1ra-241/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-241/2022 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-241/2022

1-18081558-01-1ra-16022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit în componența:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

a judecat, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, de partea

vătămată Gheorghe Cazacu în comun cu avocatul Sorin Brumă și de inculpatul

Oxani Grigore, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 13 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

OXANI Grigore Xxxxxxx născut la

xx xxxxxx xxxxxx în s. Xxxxxx, r-nul Xxxxxxx,

domiciliat în r-nul Xxxxxx, str. X.Xxxxxxx xx,

ap. xx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.08.2018 – 09.07.2020;

Instanța de apel: 31.07.2020 – 13.10.2021;

Instanța de recurs: 16.02.2022 – 18.04.2022.

Asupra recursurilor ordinare menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Oxani Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 1 an.

1

De la „Moldasig” SA s-a încasat în beneficiul lui Cazacu Gheorghe suma de

31 837,41 lei, cu titlu de prejudiciu material.

De la „Crist-Valg” SRL s-a încasat în beneficiul lui Cazacu Gheorghe suma

de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

Pretenția lui Cazacu Gheorghe cu privire la încasarea sumei de 50 000 lei cu

titlu de compensație anticipată a despăgubirilor a fost respinsă.

De la Oxani Grigore s-a încasat în beneficiul statului suma de 9120 lei pentru

efectuarea expertizelor judiciare.

aproximativ pe la orele 20:38, conducând mijlocul de transport de model „Skoda

Fabia”, cu n/î XX XX XXX, pe traseul R30, km 50+350m, a manifestat o atitudine

nechibzuită față de dexteritatea în conducerea mijlocului de transport, care i-ar

permite să prevadă situații periculoase, din cauza neatenției manifestate, neținând

cont de condițiile rutiere și situația rutieră, nu a redus viteza până la limita care i-ar

asigura securitatea circulației sau chiar să oprească și ca rezultat l-a tamponat pe

pietonul Cazacu Gheorghe, care traversa traseul regulamentar la trecerea pentru

pietoni, în urmă la ce ultimului conform raportului de expertiză judiciară nr. 99

”D” din 02.06.2017 i-au fost cauzate vătămări corporale grave sub formă de plagă

contuză în regiunea mentonieră (bărbie); fractură deschisă, cominutivă ale ambelor

oase (tibia și fibula) în 1/3 distală gamba dreaptă; fractură închisă ale ambelor oase

(tibia și cap os fibula) în 1/3 proximală gamba stânga.

În astfel de circumstanțe, Oxani Grigore a încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009 și anume: prevederile pct. 45 alin. (1) lit. b) și d), care prevede că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră.

De asemenea, Oxani Grigore a încălcat prevederile pct. 45 alin. (2) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, care prevede că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să

oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Totodată, Oxani Grigore a încălcat prevederile pct. 46 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din

13.05.2009, care prevede că conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență

sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta

siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă

copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

dizabilitate.

2

În drept, acțiunile lui Oxani Grigore au fost calificate în baza art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod Penal, ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și exploatare a

mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a

sănătății.

3.1. Procurorul în Procuratura r-nului Ștefan Vodă, Diana Cernomorcenco,

care a solicitat casarea sentinței în latura pedepsei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care lui Oxani Grigore să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În motivarea apelului a indicat:

- deși instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, la

stabilirea pedepsei nu a ținut cont de personalitatea acestuia, comițând o atitudine

negativă vis-a-vis de obligațiile unui conducător al mijlocului de transport implicat

în trafic și admițând o situație de neglijare totală a regulilor, ce asigură siguranța

traficului, în rezultat la ce a comis un accident rutier soldat cu vătămarea gravă a

cet. Cazacu Gheorghe;

- instanța de judecată nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61,

75 Cod penal și nu a aținut cont de faptul că infracțiunea comisă de acesta se

califică ca infracțiune „gravă”;

- inculpatul nu a ajutat din punct de vedere financiar partea vătămată,

prejudiciul material nefiind recuperat, astfel, acesta nu a perceput gravitatea faptei

săvârșite, nerecunoscând vinovăția, iar reeducarea și încadrarea acestuia în

societate urmează a fi efectuată prin privarea de libertate, care, este o pedeapsă

proporțională faptei comise;

- aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal de către instanța de judecată este

neargumentată și nu are suport juridic, reieșind din probele cercetate și faptele

constatate, prezumând iarăși un drept al inculpatului de a pune în pericol viața și

sănătatea altor participanți la traficul rutier, or, condamnarea inculpatului într-un

proces penal echitabil demonstrat cu probe de acuzare pertinente și concludente,

nefiind argumentată suficient prin aprecierea de drept în vederea suspendării

condiționate a executării pedepsei de către instanța de judecată, este de neacceptat;

- reeducarea și încadrarea inculpatului în societate urmează a fi efectuată

numai prin privarea temporară a acestuia de libertate, deoarece numai această

pedeapsă poate duce la restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane;

3

3.2. Partea vătămată Cazacu Gheorghe, care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul Oxani Grigore, să fie privat de libertate pe un termen de 3 ani, fără

aplicarea art. 90 Cod penal, privarea inculpatului Oxani Grigore, de dreptul de a

conduce mijloacele de transport pe un termen de 3 ani și încasarea de la Oxani

Grigore în beneficiul lui Cazacu Gheorghe prejudiciul moral în sumă de 300 000

lei, 50 000 lei cu titlu de compensație anticipată a despăgubirilor, încasarea de la

Oxani Grigore și „CRISTVALG„ S.R.L. în beneficiul lui Cazacu Gheorghe a

tuturor cheltuielilor de judecată în legătură cu examinarea cauzei în instanța de

apel, în rest a menține sentința fără modificări.

În motivarea apelului partea vătămată a indicat că:

- refuzul instanței de fond de a dispune încasarea de la Oxani Grigore în

beneficiul lui Cazacu Gheorghe a prejudiciul moral în sumă de 300 000 lei este

nemotivat și totodată ilegal deoarece astfel a fost admisă lezarea drepturilor părții

vătămate;

- instanța de judecată nu a motivat refuzul de a admite integral cerința pe

capătul de cerere a părții vătămate privind încasarea prejudiciului moral în sumă de

300 000 lei, limitându-se doar la citarea prevederilor art. 219, 220 și 221 Cod de

procedură penală și a art. 1398 alin. (l), 1422 alin. (l), 1423 alin. (1) Cod civil,

lipsind motivarea în care să fie indicată direct aplicarea normelor citate cu speța

dată în partea ce ține de refuzul de a acorda părții vătămate prejudiciul moral în

suma de 300 000 lei, și în ceea ce ține de micșorarea sumei prejudiciului moral de

la suma de 300 000 lei, la suma de doar 50 000 lei, or partea vătămată a venit cu

probe și cu argumente care dovedesc cauzarea prejudiciului moral, corespunzător

instanța urma să se expună față de acestea , indicând de ce nu le acceptă;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că Cazacu Gheorghe a suferit

și suferă în continuare (psihic și fizic) din cauza durerilor pe care le-a avut și

continuă să le simtă. Traumatismele cauzate prin accidentul din 03.04.2017, sunt

confirmate în baza Raportului de expertiză judiciară nr. 241 din 30.11.2018 în care

experții au ajuns la concluzia că leziunile corporale cauzate părții vătămate, se

califică ca vătămare gravă periculoasă pentru viață;

- instanța de fond, a omis să țină cont de faptul că prejudiciul a fost cauzat de

către inculpat atunci când pietonul Cazacu Gheorghe traversa drumul pe trecerea

de pietoni și astfel a fost speriat atât de mult încât deja la momentul de față are

frica de a se apropia de drum, după toate intervențiile chirurgicale suportate a căzut

în depresie din cauza imposibilității deplasării, din cauza montării pieselor (plăcilor

de metal și a șuruburilor), în ambele picioare mereu are dureri și nu poate să

doarmă nici să se deplaseze normal, iar gândul ta viitoarele operații în general

creează starea de panică și incertitudine pentru viitor;

4

- partea vătămată a suferit un prejudiciu moral manifestat prin suferințe fizice

și psihice, precum și prin diminuarea calității vieții, însă în sentință lipsesc

motivele, concluziile și argumente instanței privitor la respingerea cerințelor părții

vătămate în acțiunea civilă privind încasarea de la inculpat a prejudiciului sub

formă de compensație anticipată, or, instanța de fond în această privință doar s-a

limitat la mențiunea că astfel de cerințe sunt neîntemeiate, ceea ce este inadmisibil;

- prin confirmarea eliberată de „NOVAMED SPITALUL POLIVALENT,, la

data de 06.06.2018 este confirmat faptul că Cazacu Gheorghe are nevoie de

tratament în vederea îndepărtării de materiale ostesentiză - servicii medicale care

sunt strict necesare și că după astfel de intervenții chirurgicale pacientul are nevoie

de recuperare care presupune cheltuieli.

3.3. Avocatul Grigore Druguș în comun cu inculpatul Oxani Grigore, prin

care au solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat din lipsa faptei

infracțiunii în acțiunile inculpatului.

