soluție, prin care s-a încetat procedura pe art. 287 al. (1) Cod penal în baza art. 2 din Legea nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (în vigoare din 31.12.2021). În rest, sentința a fost menținută în partea corpurilor delicte și a încasării cheltuielilor de judecată. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță întemeiat a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului, calificând just acțiunile acestora în baza legii în vigoare la momentul comiterii faptei și emiterii unei sentințe. 4 În decizie s-a menționat că, în decursul examinării cauzei în instanța de apel inculpatul Jelezoglo G. și avocatul acestuia au solicitat încetarea procedurii penale în privința lui Jelezoglo G. în temeiul Legii nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Menționând prevederile articolelor 1 și 2 al Legii nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, instanța de apel a concluzionat că există o amplitudine de temei pentru a aplica în privința inculpatului Jelezoglo G. actul de amnistie, cu încetarea procesului penal. Instanța de apel a statuat că inculpatul Jelezoglo G. se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal care, potrivit art. 16 Cod penal, se referă la categoria infracțiunilor de gravitate medie. În opinia instanței de apel, nu există limitări pentru aplicarea actului amnistiei indicate la art. 6 din Legea nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Instanța de apel a reiterat că inculpatul Jelezoglo G. a manifestat o căință activă, depunând în instanța de apel și o cerere în scris privind aplicarea în privința sa a prevederilor din Legea nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Instanța de apel a reținut că sentința judecătorească este pasibilă casării în partea recunoașterii Jelezoglo G. vinovat și numirea acestuia a unei pedepse în baza art. 287 alin. (1) Cod penal. Reiterând prevederile articolelor 275 pct. 4) și 332 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Jelezoglo G. corespunde cerințelor consfințite la art. 1 al. (1) din Legea nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și sunt prezente toate temeiurile pentru încetarea procedurii în privința acestuia.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva F. G., prin care invocând incidența pct. 12) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită casarea deciziei, adoptarea unei noi soluții, cu absolvirea inculpatului Jelezoglo Grigori de la pedeapsa penală pentru infracțiunea comisă, prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, în baza art. 107 alin. (1) Cod penal și articolelor 1, 2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. 5 5.1 În susținerea recursului, procurorul invocă că: - instanța de judecată urma să menționeze în dispozitivul deciziei faptul recunoașterii vinovăției inculpatului de comiterea faptei penale; - la caz, infracțiunea a fost comisă de către Jelezoglo Grigori în noaptea spre 21.06.2019, adică înaintea aprobării Legii nr. 243 din 24.12.2021; - în privința lui Jelezoglo Grigori nu există limite de aplicare a Legii nr. 243 din 24.12.2021.

Judecând recursul ordinar în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, ajunge la concluzia că, recursul declarat urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit dispoziției art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, or, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală indică că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept, comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol. După cum rezultă din conținutul cererii de recurs declarate în speță, procurorul își întemeiază dezacordul cu decizia contestată pe temeiurile pentru recurs prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și apel atunci când faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Instanța de recurs nu poate, din oficiu, evalua alte temeiuri în drept al cazului de casare, decît cele invocate de recurent cu referire la textul de lege citat, cu excepția 6 cînd prin soluție, nu se agravează situația părții împotriva căreia este declarat recursul. Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, deși procurorul a invocat temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, fără a-l motiva, totuși, din criticile expuse în recurs nu se desprinde dezacordul cu încadrarea juridică a faptei, recurentul exprimându-și dezacordul cu soluția instanței de apel de aplicare a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. Verificând criticile expuse în recursul declarat de procuror, în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit constată, că acestea sânt întemeiate, or, s-a stabilit, că adoptând soluția enunțată, instanța de apel nu a respectat procedura de aplicare a actului de amnistie prevăzută de normele Codului de procedură penală. Colegiul menționează că la întocmirea unei hotărâri, instanța trebuie să îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate chestiunile prevăzute în art. 385 și art. 397 Cod de procedură penală. Potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată, iar conținutul ei se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea. Totodată, potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă printre altele și motivele adoptării soluției date. La caz, prima instanță a examinat învinuirea adusă în fond și a adoptat soluția de recunoaștere a vinovăției lui Jelezoglo Grigori de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal și condamnarea acestuia la o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, așa cum s-a menționat la pct. 1 din prezenta decizie. Prin decizia instaței de apel a fost casată sentința, în partea numirii pedepsei pe art. 287 alin. (1) Cod penal și emisă în această parte o nouă soluție, prin care s-a încetat procedura pe art. 287 alin. (1) Cod