1ra-1718/2021 — art. 287 alin. 2 lit. b; 187 alin. 2 lit. b, d, f CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 11 martie 2020, cauza fiind judecată în procedura prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Chelioglo Denis XXXXX, a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la: - art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis; - art. 187 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii. 1 În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor stabilite, lui Chelioglo Denis i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 (cinci) ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 (trei) ani. Demersul procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare în sumă de 128 (una sută douăzeci și opt) lei din contul inculpatului în beneficiul statului, a fost admis, ca fiind întemeiat. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că Chelioglo Denis XXXXX, la data de 31 august 2018, în jurul orelor 00.40, aflându-se împreună cu persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, într-un loc public – la stația de alimentare cu combustibil PVS-PECOTRANS SRL, amplasată în extravilanul s. XXXXX, pe traseul R-38, în direcția XXXXX, în urma unui conflict apărut între aceștia și cet. Ianac Ruslan XXXXX a.n. XXXXX, din intenții huliganice, încălcând grav ordinea publică și exprimând o vădit lispă de respect față de societate, prin exprimarea unor cuvinte necenzurate, în prezența altor persoane, intenționat i-au aplicat lui Ianac Ruslan multiple lovituri cu mâinile pe diferite părți ale corpului. Astfel, în urma acțiunilor ilicte întreprinse de către Chelioglo Denis și persoanele în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, i-au provocat lui Ianac Ruslan suferințe morale și vătămari neînsemnate sub formă de edem al țesuturilor moi, echimoză pe față din dreapta, echimoză și rană contuză pe mucoasa buzei superioare, echimoză pe pavilionul urechii stângi cu trecere în regiunea temporală, echimoză și edem al țesuturilor moi în regiunea occipitală din dreapta. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, comise de două sau mai multe persoane. Tot el, la data de 31 august 2018, în jurul orelor 00.40, aflându-se împreună cu persoane în privința cărora cauza penală a fost disjunsă, într-un loc public – la stația de alimentare cu combustibil PVS-PECOTRANS SRL, amplasată în extravilanul s. XXXXX, pe traseul R-38, în direcția XXXXX, având scopul de a sustrage în mod deschis bunurile altei persoane, a pătruns ilegal în salonul automobilului de model BMW 518 n/î XXXXX, aflat în folosința lui Ianac Ruslan, unde au depistat portmoneul acestuia și au sustras în mod deschis suma de 500 lei. Ulterior, în vizorul lui Ianac Ruslan, s-au deplasat cu 2 acest automobil în valoare de 40 000 lei, într-o direcție necunoscută, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în valoare totală de 40 500 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, comisă de două sau mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Nefiind de acord cu sentința pronunțată, împotriva acesteia a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei, cu rejudecarea cauzei în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care, lui Chelioglo Denis, recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu amendă în mărime de 1 000 u.c. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să îi fie stabilită definitiv o pedeapsă sub fromă de închisoare pe un termen 7 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 000 u.c. Pentru a argumenta cele solicitate în apel, acuzatorul de stat a invocat că la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei penale, prima instanță nu a luat în considerație gravitatea faptelor comise, modul de viață al inculpatului și personalitatea acestuia, adoptând în acest sens, o hotărâre nefondată, cu stabilirea unei pedepse excesiv de blânde, care nu este pe măsură de a corija comportamentul antisocial al acestuia. A mai evidențiat apelantul că Chelioglo Denis nu a tras concluziile de rigoare din faptele comise, acest fapt rezultând din aceea că acesta nu a recunoscut inițial vinovăția în comiterea faptelor incriminate prin actul de învinuire. În opinia procurorului, corectarea inculpatului se va asigura doar prin izolarea acestuia de societate și cu aplicarea unei amenzi în privința celui din urmă.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 01 iunie 2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței fără modificări. 3.1. În vederea pronunțării deciziei adoptate, instanța de apel a relevat că prima instanță a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor, 3 corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Chelioglo Denis în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) și art. 187 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal. În același timp, menținerea în privința inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, a fost justificată prin următoarele acte anexate la materialele cauzei: certificatul- caracteristică nr. 1841 din 30.07.2020 eliberat de către Primăria Copceac în privința lui Chelioglo Denis prin care se confirmă că acesta este unicul întreținător al bunicii, care este pensionară (f.d. 145, vol. II); sentința din 16.03.2021 emisă în privința lui Ciavdari I. F. în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, unde Chelioglo Denis a avut statut de parte vătămată, iar în urma accidentului rutier, care a avut loc la data de 29.04.2019, acestuia i s-au cauzat leziuni corporale sub formă de fractură închisă a osului stâng a șoldului cu formarea unui hemotom a țesuturilor moi, care potrivit raportului de expertiză medico-legală se califică ca vătămare corporală medie a integrității corporale. Mai mult, s-a stabilit că în urma accidentului rutier nominalizat a decedat tatăl inculpatului. Instanța de apel a mai precizat că la momentul de față, Chelioglo Denis nu s-a restabilit complet după accidentul rutier din 29.04.2019. În lumina împrejurărilor reflectate mai sus, instanța a ajuns la concluzia că cerința procurorului de a-i stabili o pedeapsă privativă de libertate inculpatului, este neîntemeiată și urmează a fi respinsă, or, prin prisma principiului umanismului legii penale, a art. 2, 7 Cod penal, modalitatea de executare a pedepsei penale stabilită de prima instanță este una echitabilă, pe măsură de a asigura scopul legii penale, și anume, cel de prevenire și evitare a comiterii de noi infracțiuni de către inculpat.

Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârilor în partea stabilirii pedepsei penale, cu pronunțarea unei noi hotătâri în acea parte prin care, lui Chelioglo Denis recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, iar pe capătul de învinuire înaintat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), d), f) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, să îi fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni, cu amendă în mărime de 1 000 u.c. În baza art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să îi fie stabilită definitiv o pedeapsă sub fromă de închisoare pe un termen 7 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1 000 u.c. Pentru a motiva cerințele solicitate în recursul declarat, partea acuzării afirmă că instanțele de judecată nu au luat în considerare faptul că inculpatul a săvârșit două 4 infracțiuni cu intenție directă, una dintre care se referă la categoria de infracțiuni grave, a doua infracțiune − la infracțiuni mai puțin grave. Totodată, instanțele de judecată nu au reținut că Chelioglo Denis este predispus la un comportament antisocial persistent, ce se confirmă de materialele cauzei penale, inclusiv prin datele care îl caracterizează. Prin urmare, consideră recurenta că pedeapsa stabilită inculpatului nu va putea asigura atingerea scopului pedepsei penale, cel de corectare și reeducare a celui din urmă, ba dimpotrivă, va asigura evitarea acestuia de a executa pedeapsa penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru considerentele ce urmează. Soluția de inadmisibilitate a recursului depus de acuzatorul de stat se întemeiază, în drept, pe dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, potrivit căreia instanța examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de către recurent. Prin urmare, recursul este declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, atunci cînd titularul acestuia invocă în cerere temeiuri care în mod evident nu sunt subsecvente circumstanțelor cauzei, sau când argumentele formulate de recurent sunt nefondate. La caz, reieșind din criticele expuse de recurentă se constată că, în esență, aceasta contestă decizia instanței de apel deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând actele cauzei, în raport cu alegațiile punctate în cererea de recurs, Colegiul penal menționează că acestea sunt neîntemeiate și invocate în mod repetat, iar în contextul ce urmează instanța va evidenția raționamentele care au stat la baza concluziei date. Așadar, instanța de recurs găsește vădit nefondată revendicarea recurentei privind modificarea modalității de executare a pedepsei închisorii stabilite inculpatului Ceban Victor, prin excluderea prevederilor art. 90 Cod penal în privința celui din urmă, și aceasta deoarece, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei reprezintă o prerogativă exclusivă a instanței de judecată, iar condiția esențială pentru aplicarea acestei instituții este, fără îndoială, aptitudinea subiectivă a persoanei făptuitorului de a se corija, de a se elibera de mentalitatea și de deprinderile antisociale care l-au antrenat pe calea infracțiunii, prin eforturi făcute sub amenințarea pedepsei la care a fost 5 condamnat și a cărei executare poate fi evitată doar printr-o conduită corectă și deci prin autoreeducare. La caz, instanțele de fond la stabilirea unei pedepse cu închisoarea și suspendarea condiționată a executării acesteia pe o perioadă de probațiune de 3 ani, au reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă, și o infracțiune mai puțin gravă, vina a recunoscut-o integral, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod penal, anterior a fost victima unui accident rutier, fiindu-i cauzată o vătămare medie a integrității corporale, ale cărui consecințe le suportă până în prezent și că este unicul sprijin al bunicii, care este pensionară. În viziunea instanței de recurs, perioada de probațiune pe un termen de 3 ani stabilită inculpatului este dozată corespunzător, astfel încât să corecteze concepțiile infracționale ale acestuia, dar și să evite severitatea unei pedepse penale, care ar putea trezi sentimente de ură și răzbunare față de finalitatea actului de înfăptuire a justiției. Or, această instituție juridică a fost instituită întru realizarea scopului pedepsei fără ca condamnatul să fie izolat de societate, acesta fiind supus unui termen de încercare, fără executarea efectivă a acesteia, evitându-se dezavantajele pe care le atrage după sine privațiunea de libertate: desprinderea condamnatului de familie și de modul de viață obișnuit. Nu în ultimul rând, Colegiul penal evidențiază că inculpatul nu este absolvit definitiv de amenințarea legii penale, deoarece perioada de probațiune presupune nu altceva decât o șansă în plus, acordată inculpatului, cu scopul de a stimula obligativitatea respectării ordinii publice în general, și a autorității legii penale – în principal. Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art. 417 Cod de procedură penală. Sub aspectele enunțate, Colegiul penal este solidar cu soluția instanței de apel și conchide că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărîrea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, iar din aceste considerente recursul de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: 6 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Gheorghieva Fedora, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 01 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Chelioglo Denis XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 22 decembrie 2021. Președinte Iurie Diaconu Judecători Ion Guzun Liliana Catan 7