În motivarea cererii de apel s-a indicat că:

- automobilul implicat în accident a fost reținut de colaboratorii de poliție

imediat după producerea accidentului și a fost plasat la parcare forțată, unde a

staționat până la 06 iulie 2017, când prin ordonanța procurorului a fost restituit

proprietarului, astfel fiind limitat accesul condamnatului la acest mijloc de

transport fapt ce exclude orice intervenție tehnică ulterioară accidentului în sensul

înlăturării cărorva defecțiuni;

- potrivit schemei accidentului și procesului verbal de cercetare la fața locului

distanța de la începutul urmei de frânare până la locul coliziunii cu victima este de

circa. 3-4 metri;

- distanța de frânare până la oprire a automobilului în circumstanțele descrise

la viteza de 50 km/oră ar fi de circa 15,6 metri, faptul depășirii vitezei cu 4 km/oră

de către inculpat nu a condiționat survenirea consecințelor accidentului rutier, fapt

confirmat în cadrul ședinței instanței de fond și de către expertul criminalist Lungu

Vladimir. Astfel, vătămările corporale primite de Cazacu Gh. nu sunt în raport

cauzal cu depășirea limitei de viteză, fapt ce denotă imputarea eronată de către

instanță a încălcării de către inculpat a pct. 45 alin. (1) al Regulamentului

Circulației Rutiere;

- depășirea vitezei cu 4 km/oră este o depășire în primul rând probabilă, în

rândul doi admisibilă și nu este pasibilă sancționarea chiar și în raport cu normele

speciale ale Codului Contravențional;

- ținând cont de stagiul de conducere a automobilului deținut de către

inculpatul care este mai mare de 20 ani, concluziile privitor la neglijarea

dexterității în conducere poartă un caracter iluzoriu, de presupunere și nu pot servi

ca argumente în folosul condamnării;

5

- indiferent de aspectele ce țin de viteza de deplasare, până în prezent nu este

clar ce s-a avut în vedere când s-a insistat că inculpatul nu a ținut cont de starea

psihologică ce influențează atenția și reacția;

- esența acestor factori n-a fost dezvăluită nici la urmărirea penală și nici de

instanța de judecată. Prin urmare, în asemenea situație rămâne să se constate doar,

că viteza de deplasare a fost în conformitate cu p. 45 alin. (1) lit. a) din

Regulament, iar concluziile instanței de fond că aceasta ar fi putut fi și mai mare

poartă un caracter de presupunere și apreciere eronată și arbitrară a circumstanțelor

reale ale cauzei;

- prin actul de condamnare se insistă că inculpatul a condus vehiculul fără a

ține cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, însă nici în actul de învinuire și nici în sentința de condamnare nu este

de înțeles în ce constă acest element al învinuirii;

- sunt lipsite de sens și elementele învinuirii, potrivit cărora inculpatul a

condus mijlocul de transport fără a ține cont de condițiile rutiere și situația rutieră.

În mod normal, o învinuire formulată în baza art. 264 alin. (3) Cod penal, urma să

conțină o informație clară, fiind indicat expres că învinuitul, după caz, inculpatul,

nu a ținut cont de condițiile rutiere care se exprimă prin fluxul de transport, de

starea mediului ambiant sau prezența mijloacelor tehnice de dirijare etc.;

- O simplă referire la noțiunile „condiții rutiere” și „situație rutieră” face ca

învinuirea să fie una abstractă și contrară mai multor drepturi fundamentale;

- constatarea faptului că inculpatul a condus mijlocul de transport fără a ține

cont de prevederile pct. 45 alin. (2) din Regulament, în sentință a fost transcris

textul normei de drept fără a se încerca să se demonstreze pertinența acestora

cazului în speță.

- instanța de fond nu a constatat cum ar fi trebuit să procedeze conducătorul

vehiculului să reducă viteza sau să oprească, de asemenea, nu a existat niciun

obstacol care l-ar fi impus pe inculpat să procedeze în conformitate cu această

normă;

- este neîntemeiată imputarea încălcării pct. 45 alin. (2) din Regulamentul

Circulației Rutiere, deoarece în cadrul cercetării judecătorești a fost stabilit cu

certitudine că partea vătămată, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

(concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de l,26mg/l, calificându-se

astfel potrivit art. 13412 alin (3) Cod penal), a traversat traseul prin intersecție care

nu se ilumina artificial în timp de noapte, fără a se asigura de siguranța traversării,

apărând spontan în fața mijlocului de transport condus de inculpat, care în situația

reală creată a fost în imposibilitate fizică de a observa obstacolul și cu atât mai

mult și tehnică da a-l ocoli sau opri unitatea de transport, deși a întreprins toate

măsurile posibile în acest sens;

6

- nu are nici o atribuție la cazul dat pct. 46 lit. a) din Regulamentul Circulației

Rutiere, or această normă reglementează situațiile legate de deplasarea pe lângă

copii, persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

dizabilitate și nu deplasarea pe lângă persoane în stare de ebrietate.

- instanța de fond, conform art. 101 Cod de procedură penală, trebuia să

aprecieze probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, însă a derogat de la aceste

prevederi legale și a dat o apreciere arbitrară, subiectivă și unilaterală

circumstanțelor și probelor cauzei;

- probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești

demonstrează că inculpatul a săvârșit o faptă fără vinovăție, inclusiv lipsa legăturii

cauzale dintre fapta inculpatului și consecințele survenite;

- martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au furnizat instanței de

judecată careva informație, pentru a se considera că declarațiile acestora pot fi

apreciate drept probe pertinente, concludente și utile, care ar confirma vinovăția

inculpatului. Celelalte mijloace de probă nu pot fi considerate utile, în sensul

constatării vinovăției inculpatului și tragerii la răspundere penală a persoanei;

- cauzarea leziunilor corporale, gradul acestor leziuni nu se pun în discuție,

nu se contestă. Prin urmare, din cercul de probe, prezentate de acuzare, prezintă

interes pentru analiză doar procesul-verbal de cercetare la fața locului, schema

accidentului, cât și rapoartele expertizelor judiciare și raportul de verificare tehnică

a automobilului din 26.06.2017, din care rezultă că locul impactului pietonului cu

autovehiculul este în afara trecerii de pietoni, la o distanță de peste trei metri, în

același timp, de la sine, procesul-verbal de cercetare la fața locului și schema

accidentului rutier nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate;

- potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/l-R-29764 din 07.06.2017 răspuns

la întrebarea dacă a existat posibilitatea tehnică reală ca conducătorul auto implicat

în accident să evite tamponarea pietonului prin frânare sau ocolire, ținând cont de

circumstanțele cauzei nu a fost posibilă din lipsa de date inițiale acumulate în

cadrul examinării circumstanțelor accidentului rutier;

- în cadrul ședinței instanței de fond expertul, fiind chestionat asupra aceleiași

întrebări a declarat că datele prezentate de organele de anchetă sunt insuficiente

pentru a da răspuns la această întrebare;

- instanța de fond nu a dat nici o apreciere prevederilor legale care

reglementează conduita pietonului implicat la trafic. Or, în cadrul examinării

cauzei în instanța de judecată s-a constatat cu certitudine că partea vătămată

Cazacu Gheorghe, avînd calitatea de pieton, a purces la traversarea traseului fără a

se convinge de siguranța traversării, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, și în afara trecerii pentru pietoni;

7

- instanța de fond neîntemeiat a admis și acțiunile civile (inițială și

concretizată) înaintate de către Cazacu Gheorghe în scopul obținerii despăgubirilor

(materiale și morale) în urma accidentului rutier de la care a suferit. Or, vina în

producerea accidentului rutier și survenirea rezultatelor grave o poartă exclusiv

Cazacu Gheorghe, iar suferințele morale și fizice fiindu-i imputabile exclusiv lui și

nu inculpatului;

- concluziile instanței de fond privitor la încasarea de la condamnatul Oxanii

Grigore a sumei de 50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral sunt lipsite de careva

suport legal și inexplicabile, nemaivorbind de faptul că nici nu sunt motivate prin

nimic;

- cheltuielile judiciare invocate de procuror și admise integral de instanța de

judecată, instanța le-a acceptat fără vreun temei legal.

3.4. Directorul SRL ”Crist-Valg”,Gajiu Vasile, prin care a solicitat casarea

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care să fie respinsă cerința de încasare de la SRL „Crist Valg” în

beneficiul lui Cazacu Gheorghe a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 11

860,25 lei.

În motivarea apelului s-a indicat că:

- cercetând toate probele în prezenta cauză penală, nu a fost dovedit cu

certitudine acțiunile părții vătămate Cazacu Gheorghe, cât și nu a fost dovedită prin

probe pertinente și concludente vinovăția inculpatului Oxani Grigore;

- la materialele cauzei au fost anexate, contractul individual de muncă nr. 79

din 13 iunie 2014 conform căruia cet. Oxani Grigore a fost angajat la lucru la SRL

„Crist-Valg” în calitate de manager, iar conform pct. 10 al Contractului, regimul de

muncă al salariatului a fost stabilit după cum urmează: începutul lucrului - 08.00;

Pauza de masă - 12.00-13.00; Sfârșitul lucrului - 17.00, însă accidentul rutier a

avut loc la data de 03.04.2017, aproximativ la ora 20:38, astfel încât SRL „Crist

Valg” nu poartă răspundere pentru acțiunile inculpatului Oxani Grigore, în afara

programului de muncă stabilit, conform art. 73 alin. (1) Cod de procedură penală.

3.5. Avocatul Adam Gheorghi în numele SA „Moldasig”, prin care a solicitat

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care să fie admisă parțial acțiunea civilă înaintată de Cazacu

Gheorghe față de ”MOLDASIG” SA, cu încasarea din contul ”MOLDASIG” S.A.