penal în baza art. 2 din Legea nr. 243 din data de 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova (în vigoare din 31.12.2021). În rest, sentința a fost menținută în partea corpurilor delicte și a încasării cheltuielilor de judecată. Colegiul penal lărgit consideră necesar a puncta că această statuare a instanței de apel contravine normelor penale și celor de procedură penală 7 precum și practicii judiciare constante, deoarece rejudecând cauza instanța de apel eronat a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 2 alin. 1) a Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova și „a încetat procedura pe art. 287 alin. (1) Cod penal”. În corespundere cu art. 1 alin. (4) din Legea nr. 243 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aplicarea amnistiei față de persoanele inculpate se decide de instanța de judecată, la faza de judecare a cauzei. Art. 2 alin. (1) și (4) prescriu că, procesele penale în privința infracțiunilor săvârșite până la adoptarea prezentei legi, pentru care Codul penal nr. 985/2002 prevede drept pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani, încetează la faza de judecare a cauzei, cu excepțiile prevăzute de prezenta lege. În privința persoanei care refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) din prezentul articol, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî încetarea procesului penal dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art.1 și nu cade sub incidența art. 6. Colegiul penal lărgit reține că, consecutivitatea prescripțiilor din art. 1 alin. (1), 7 alin. (1) – (8) , 2 alin. (4), 275 pct. 4), 285 alin. (2) și (7), 350 alin. (1), 332 alin. (1) și (5), 384 alin. (1), (3) și (4), 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394 alin. (1) pct. 1), 2) și 5), 395 alin. (1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală, atestă clar și concludent că încetarea procesului penal în cazul amnistiei poate fi dispusă doar de prima instanță, și doar la faza ședinței preliminare, când inculpatul consimte (art. 350 alin. (1), 332 alin. (1) Cod de procedură penală). Ulterior însă, dat fiind că procedura continuă în mod obișnuit (art. 332 alin. (5) Cod de procedură penală), prima instanță și instanța de apel (art. 413 al. (1), art. 415 al. (1) pct. 2), 419 Cod de procedură penală), hotărăsc asupra învinuirii înaintate inculpatului și aplicarea actului de amnistie doar prin adoptarea sentinței sau deciziei de condamnare, când vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, iar în dispozitiv - cu constatarea că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei (art. 384, 389 alin. (1) și (4) pct. 2), 394, 395 Cod de procedură penală). Colegiul penal lărgit atestă că, în corespundere cu art. 107 alin. (1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. 8 Astfel, ținând cont de faptul că solicitarea de aplicare a actului de amnistie a intervenit la faza de judecare a apelului, instanța urma a adopta și pronunța o hotărâre în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4) pct. 2) Cod de procedură penală, potrivit cărora se adoptă o sentință de condamnare cu stabilirea pedepsei și cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei conform art.107 Cod penal, deoarece adoptarea unei sentințe de încetare a procesului penal conform art. 391 Cod de procedură penală, este posibilă doar la faza punerii pe rol a cauzei (art. 345 Cod de procedură penală coroborat cu art. 350 Cod de procedură penală), în celelalte cazuri, hotărârea se adoptă în baza art. 389-390 Cod de procedură penală. Tot aici Colegiul menționează că, legiuitorul în prevederile art. 391 Cod de procedură penală (sentința de încetare a procesului penal), nu a statuat că, după ce procedura continuă în mod obișnuit și instanța hotărăște asupra învinuirii înaintate inculpatului, ea va adopta o sentință de încetare a procesului penal în cazul aplicării actului amnistiei, ca de altfel și al prescripției. Or, aceste două cazuri de nereabilitare a persoanei, spre deosebire de celelalte situații similare, regăsite în art. 391 Cod de procedură penală, sunt soluționate, după faza ședinței preliminare (art. 332 alin. (5), 384 Cod de procedură penală), doar în cadrul adoptării unei sentințe sau deciziei (instanței de apel) de condamnare, în virtutea esenței sale procedurale și a specificului de a hotărî asupra învinuirii formulate inculpatului în condițiile prescrise la art. 389, 394 alin. (1) și (2) și 395 Cod de procedură penală, spre deosebire de cele prevăzute în art. 394 alin. (4) și 396 Cod de procedură penală, adică cele proprii unei sentințe de încetare. Mai mult, prevederile de drept enunțate nu sunt declarate neconstituționale și nici nu contravin reglementărilor internaționale, pentru a fi exceptate și omise, deci urmează a fi aplicate întocmai (art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1) – (8) Cod de procedură penală). Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care reglementează procedura de rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe corespunzător și în strictă conformitate cu prevederile legii penale și procesual-penale asupra tuturor 9 circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei și să țină seama de cele invocate în prezenta decizie și nemijlocit de motivele casării acesteia, să înlăture omisiunile admise și să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu articolele 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva F. G., casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 23 februarie 2022, în cauza penală în privința lui Jelezoglo Grigori XXXX și dispune rejudecarea cauzei, de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia motivată este pronunțată la 23 decembrie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie Catan Liliana Guzun Ion 10