în beneficiul lui Cazacu Gheorghe a diferenței indemnizației de asigurare în

mărime de 4647,96 lei, în rest cererea să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea apelului s-a indicat că:

- potrivit actului de constatare nr. 15 din 16 august 2018, suma indemnizației

de asigurare constituie 20 756,45 lei, sumă care a fost achitată beneficiarului la

17.10.2018, iar în cadrul examinării dosarului penal prin acțiunea civilă formulată

de partea vătămată s-a solicitat încasarea din contul ”MOLDASIG” S.A. a

8

cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor probate prin bonuri de plată în

mărime totală de 25 404,41 lei și cheltuieli anticipate, conform certificatului

eliberat de ”NOVA-MED” în mărime totală de 27 190 lei;

- ca urmare a examinării acțiunii civile, „MOLDASIG” S.A. recunoaște

parțial solicitările formulate și anume diferența cheltuielilor pentru procurarea

medicamentelor probate prin bonurile de plată în mărime de 4647,96 lei (25 404,41

lei - 20 756,45 lei), iar în partea încasării cheltuielilor viitoare în mărime de 27 190

lei, le consideră neîntemeiate și nefondate conform art. 25 al Legii nr. 414 din

22.12.2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru

pagube produse de autovehicule, care prevede expres modalitatea - stabilirii

despăgubirii de asigurare în cazul vătămării corporale;

- potrivit pct. 58 al Hotărârii plenului CSJ cu privire la aplicarea de către

instanțele de judecată a legislației în domeniul asigurărilor obligatorii și facultative

nr. 11 din 16.12.2013 se menționează că pornind de la faptul că, în cazul vătămării

corporale persoana păgubită are dreptul și la recuperarea altor cheltuieli suportate,

ca urmare a accidentului rutier, prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. d) și e) din Legea

nr. 414-XVI, instanțele de judecată vor ține cont că, cheltuielile de spitalizare și

tratament vor fi determinate, luându-se în considerare prețurile fixate în instituțiile

medicale obișnuite din localitatea respectivă și nicidecum de cele stabilite în

instituțiile medicale cu un nivel de confort sporit, iar cheltuielile de recuperare

trebuie să corespundă prețurilor stațiunilor balneare din Republica Moldova și

biletelor de călătorie;

- „MOLDASIG” S.A. a stabilit indemnizația de asigurare în conformitate cu

prevederile art. 25 al Legii nr. 414 din 22.12.2006, în baza cheltuielilor real

suportate în mărime totală de 25 404,41 lei, iar raționamentele instanței de fond

prin prisma solicitărilor părții păgubite în partea încasării cheltuielilor anticipate

(viitoare), conform certificatului eliberat de ”NOVAMED” în mărime totală de 27

190 lei, sunt neîntemeiate și lipsite de suport juridic, deoarece aceste cheltuieli nu

au fost achitate și nici până în prezent nu este cunoscut faptul dacă partea vătămată

a beneficiat de aceste servicii.

2021, apelul declarat de avocatul Druguș Grigore în comun cu inculpatul Oxani

Grigore a fost respins ca nefondat, admise parțial apelurile declarate de procuror,

partea vătămată Cazacu Gheorghe, directorul SRL „Crist-Valg” Gajiu Vasile și de

avocatul Adam Gheorghi în numele SA „Moldasig”, casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și soluționării acțiunii civile, rejudecată cauza și pronunțată o

hotărâre nouă , în această parte potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care:

Lui Oxani Grigore, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de

9

închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 3 ani.

De la „Moldasig” SA s-a încasat în beneficiul lui Cazacu Gheorghe suma de

4647,96 lei, cu titlu de prejudiciu material.

De la Oxani Grigore și „Crist-Valg” SRL s-a încasat în mod solidar în

beneficiul lui Cazacu Gheorghe suma de 11860,25 lei, cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică.

De la Oxani Grigore s-a încasat în beneficiul lui Cazacu Gheorghe suma de

50 000 lei, cu titlu de prejudiciu moral.

În rest, acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului cheltuielilor suportate să se expună instanța de judecată în ordine

civilă.

4.1. În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a reținut că, la

pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul Oxani Grigore a săvârșit anume

infracțiunea pentru care a fost condamnat, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut cont

de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului în coroborare cu

prevederile art. 61 din Codul penal, la fel concluziile în partea acțiunii civile fiind

pripite.

Fiind audiat, inculpatul Oxani Grigore, vina de comiterea infracțiunii

incriminate a recunoscut parțial și a declarat că, la data de 03.04.2017 pe la orele

20.30 se deplasa din direcția or. Ștefan Vodă spre or. Căușeni. În apropierea s.

Popeasca, s. Ermoclia r-nul Ștefan Vodă, aproximativ la distanța de 5-6 metri până

la trecerea de pietoni brusc în fața automobilului a ieșit o persoană, care s-a dovedit

a fi Cazacu Gheorghe, atunci el brusc a frânat și l-a tamponat pe ultimul care se

deplasa neregulamentar și care a căzut peste mașină. El nu a avut posibilitate să

evite tamponarea din motiv că, acesta a apărut brusc în fața automobilului sus

indicat. A oprit automobilul a coborât, l-a ridicat în brațe și l-a așezat pe marginea

drumului dinspre s. Ermoclia după ce a chemat poliția și ambulanța care au

încercuit locul accidentului, iar Cazacu Gh. a fost luat de ambulanță și dus la

spitalul din or. Ștefan Vodă. Automobilul a fost reținut pe un termen de trei luni.

Colegiul penal analizând și apreciind declarațiile inculpatului prin prisma

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții,

concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind parțial veridice, or inculpatul a

oferit astfel de depoziții cu scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

Astfel, instanța de apel, a reiterat că deși inculpatul Oxani Grigore, în ședința

instanței de fond, dar și în ședința instanței de apel a recunoscut vina parțial, în

10

comiterea infracțiunii pentru care a fost condamnat, culpa acestuia se demonstrează

prin probele analizate și anume:

- declarațiile părții vătămate, Cazacu Gheorghe care a declarat că la data de

03.04.2017, seara, pe la orele 20.30 se întorcea din s. Ermoclia, r-nul Ștefan Vodă

acasă în s. Popeasca, r-nul Ștefan Vodă. În acea zi, servise 2-3 pahare cu vin, dar

nu era în stare de ebrietate. Ajungând la trecerea de pietoni s-a uitat în ambele

direcții, a văzut lumini din direcția or. Ștefan Vodă, dar erau departe și s-a gândit

că va reuși să traverseze strada, a făcut 3-4 pași pe trecerea de pietoni și după ce s-a

și-a revenit era deja pe patul de la spital. S-a apropiat inculpatul când el era la

spital ori nu el nu cunoaște. În urma tamponării a avut fracturi pe dreapta din

partea din care a fost lovit. A solicitat încasarea prejudiciul material și moral

cauzat;

- declarațiile martorului Comarov Cristina care a declarat că este sora părții

vătămate. El este veterinar de profesie și în ziua ceia a fost la o chemare în satul

vecin Ermoclia. Când a avut loc cazul, ea era la lucru, a telefonat-o soția lui

Cazacu Gheorghe și i-a comunicat că pe el l-a lovit o mașină. A mers la fața

locului unde a văzut urme de sânge la trecerea de pietoni se vedea cum a fost târâit.

Peste puțin timp a venit feciorul lui Cazacu Gh. și împreună au plecat la spitalul

raional Ștefan Vodă, unde a fost dus cu salvarea. La spital erau și colaboratori ai

poliției. În urma examinării s-a stabilit că Cazacu avea fractură închisă la un picior

și fractură deschisă. Hainele și încălțămintea lui erau pline de sânge. Ei s-au întors

acasă si i-au dus haine de schimb.

- declarațiile martorului Cazacu Sofia, care a declarat că, la data de

03.04.2017, soțul ei a fost chemat în s. Ermoclia cu lucrul. Seara pe la orele 19-20

a văzut că el nu este și a ieșit la poartă, în timpul acela a telefonat vecina și i-a zis

că pe soțul el l-a luat salvarea. Atunci ea i-a zis feciorului să meargă la traseu și să

vadă ce s-a întâmplat, când a ajuns acolo tatăl lui era deja urcat în ambulanță. El s-

a întors acasă a luat-o pe ea și pe sora lui Cazacu Gheorghe și au mers la spitalul

raional Ștefan Vodă, unde ultimul a fost dus cu ambulanța. Când au ajuns acolo

soțul ei era la medic și-l consulta. I-a fost cusută barba avea fracturate ambele

picioare, piciorul drept avea fractură deschisă. A doua zi la spital a venit Oxani G.

care l-a vizitat și i-a zis să adune toate bonurile de plată că firma în care el

activează îi va achita cheltuielile pentru tratament. După aceea nu l-a mai văzut;

- declarațiile martorului Cazacu Valeriu, că în ziua când a avut loc

accidentul el a fot telefonat și i-au comunicat că, tatăl lui a fost accidentat. S-a dus

la fața locului, iar tatăl său era deja urcat în ambulanță. L-a întrebat pe Oxani

Grigore ce s-a întâmplat și ultimul i-a zis că la aninat cu oglinda din dreapta. A

văzut automobilul care era deteriorat în față din partea dreaptă dar nu a atras mare

atenție la trecerea de pietoni și dacă erau urme de sânge. La spital tatăl i-a zis că, se

întorcea din s. Ermoclia acasă în s. Popeasca, la trecerea de pietoni a fost lovit de

11

un automobil. În accident i-au fost fracturate ambele picioare, avea tăietură la

barbă, greu respira îl durea în piept;

- declarațiile expertului Lungu Vladimir a declarat că, nu are informații pe

care poate să se bazeze deoarece, ordonanța nu reprezintă informația necesară, nu

au fost indicate materialele necesare și careva date concrete. Legea îi interzice ca el

de sine stătător să caute informații de care are nevoie din dosar. Ofițerul de

urmărire penală în ordonanța trebuia să indice informații concrete. Actele care au

fost prezentate de către organul de urmărire penală au fost incomplete.

Anchetatorul la urmărirea penală trebuia să facă unele acțiuni care concretizau cum

anume s-a produs accidentul. În ordonanță trebuiau să fie descrise circumstanțele

producerii accidentului, să fie indicat concret locul tamponării, sau la ce distanță

șoferul a văzut pietonul etc. Pentru a da răspuns, el trebuia să se bazeze pe cifre

concrete, altfel este greu de dat răspuns la întrebarea dacă era posibil ca șoferul să

evite accidentul. Din informațiile din dosar a putut fi stabilită viteza cu care se

deplasa automobilul. Dacă avea să fi fost făcut experiment la fața locului atunci se

putea spune dacă a putut ori nu șoferul opri automobilul. Viteza nici de cum nu

putea fi mai mică de 54 km/oră, ba chiar a admis că viteza putea fi și mai mare de

54 km/ oră, însă din cauza că nu se cunosc așa date ca starea

cauciucurilor/pneurilor, presiunea acestora și alți parametri tehnici a automobilului

la această etapă este imposibil de a veni cu alte concluzii. Un alt aspect menționat

de expert a fost cel de imposibilitate a oferirii concluziilor expertului în ceea ce

ține de posibilitatea tehnică reală a conducătorului automobilului de a evita

tamponarea pietonului Cazacu Gheorghe, deoarece expertul nu cunoaște detalii

importante cum ar fi, dacă farurile lucrau sau dacă farurile erau reglate

corespunzător, dacă șoferul circula cu lumina în fază lungă sau scurtă, dacă a fost

efectuat experiment pentru a afla de la ce distanță este posibil de a vedea pietonul;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03.04.2017 prin care s-a

cercetat locul comiterii infracțiunii, (f.d.7-8);

- tabelul fotografic anexă la procesul-verbal de cercetarea la fața locului,

(f.d.143-164);

- schița accidentului rutier cu seria și nr. 01 081846 din 03.04.2017 (f.d.9);

- raportul de expertiză judiciară nr. 241 din 30.11.2017, prin care s-a

concluzionat că, cet. Cazacu Gheorghe în rezultatul accidentului rutier i-au fost

cauzate vătămări corporale grave sub formă de plagă contuză în regiunea

mentonieră (bărbie); fractură deschisă, cominutivă ale ambelor oase (tibia și fibula)

în 1/3 distală gamba dreaptă; fractură închisă ale ambelor oase (tibia și cap os

fibula) în 1/3 proximală gamba stingă, care se califică ca vătămare gravă

periculoasă pentru viață (f.d.204-208);

- raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-29764 din 07.06.2017, prin care s-a

concluzionat că, urmei maximale de frânare cu lungimea de 16,8 m lăsate de roțile

12

automobilului de model ”Skoda - Fabia”, cu n/î XX XX XXX, pe partea carosabilă

a drumului asfaltată, uscată, orizontală, corespunde viteza până la frânare 54

km/oră, (f.d.122-124);

- raportul de verificare tehnică din 26.06.2017, potrivit căruia mijlocul de

transport de model ”Skoda - Fabia”, cu n/î XX XX XXX, fiind verificat la data de

26.06.2017, adică după comiterea accidentului rutier, la testarea tehnică a

vehiculelor, s-a stabilit că acesta funcționează și careva defecte sau neajunsuri nu

are (f.d.111).

Colegiul penal analizând și apreciind sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale, prin prisma art. 101 din Codul

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenții, concludenții și utilității lor,

le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea normelor de procedură penală, fiind

pertinente, concludente și utile, care coroborează între ele, dar și cu declarațiile

părții vătămate, a martorilor și a expertului, care fiind cumulate, indubitabil indică

că prin acțiunile sale, inculpatul Oxani Grigore a comis infracțiunea prevăzută de

art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, conform indicilor, încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Colegiul a apreciat argumentele invocate în apelul comun al inculpatului și

apărătorului său, în partea în care s-a solicitat achitarea ca fiind declarative și

reprezentând o tentativă de a induce instanța în eroare cu scopul ca inculpatul să fie

scutit de răspundere penală.

Instanța de apel a reținut că, în ședința de judecată în instanța de fond, dar și

în instanța de apel, prin probele prezentate, declarațiile părții vătămate, a

martorilor, a expertului dar și sistemul de acte și documente acumulate și

administrate în cadrul urmăririi penale, inculpatul Oxani Grigore, la data de 03

aprilie 2017, aproximativ la orele 20:38, conducând mijlocul de transport de

model „Skoda Fabia”, cu n/î XX XX XXX, pe traseul R-30, km 50+350 m., a

manifestat o atitudine nechibzuită față de dexteritatea în conducerea mijlocului de

transport, care i-ar permite să prevadă situații periculoase, din cauza neatenției

manifestate, neținând cont de condițiile rutiere și situația rutieră, nu a redus viteza

până la limita care i-ar asigura securitatea circulației sau chiar să oprească și ca

rezultat l-a tamponat pe pietonul Cazacu Gheorghe, care traversa traseul

regulamentar la trecerea pentru pietoni, în urmă la ce ultimului conform

raportului de expertiză judiciară nr. 99 ”D” din 02.06.2017 i-au fost cauzate

vătămări corporale grave sub formă de plagă contuză în regiunea mentonieră

(bărbie); fractură deschisă, cominutivă ale ambelor oase (tibia și fibula) în 1/3

distală gamba dreaptă; fractură închisă ale ambelor oase (tibia și cap os fibula) în

1/3 proximală gamba stângă.

13

În astfel de circumstanțe Oxani Grigore Xxxxxxx a încălcat prevederile

Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357

din 13.05.2009 și anume: prevederile pct. 45 alin. 1) lit. b) și d), care prevede că

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: dexteritatea în conducere

care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase și situația rutieră, la fel,

inculpatul a încălcat prevederile pct. 45 alin. 2) al Regulamentului Circulației

Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, care prevede

că în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului, dar și prevederile pct. 46 lit. a) al Regulamentului

Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009,

care prevede că conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și,

în caz de necesitate, să reducă viteza până la limita care i-ar garanta siguranța

traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lângă copii,

persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de

dizabilitate.

Materialele cauzei denotă că până la locul comiterii accidentului rutier erau

instalate semnele cu indicația de 50 km și trecerea de pietoni, adică inculpatul era

obligat să se deplaseze cu viteza de până la 50 km/oră, mai mult, după cum rezultă

din raportul de expertiză nr. 34/12/1-R-29764 din 07.06.2017 viteza cu care se

deplasa inculpatul până la frânare era de 54 km/oră, drumul pe care se deplasa

automobilul condus de inculpat era asfaltat, uscat și orizontal.

Totodată din raportul de verificare tehnică a automobilului condus de

inculpat se vede că, automobilul defecte tehnice sau neajunsuri nu avea.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Oxani Grigore a comis infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, ca încălcarea regulilor de

securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către

persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din

imprudență vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății.

Colegiul a statuat că, alegațiile prin care se solicită achitarea inculpatului se

combat însăși prin declarațiile inculpatului, care indirect a recunoscut infracțiunea

incriminată, or acesta în instanța de fond a declarat, iar în ședința instanței de apel

a susținut că brusc a frânat și a tamponat partea vătămată, care se deplasa

neregulamentar și care a căzut peste mașină, nu a avut posibilitate să evite

tamponarea din motiv că, acesta a apărut brusc în fața automobilului sus indicat,

a oprit automobilul a coborât, l-a ridicat în brațe și l-a așezat pe marginea

drumului dinspre s. Ermoclia după ce a chemat poliția și ambulanța. Aceste

declarații, sunt completate prin probele administrate, analizate și apreciate de

14

instanță, care fiind cumulate, confirmă faptul comiterii de către Oxani Grigore a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Cu referire la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, Colegiul a notat că, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art.

7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acesteia precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Astfel, Colegiul penal a statuat că la individualizarea, stabilirea categoriei și

termenului pedepsei inculpatului, urmează a ține cont de prevederile art. art. 7, 61,

75-77 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia,

de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, că circumstanțe

atenuante și agravante în sarcina inculpatului nu au fost reținute, că inculpatul, la

evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, la locul de trai se

caracterizează pozitiv, ținând cont și de circumstanțele în care a fost săvârșită

infracțiunea, concluzionând că pedeapsa aplicată inculpatului este pre blândă, și nu

va asigura scopul propus de legiuitor la art. 61 din Codul penal.

Astfel, instanța de apel, la stabilirea categoriei pedepsei inculpatului, a luat în

considerație faptul că, potrivit celor constatate în ședința de judecată, acesta a

recunoscut vina parțial, nu a reparat prejudiciul cauzat prin infracțiune, nu are

antecedente penale, concluzionând că acestuia urmează a-i fi aplicată pedeapsa sub

formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar conform art. 90 din Codul penal,

pedeapsa cu închisoarea numită inculpatului, de suspendat, cu stabilirea unui

termen de probațiune de 3 ani, or în opinia Colegiului anume această pedeapsă este

proporțională faptei comise, va asigura un comportament pozitiv din partea

inculpatului în societate, care se va afla sub incidența unor restricții pe perioadele

enunțate.

Concluziile instanței de fond în partea în care a dispus încasarea din contul

inculpatului a cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizelor sunt

întemeiate și motivate, considerent, din care dezacordul inculpatului și al

apărătorului acestuia la acest capitol nu poate fi reținut

Colegiul raportând prevederile legale ale art. 227, 229 Cod de procedură

penală, la materialele cauzei, a conchis că, plata cheltuielilor judiciare urmează a fi

puse în sarcina inculpatului atâta timp cât Oxani Grigore a fost recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, vina

acestuia fiind dovedită indubitabil, iar, efectuarea expertizelor care reprezintă unul

15

din obiectele invocate în apel, și respectiv, de studiu al instanței de apel, au avut la

geneză comportamentul infracțional al inculpatului.

Instanța de apel a reținut că, partea vătămată Cazacu Gheorghe în cadrul

examinării procesului penal a înaintat acțiune civilă și prin cererea de concretizare

a cerințelor, (f.d. 131) a solicitat încasarea de la ”Moldasig” SA în beneficiul său a

prejudiciului material în sumă de 31894,41 lei și a cheltuielilor de asistență juridică

în sumă de 11860,25 lei de la Oxani Grigore sau după caz de la „Crist-Valg” SRL,

la fel, partea vătămată a mai solicitat încasarea de la Oxani Grigore sau după caz de

la „Crist-Valg” SRL în beneficiul lui a prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei

și a sumei de 50 000 lei cu titlu de compensație anticipată a despăgubirilor.

Însă, Colegiul penal a conchis că acțiunea civilă, urmează a fi admisă parțial,

și citând prevederile art. 219 alin. (1), 220 alin. (1), 221 alin. (1) din Codul de

procedură penală, 1398 alin. (1), 1422 alin. (1), 1423 Cod civil, (în redacția de

până la 01.03.2019), practica CEDO (cauza Nikolova vs Bulgaria din 25.03.1999),

a statuat că în urma producerii accidentului rutier de care vinovat se face inculpatul

Oxani Grigore, partea vătămată Cazacu Gheorghe, a avut suferințe grave fizice și

psihice, prin ce i-a fost cauzat un prejudiciu moral pe care instanța îl determină la

suma de 50 000 lei, care justificat a fost încasat de la inculpatul Oxani Grigore în

beneficiul părții vătămate.

Cu referire la pretenția înaintată de partea vătămată cu privire la încasarea de

la Oxani Grigore și „Crist-Valg” SRL a sumei de 50 000 lei cu titlu de compensație

anticipată a despăgubirilor, Colegiul a admis-o în principiu, oferind posibilitatea

părții vătămate de a o justifica, eventual valorifica în cadrul unui proces civil,

deoarece, în acest caz, instanța de apel este în imposibilitate să stabilească cert care

ar fi fost cuantumul sumei cu titlu de compensație anticipată a despăgubirilor, iar

instanța în ordine civilă urmează să decidă dacă sunt sau nu astfel de pretenții, prin

ce se probează și care eventual ar fi cuantumul acestora.

Totodată, Colegiul indică că partea vătămată și-a fundamentat argumentele

din apel pe prevederile Codului civil de după republicare, însă, instanța de apel

reține că accidentul rutier s-a comis în anul 2017, iar Legea civilă, nu are caracter

retroactiv.

Colegiul a reținut parțial solicitările expuse în apelul directorului SRL ”Crist-

Valg”, Gajiu Vasile, și a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpatului

Oxani Grigore și SRL ”Crist-Valg” în beneficiul părții vătămate Cazacu Gheorghe

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 11 560,25 lei, deoarece din probele

cercetate în ședința de judecată s-a stabilit vinovăția inculpatului Oxani Grigore,

iar la materialele cauzei a fost anexat contractul individual de muncă nr. 79 din 13

iunie 2014, conform căruia cet. Oxani Grigore a fost angajat la lucru la SRL

„Crist-Valg” în calitate de manager și deși s-a invocat că conform pct. 10 al

Contractului regimul de muncă a salariatului a fost stabilit după cum urmează:

16

începutul lucrului -8.00; Pauza de masă - 12.00-13.00; Sfârșitul lucrului - 17.00, iar

accidentul rutier a avut loc la data de 03.04.2017, aproximativ la ora 20:38, astfel,

SRL „Crist Valg” nu poartă răspundere pentru acțiunile inculpatului Oxani

Grigore, în afara programului de muncă stabilit, instanța de apel a reținut că

apelantul nu a putut proba faptul că inculpatul, la data, ora producerii accidentului

rutier nu se deplasa pe sectorul de drum respectiv în legătură cu exercitarea

atribuțiilor de serviciu intabulate în contractul individual de muncă nr. 79 din 13

iunie 2014.

Subsecvent, Colegiul a apreciat ca fiind întemeiate argumentele invocate de

către avocatul Adam Gheorghi în interesele SA ”Moldasig”, în apelul înaintat,

deoarece potrivit actului de constatare nr. 15 din 16 august 2018, suma

indemnizației de asigurare constituie 20 756,45 lei, sumă care a fost achitată

beneficiarului la 17.10.2018. În cadrul examinării dosarului penal prin acțiunea

civilă formulată de partea vătămată s-a solicitat încasarea din contul

”MOLDASIG” S.A. a cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor probate prin

bonuri de plată în mărime totală de 25 404,41 lei și cheltuieli anticipate, conform

certificatului eliberat de „NOVA-MED” în mărime totală de 27 190 lei.

Prin urmare, din contul ”MOLDASIG” S.A. urmând a fi încasată diferența

cheltuielilor pentru procurarea medicamentelor probate prin bonurile de plată în

mărime de 4647,96 lei, (25 404,41 lei - 20 756,45 lei).

În sensul vizat, Colegiul a citat prevederile art. 25 al Legii nr. 414 din

22.12.2006, cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru

pagube produse de autovehicule, care prevede expres modalitatea stabilirii

despăgubirii de asigurare în cazul vătămării corporale cât și pct. 58 al hotărârii

plenului CSJ cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației în

domeniul asigurărilor obligatorii și facultative nr. 11 din 16.12.2013.

Astfel, s-a reținut că „MOLDASIG” S.A. a stabilit indemnizația de asigurare

în conformitate cu prevederile art. 25 al Legii nr. 414 din 22.12.2006, în baza

cheltuielilor real suportate în mărime totală de 25 404,41 lei, iar raționamentele

instanței de fond prin prisma solicitărilor părții păgubite în partea încasării

cheltuielilor anticipate (viitoare), conform certificatului eliberat de ”NOVAMED”

în mărime totală de 27 190 lei, sunt neîntemeiate și lipsite de suport juridic,

deoarece aceste cheltuieli nu au fost achitate și nu a fost probat dacă partea

vătămată a beneficiat de aceste servicii.

5.1. Procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Dorina Tăut,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția și că s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

17

solicită casarea deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare, în alt

complet de judecată.

În argumentarea cererii depuse, indică:

- omisiunea instanței de apel de a se expune motivat asupra argumentului

procurorului apelant privind individualizarea contrară prevederilor legale a

pedepsei penale numite inculpatului Oxani Grigore, echivalează cu nerezolvarea

fondului apelului - eroare prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală;

-modalitatea de executare a pedepsei închisorii aleasă de către instanțele de

judecată nu este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta

săvârșită, impactul social al ei și nu în ultimul rând consecința gravă survenită în

rezultatul săvârșirii infracțiunii, vătămări corporale grave;

- în cauza lui Oxani Grigore nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea, or, personalitatea

inculpatului nu prezintă garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis instanțelor

de fond și apel de a da dovadă de indulgență în privința respectivului;

- instanța de apel la menținerea soluției de suspendare condițională a

executării da către inculpatul Oxani Grigore a pedepsei închisorii în ordinea

stabilită la art. 90 alin. (1) Cod penal, s-a axat primordial pe necesitatea imperioasă

ca inculpatul să conștientizeze fapta comisă, care a provocat în urma acțiunilor

sale, leziuni corporale grave;

- suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii poate fi aplicată

în cazul inculpaților învinuiți de săvârșirea infracțiunilor grave în exclusivitate

doar dacă aceștia au conștientizat pericolul social al faptelor comise, iar de fiecare

dată când instanțele de judecată constată că gravitatea comportamentului

prejudiciabil nu a fost conștientizată de către infractori, ele urmează să dispună

executarea de către respectivii a pedepselor în instituțiile penitenciare;

- pedeapsa stabilită inculpatului Oxani Grigore nu va duce la atingerea

deplină a scopului legii penale privind corectarea si reeducarea acestuia în vederea

neadmiterii pe viitor a încălcării ordinii de drept si nici nu va constitui o avertizare

publică pentru alte persoane predispuse de a-și însuși comportamente similare celui

manifestat de către inculpat la 03.04.2017;

- instanța de apel era obligată să reflecte în partea descriptivă a deciziei

criteriile care au determinat-o să constate că argumentele procurorului apelant

privind individualizarea modalității de executare de către inculpatul Oxani Grigore

a pedepsei închisorii ar fi nefondate;

- instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 61 Cod penal

potrivit cărora pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc

de corectare și reeducare a condamnatului. Pedeapsa are drept scop restabilirea

18

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane;

Pronunțând o decizie de condamnare cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru comiterea de către Oxani Grigore a unei infracțiuni

grave, instanțele de fond și cea de apel au deturnat în acest caz particular logica

politicii punitive promovate de către autoritățile statului, inclusiv de către

autoritatea judecătorească cu vocație de formare a practicii judiciare;

- sunt greșite concluziile instanței de apel în partea individualizării pedepsei

stabilite inculpatului Oxani Grigore și în contradicție cu probatoriul administrat la

etapa urmăririi penale și cercetării judiciare, neconforme scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale, în situația în

care, inculpatul Oxani Grigore nu a ajutat din punct de vedere financiar partea

vătămată, prejudiciul material nefiind recuperat, nu a perceput gravitatea faptei

săvârșite, nu a recunoscut vina, astfel reeducarea și încadrarea acestuia în societate

urmează a fi efectuată prin privarea de libertate, care, în viziunea acuzării este o

pedeapsă proporțională faptei comise;

- instanța de apel greșit a admis parțial apelul procurorului în partea

individualizării pedepsei penale și a stabilirii modalității ei de executare, iar

argumentele invocate în sprijinul soluției dispuse vin în contradicție cu probatoriul

privind personalitatea inculpatului administrat la etapa urmăririi penale și cercetării

judecătorești în instanțele de fond și apel, sunt contrare scopului legii penale și

principiului individualizării răspunderii și pedepsei penale.

5.2. Avocatul Brumă Sorin în comun cu partea vătămată Cazacu Gheorghe,

prin care, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar,

sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței,

solicită casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel în partea

individualizării pedepsei și în latura civilă, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin

care Oxani Grigore să fie condamnat la 3 ani închisoare, cu executare în

penitenciar și anularea dreptului de a conduce mijloace de transport; încasarea de

la Oxani Grigore în beneficiul părții vătămate Cazacu Gheorghe, suma de 300 000

lei cu titlu de prejudiciu moral, 50 000 lei cu titlu de compensație anticipată а

despăgubirilor, încasarea de la Oxani Grigore și „CRIST-VALG” S.R.L. în

beneficiul lui Gheorghe Cazacu а sumei de 12 286,09 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată în legătură cu examinarea cauzei in instanța de apel.

În argumentarea cererii de recurs, invocă:

19

- instanța de apel nu a examinat cauza obiectiv și sub toate aspectele și nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și a favorizat inculpatul cu

ignorarea drepturilor și intereselor legitime ale părții vătămate;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivului invocat în apel de partea

vătămată Cazacu Gheorghe și anume că inculpatul a refuzat categoric repararea

prejudiciului cauzat prin infracțiune și că partea vătămată a rămas invalid pe viață

și mereu suferă de consecințele accidentului rutier cauzat de inculpat și încă din

anul 2017 este în așteptarea restabilirii echității sociale;

- la stabilirea modului de executare a pedepsei inculpatului, instanța de apel

nu a ținut cont de faptul că vinovat în producerea accidentului este inculpatul și că

tamponarea părții vătămate a avut loc pe trecerea de pietoni și s-a soldat cu

vătămări grave periculoase pentru viață și că inculpatul refuză repararea

prejudiciului;

- stabilirea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei de către instanța de

apel, nu este motivată, mai ales în condițiile în care partea vătămată a solicitat

încasarea prejudiciului moral în sumă de 300 000 lei și a venit cu probe și

argumente care dovedesc cauzarea prejudiciului moral;

- partea vătămată suferă până în prezent, fiind într-o stare de depresie după

toate intervențiile chirurgicale suportate, din cauza imposibilității de deplasare și a

montării plăcilor de metal și a șuruburilor în picioare, având dureri de la care nu

poate dormi și deplasa, iar gândul la viitoarele operații îi creează o stare de panică

și incertitudine pentru viitor;

- instanțele inferioare, greșit au dispus admiterea acțiunii civile privind

prejudiciul material în principiu, deoarece acestea dispuneau de toate probele și

competențele pentru a se pronunța asupra acțiunii civile și în partea prejudiciului

material, iar obligarea părții vătămate la inițierea unei acțiuni civile, din nou va

dura mult și va duce la încălcarea termenului rezonabil. Or, acesta deja din 2017

până în prezent este în așteptarea unei satisfacții echitabile și efective;

- instanța de apel, nemotivat a dispus respingerea pretențiilor părții vătămate

privind respingerea cerințelor părții vătămate a sumei de 27 190,45 lei, în calitate

de compensație anticipată, limitându-se doar la citarea prevederilor art. 25 din

Legea nr. 414 și invocarea pct. 58 din Hotărârea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr. 11 din 16.12.2013;

- partea vătămată a suportat cheltuieli de asistență juridică pentru serviciile

avocatului în sumă de 12 286,09 lei;

- instanțele de judecată erau obligate să anuleze dreptul inculpatului de a

conduce mijloacele de transport.

5.3. Inculpatul Oxani Grigore, prin care, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

20

care se întemeiază soluția, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Oxani Grigore să fie achitat.

În argumentarea cererii de recurs, invocă aceleași argumente ca și în apel, și

anume:

- instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont și nu au apreciat totalitatea

probelor care demonstrează nevinovăția inculpatului Oxani Grigore de comiterea

infracțiunii incriminate de către organul de urmărire penală, nu au analizat cumulul

de probe prin prisma art. 101 din Codul de procedură penală și au a dedus eronat că

inculpatul urmează a fi condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art.

264 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- instanța de apel doar a constatat că sunt semnele infracțiunii prevăzute la art.

264 alin. (3) lit. a) Cod Penal, însă nici într-un mod nu a combătut sau nu a apreciat

argumentele apărării;

- caracterul formal și, în același timp, abstract al învinuirii rezultă din faptul

că, prin actul de acuzare, se pretinde că inculpatul ar fi încălcat cerințele pct. 45 și

46 al Regulamentului circulației rutiere, însă instanțele ierarhic inferioare au

transcris în deciziile de condamnare conținutul parțial al acestor norme, fără a se

încerca să se demonstreze pertinența prevederilor respective cazului în speță;

- în cadrul ședințelor de judecată s-a constatat cu certitudine că, limita vitezei

maxime de deplasare pe sectorul de traseu unde s-a produs accidentul rutier este

stabilită de 50 km/oră, iar potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-29764 din

07 iunie 2017 urma maximă de frânare lăsată de roțile automobilului condus de

Oxani Grigore constituie 16,8 metri pe partea carosabilă a drumului asfaltat, uscat,

orizontal și corespunde vitezei până la frânare de 54 km/oră;

- potrivit raportului de verificare tehnică din 26 iunie 2017, mijlocul de

transport de model „Skoda – Fabia” cu nr/î XX XX XXX, la testarea stării tehnice

după comiterea accidentului s-a constatat că acesta funcționează și careva defecte

sau neajunsuri nu are. Potrivit materialelor cauzei, automobilul nominalizat a fost

reținut de colaboratorii de poliție imediat după producerea accidentului și a fost

plasat la o parcare forțată, unde a staționat până la 06 iulie 2017, dată la care prin

ordonanța procurorului a fost restituit proprietarului;

- depășirea vitezei cu 4 km/oră este o depășire probabilă, admisibilă și nu este

pasibilă sancționării chiar și în raport cu normele speciale ale Codului

Contravențional art. 236, care prevede expres că se sancționează doar depășirea

vitezei de circulație stabilită pe sectorul respectiv de drum începând cu 10 km/oră.

Astfel, depășirea vitezei recomandate cu mai puțin de 10 km/oră categoric nu poate

fi calificată drept o încălcare a regulilor de circulație rutieră a pct. 45 alin. (1) al

Regulamentului și drept conținut a faptei prejudiciabile prevăzute la art. 264 alin.

(3) Cod penal;

21

- viteza de deplasare a fost în conformitate cu pct. 45 alin. (1) din

Regulamentul circulației rutiere, iar concluziile instanțelor ierarhic inferioare că

aceasta ar fi putut fi și mai mare, poartă un caracter de presupunere și apreciere

eronată și arbitrară a circumstanțelor reale ale cauzei;

- instanțele ierarhic inferioare au stabilit că inculpatul a condus vehiculul fără

a ține cont de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase, însă apărarea nu a înțeles în ce constă acest element al învinuirii. Or,

inculpatul nu ar putea fi învinuit că a condus vehiculul fără a tine cont de acest

factor. Or, factorul respectiv ar putea fi pertinent cazului când vehiculul ar fi fost

condus de un conducător auto fără experiență, unul începător sau ținându-se cont

de alte circumstanțe, însă el are o experiență mai mare de 20 de ani în conducerea

automobilului, iar concluziile privitor la neglijarea dexterității în conducere poartă

un caracter iluzoriu, de presupunere și nu pot servi ca argumente în folosul

condamnării.

- sunt lipsite de sens și elementele învinuirii, potrivit cărora inculpatul a

condus mijlocul de transport fără a ține cont de situația rutieră, deoarece în mod

normal, o învinuire formulată în baza art. 264 alin. (3) din Codul penal, urma să

conțină o informație clară, fiind indicat expres că inculpatul, nu a ținut cont de

condițiile rutiere care se exprimă prin fluxul de transport, de starea mediului

ambiant sau prezența mijloacelor tehnice de dirijare etc. (pct.4 din Regulament). O

simplă referire la noțiunea situației rutieră face ca învinuirea să fie una abstractă și

contrară mai multor drepturi fundamentale;

- constatarea faptului că inculpatul a condus mijlocul de transport fără a ține

cont de prevederile pct. 45 alin. (2) din Regulament, denotă că instanța de fond, cât

și instanța de apel a transcris textul normei de drept fără a încerca să demonstreze

pertinența acestuia cazului în speță. Ori, atunci când în limita vizibilității

inculpatului Oxani Grigore a apărut partea vătămată Cazacu Gheorghe, acesta a

frânat, exact cum indică cerința Regulamentului circulației rutiere;

- în cadrul cercetării judecătorești a fost stabilit cu certitudine că partea

vătămată Cazacu Gheorghe se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

(concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat era de 1,26 mg/l, calificându-se

astfel potrivit art. 13412 alin (3) Cod penal. Potrivit raportului de expertiză medico-

legală nr. 241 din 30.11.2017 s-a constatat că la externare, partea vătămată Cazacu

Gheorghe se afla în stare de psihoză alcoolică și că a traversat traseul prin

intersecție care nu se ilumina artificial în timp de noapte, și fără a se asigura de

siguranța traversării, apărând spontan în fața mijlocului de transport condus de

inculpat, care în situația reală creată a fost în imposibilitate fizică de a observa

obstacolul și cu atât mai mult și în imposibilitate tehnică da a-l ocoli sau opri

unitatea de transport, deși a întreprins toate măsurile posibile în acest sens;

22

- nu se atribuie la cazul dat pct. 46 lit. a) Regulamentul circulației rutiere, or

această normă reglementează situațiile legate de deplasarea pe lângă copii,

persoane de vârstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de dizabilitate

și nu deplasarea pe lângă persoane în stare de ebrietate;

- partea vătămată a încălcat prevederile pct. 114 alin. (1), 115 alin. (2) și 116

alin. (1) al Regulamentului Circulației Rutiere și anume aceasta a cauzat

producerea accidentului rutier și survenirea urmărilor grave în urma acestuia, iar

acuzatorul de stat a făcut niște concluzii vădit eronate și inexplicabile, indicând că

victima Cazacu Gheorghe traversa regulamentar traseul.

- din procesul-verbal de cercetare la fața locului, schema accidentului, cât și

din rapoartele expertizelor judiciare și raportul de verificare tehnică a

automobilului din 26 iunie 2017 rezultă în mod indubitabil că locul impactului

pietonului cu autovehiculul a fost în afara trecerii de pietoni, la o distanță de peste

trei metri;

- în acțiunile inculpatului lipsesc semnele obligatorii ale faptei prejudiciabile

incriminate la art. 264 alin. (3) Cod Penal și anume latura obiectivă a infracțiunii,

or cel din urmă nu a încălcat prevederile Regulamentului circulației rutiere, astfel

fiind imposibilă imputarea încălcării regulilor de securitate a circulației rutiere.

- instanța de fond, cât și de apel au omis să aprecieze și să pună la baza

soluției adoptate declarațiile expertului Lungu Vladimir, și că nu a fost posibil de

stabilit posibilitatea tehnică reală a conducătorului automobilului de a evita

tamponarea pietonului Cazacu Gheorghe, deoarece expertul nu cunoaște detalii

importante cum ar fi, dacă farurile lucrau sau dacă farurile erau reglate

corespunzător, dacă șoferul circula cu lumina în fază lungă sau scurtă, dacă a fost

efectuat experiment pentru a afla de la ce distanță este posibil de a vedea pietonul;

- acuzarea adusă inculpatului Oxani Grigore este una abstractă, nedovedită

prin probatoriu, iar potrivit art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală, concluziile

despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe

presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în

condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului,

inculpatului;

- condamnarea lui Oxani Grigore contravine în mod evident dreptului garantat

la un proces echitabil de art. 6 par. 3 din Convenție, iar în acțiunile lui Oxani

Grigore lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin

(3) lit. a) Cod penal;

- instanța de fond și de apel neîntemeiat au admis și acțiunile civile înaintate

de către Cazacu Gheorghe în scopul obținerii despăgubirilor (materiale și morale)

în urma accidentului rutier de la care a suferit. în producerea accidentului rutier și

survenirea rezultatelor grave vina o poartă exclusiv Cazacu Gheorghe, iar

23

suferințele morale și fizice fiindu-i imputabile exclusiv dumnealui și nu

inculpatului;

- concluziile instanței de fond privitor la încasarea de la condamnatul Oxani

Grigore a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral sunt lipsite de careva

suport legal și inexplicabile și nici nu sunt motivate.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că recursul inculpatului

urmează a fi respins, iar recursurile procurorului și ale părții vătămate în comun cu

avocatul, urmează a fi admise, din următoarele considerente:

6.1. Referitor la recursul inculpatului Oxani Grigore, Colegiul

menționează, că potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul

numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute

în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Raportând aceste prevederi la speța examinată, Colegiul penal lărgit

evidențiază că inculpatul, în recursul declarat indică drept temeiuri de casare pct.

6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, solicitând casarea rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens. Potrivit art. 6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare

gravă de fapt constituie stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența

lor, prin neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin

denaturarea conținutului acestora.

Lecturând recursul declarat de inculpat, Colegiul reține că acesta nu este

motivat prin prisma temeiurilor de recurs indicate de către recurent în partea

24

dispozitivă a acestora, recurentul de fapt criticând modalitatea de apreciere a

probelor de către instanțele de fond.

Colegiul menționează că art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede o

listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză denotă faptul că

chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în conținutul acestui

articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat. Critica aprecierii

probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi

supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece

instanța de recurs este abilitată de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care

constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor

constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care

nu se înfăptuiește de către instanța de recurs.

Cu referire la eroarea prevăzută la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, invocat de către inculpat, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția, Colegiul menționează că instanța de apel, la examinarea

cauzei penale a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală, adoptând o decizie legală și întemeiată în partea vizată și

a dat răspuns la toate argumentele invocate în apelul apărării.

Așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de

apel și-a motivat decizia de menținere a sentinței în partea stabilirii vinovăției

inculpatului Oxani Grigore în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, în

conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel decizia

cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la adoptarea acestei soluții. Or,

în fapt, decizia recurată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

ea fiind legală și întemeiată în partea vizată.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel, la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a

verificat minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care coroborate în ansamblu, au confirmat vinovăția

inculpatului Oxani Grigore în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3)

lit. a) Cod penal.

Prin urmare, în conformitate cu art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungând

la concluzia corectă de menținere în parte a sentinței atacate, totodată oferind

răspuns la toate argumentele invocate de apărare, specificând motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată.

25

Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Ca urmare a

efectuării recercetării judecătorești, instanța de apel a expus situația de fapt

reținută pe baza probatoriului administrat și a concluzionat corect ca aceasta se

circumscrie încadrării juridice în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, potrivit

căreia inculpatul a fost recunoscut vinovat.

Instanța de recurs mai atestă și faptul că, argumentele invocate de recurenți,

au fost combătute de instanța de apel în mod corespunzător, soluție pe care

instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, fapt ce

vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în

cauza Albert vs România din 16 februarie 2010, statuează că art. 6§1 din CtEDO,

deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (hotărârea Van de Hurk vs

Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil

necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinate chestiunile esențiale supuse atenției

sale.

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5.3. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele inferioare au apreciat probele și circumstanțele cauzei.

Pornind de la prevederile art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de procedură

penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în alt sens decât cel pe care îl

propune apărarea este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că în cauză nu s-au comis erorile

de drept prevăzute în pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală la care

face referință inculpatul, deci nu persistă temeiuri de casare a soluției adoptate de

către instanța de apel în partea constatării vinovăției lui Oxani Grigore în comiterea

26

infracțiunii prevăzute la art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, recursul

inculpatului urmează a fi respins, ca fiind vădit neîntemeiat.

6.2. Referitor la recursurile ordinare declarate de procuror și de partea

vătămată în comun cu avocatul, Colegiul consideră că acestea sunt întemeiate

parțial și urmează a fi admise, cu casarea deciziei recurate parțial, doar în partea

stabilirii pedepsei și în latura civilă, în partea încasării prejudiciului moral cu

dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, din

următoarele considerente.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să dispună rejudecarea de

către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

Reieșind din prevederile art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul urma să verifice mai amănunțit legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în latura civilă privind stabilirea cuantumului prejudiciului moral,

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și să adopte o hotărâre legală și

întemeiată în această parte.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală, trebuie

să cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței,

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale obligatorii, nu au

fost respectate întocmai la judecarea apelului.

Drept temeiuri pentru recurs, procurorul și avocatul Brumă Sorin în comun cu

partea vătămată au invocat art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală,

care stipulează, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise când instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței și că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Colegiul lărgit atestă că recurenții sunt de acord cu circumstanțele de fapt și

cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, însă critică hotărârile recurate sub

aspectul stabilirii modului de executare a pedepsei în privința inculpatului cât și

sub aspectul soluționării acțiunii civile în ceea ce privește prejudiciul moral și

material, iar motivele invocate Colegiul le consideră întemeiate parțial, din

următoarele considerente.

27

Potrivit prevederilor art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de

către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Referitor la motivele invocate de avocatul Brumă Sorin în comun cu partea

vătămată Cazacu Gheorghe, privind încasarea prejudiciului material, se

menționează că, potrivit prevederilor art. 387 alin. (1) - (3) Cod de procedură

penală, o dată cu sentința de condamnare, instanța de judecată, apreciind dacă sunt

dovedite temeiurile și mărimea pagubei cerute de partea civilă, admite acțiunea

civilă, în tot sau în parte, ori o respinge. În cazuri excepționale când, pentru a

stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată

judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca

asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.

La caz, Colegiul constată că instanțele inferioare stabilind circumstanțele că

pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, trebuia amânată

judecarea cauzei, corect au dispus admiterea, în principiu, a acțiunii civile privind

încasarea prejudiciului material, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor

cuvenite să hotărască instanța civilă.

Pe cale de consecință, Colegiul lărgit conchide că la caz este incidentă

situația specificată la art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, or, partea

vătămată și-a fundamentat argumentele din apel pe prevederile noului Cod civil de

după republicare (01.03.2019) însă, instanța de apel reține că accidentul rutier s-a

produs în anul 2017, iar Legea civilă, nu are caracter retroactiv.

Colegiul lărgit reține că, criticile formulate de avocatul părții vătămate vis-a-

vis de admiterea în principiu a acțiunii civile, au format obiect de discuție la

judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li s-a dat o motivare

corespunzătoare și pe larg expusă în prezenta decizie, iar argumentele invocate de

recurent în acest sens, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor

de drept, care ar fi temei de implicare în sensul casării deciziei instanței de apel în

această parte.

Cu referire la argumentul avocatului Sorin Brumă în comun cu partea

vătămată, precum că instanța de apel trebuia să dispună anularea dreptului

inculpatului Oxani Grigore, de a conduce mijloace de transport, Colegiul lărgit

statuează că, potrivit prevederilor art. 9, 10 alin. (2) Cod penal, timpul săvârșirii

faptei se consideră timpul când a fost săvârșită acțiunea (inacțiunea)

prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor. Legea penală care

înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni nu are efect retroactiv.

Astfel, ținând cont de faptul că infracțiunea prevăzută la art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod penal, a fost săvârșită de acesta în anul 2017, în privința inculpatului corect

a fost aplicată pedeapsa complementară privarea de dreptul de a conduce mijloace

28

de transport pe un termen de 2 ani și nu anularea dreptului de a conduce mijloace

de transport așa cum solicită partea vătămată.

Declanșând o continuare a judecării cauzei în fond, apelul este o cale de atac

sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat, produce un efect devolutiv

complet în sensul că provoacă un control integral atât în fapt, cât și în drept, în

privința persoanelor care l-au declarat.

Sub acest aspect, se constată că, instanța de apel la emiterea deciziei în

privința inculpatului Oxani Grigore, nu a respectat prevederile legale întru

adoptarea unei soluții întemeiate în latura civilă și anume în partea ce ține de

stabilirea cuantumului prejudiciului moral, dispunând încasarea din contul acestuia

în beneficiul părții vătămate Cazacu Gheorghe, a prejudiciului moral în sumă de

50 000 lei, or conform acțiunii civile, partea vătămată a solicitat încasarea

prejudiciul moral în sumă de 300 000 lei.

Astfel, Colegiul consideră că soluția instanței de apel este argumentată

insuficient, deoarece aceasta și-a motivat soluția privind încasarea în beneficiul

părții vătămate a pagubei morale în sumă de 50 000 lei, considerând că este una

echitabilă vizavi de suferințele fizice și psihice suportate, doar prin faptul că suma

solicitată de partea vătămată este una neîntemeiată și exagerată, fără a argumenta

micșorarea cuantumului și fără a ține cont de faptul că cuantumul despăgubirilor

stabilit, rezultă din necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție

echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și să aibă un caracter compensatoriu,

ținând totodată cont și de cuantumul prejudiciilor stabilite de Curtea Europeană a

Drepturilor Omului în cauzele similare, examinate în privința Republicii Moldova.

De menționat că, hotărârile pronunțate de instanțele inferioare trebuie să fie

motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în

vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii

pronunțate cu legea și necesită a se menționa că, nu numai nemotivarea hotărârii,

dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă

motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de

procedură.

Se reține că, legiuitorul a acordat prerogative instanței de judecată de a

aprecia și determina cuantumul prejudiciului moral ce urmează a fi încasat, or art.

1423 alin. (1) Cod civil, coroborat cu art. 219 alin. (4) Cod de procedură penală,

expres prevede că mărimea compensației pentru prejudiciul moral se determină de

către instanță în funcție de caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice,

circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum și statutul social al

persoanei vătămate. Ținând cont de aceste împrejurări, se urmărește scopul ca

evaluarea să nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just

temei. Totodată, despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru

daunele materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța

29

de judecată prin evaluare.

Cu referire la stabilirea pedepsei și a modului de executare a ei, Colegiul

notează că lui Oxani Grigore pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 264

alin. (3) lit. a) Cod de procedură penală, i-a fost aplicată pedeapsa cu închisoare pe

un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 2 ani, iar în baza art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, pe un termen de probă de 3 ani.

Astfel, Colegiul lărgit notează că, instanța de apel a dispus aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, fără o motivare

corespunzătoare și fără a ține cont de argumentele procurorului și ale părții

vătămate expuse în apel și reiterate în recurs.

Din textul deciziei contestate se observă că, instanța de apel pune la baza

soluției sale de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului,

circumstanța că inculpatul a recunoscut parțial vina (însă potrivit apelului și

recursului apărării, se solicită achitarea inculpatului), motiv pentru care a conchis

că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa reală cu închisoare.

De altfel, în sensul prevederilor art. 90 Cod penal, stabilirea pedepsei cu

suspendarea condiționată a executării se admite numai luând în considerație

personalitatea vinovatului în cazul existenței circumstanțelor atenuante legate de

scopul, motivele, rolul vinovatului și comportamentul acestuia până la săvârșirea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea ei.

În speță, Colegiul lărgit consideră că, motivarea soluției instanței de apel este

una superficială or, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu dispozițiile

părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Articolul 75 Cod penal, stipulează criteriile generale de individualizare a

pedepsei prin care se înțeleg cerințele stabilite de lege de care este obligată să se

conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană

vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest caz, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat

circumstanțele cauzei considerate atenuante și în corelație cu care date despre

persoana inculpatului ele servesc temei pentru aplicarea separată a art. 90 Cod

penal.

30

Din raționamentele prezentate de instanța de apel, care au dus la aplicarea art.

90 Cod penal în privința inculpatului, se desprinde că instanța nu a separat

circumstanțele nemijlocite care au condiționat aplicarea efectului suspensiv al

executării pedepsei în privința inculpatului Oxani Grigore. Pe când legea

procesual-penal, în termeni exhaustivi relevă în art. 90 alin. (1) Cod penal că:

„Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada de

probațiune ...”

Instanța de judecată poate stabili că scopul pedepsei penale poate fi atins și

fără executarea efectivă a acesteia, însă în formarea convingerii, instanța de

judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv are în

vedere întreaga conduită a condamnatului înainte de săvârșirea faptei, după

săvârșirea acesteia, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea acestuia, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

Deși legea nu îngrădește libertatea instanței de judecată de a-și forma

convingerea cu privire la posibilitatea făptuitorului de a se corecta și reeduca fără

executarea efectivă a pedepsei, ea obligă instanța să-și motiveze hotărârea în acest

sens, indicând precis acele motive pe care s-a întemeiat convingerea ei, lucru

neefectuat de către instanța de apel.

Din aceste considerente Colegiul lărgit conchide că instanța de apel nu a dat o

motivare corespunzătoare, prin prisma prevederilor art. 61, 75 Cod penal, soluției

adoptate, adică nu și-a motivat suficient soluția în latura civilă cât și în partea

stabilirii pedepsei inculpatului, adoptând soluții pripite în partea încasării

prejudiciului moral în beneficiul părții vătămate cât și în partea dispunerii

suspendării executării pedepsei inculpatului, situație care cade sub incidența erorii

de drept cuprinsă în prevederea art. 427 alin. (1) pct. 6),10) Cod de procedură

penală, iar decizia urmează a fi casată în partea respectivă, cu rejudecarea cauzei în

apel, așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât asemenea erori nu

pot fi corectate în instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de

rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă

conformitate cu prevederile Legii procesual - penale asupra tuturor motivelor

31

invocate în apeluri, și ținând cont de motivele casării deciziei atacate, de

prevederile art. 225 Cod de procedură penală și practica CEDO, să pronunțe o

hotărâre legală și întemeiată.

penală, Colegiul Penal lărgit

d e c i d e :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Oxani Grigore,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 octombrie

2021, în propria cauză penală.

Admite recursurile ordinare declarate de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Dorina Tăut și de partea vătămată Gheorghe Cazacu în

comun cu avocatul Sorin Brumă, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 13 octombrie 2021 în partea stabilirii pedepsei și în latura

civilă, în partea încasării prejudiciului moral în privința inculpatului OXANI

Grigore Xxxxxxx și dispune rejudecarea cauzei în această parte, de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În rest, dispozițiile deciziei recurate, se mențin.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată în partea în care a fost dispusă

rejudecarea, în rest este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 17 iunie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecători Liliana CATAN

Iurie DIACONU

Ion GUZUN

Victor BOICO

32