CtEDO 02.10.2000 Auto

CASE OF NIKOLOVA AGAINST BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
02.10.2000
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2000
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF NIKOLOVA AGAINST BULGARIA (CtEDO, 2000)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2000)110 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 martie 1999 în cazul Nikolova împotriva Bulgariei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 2 octombrie 2000 la cea de-a 721-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Nikolova pronunțată la 25 martie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 31195/96) împotriva Bulgariei, depusă la 6 februarie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 al Convenției de către dna Ivanka Nikolova, un național bulgar, și că Comisia a declarat admisibile plângerile referitoare la lipsa de control judiciar a deciziei de a deține reclamantul în reținere și la imposibilitatea de a contesta legalitatea acestei detenții la intervale regulate; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 15 iulie 1998 de către Comisie; întrucât în hotărârea sa din 25 martie 1999 Curtea: respinsă, în unanimitate, obiecția preliminară a Guvernului; deținută, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (3) din convenție; deținută, în unanimitate, că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4) din convenție; deținută, cu unsprezece voturi împotrivă șase, că prezenta hotărâre a constituit suficientă satisfacție în ceea ce privește prejudiciile morale; deținută, cu șaisprezece voturi împotrivă, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni, în ceea ce privește costurile și cheltuielile, 14 000 000 levs mai puțin de 20 215 franci francezi care să fie convertiți în leva la rata aplicabilă la data decontare, împreună cu orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi taxabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 15,04 % vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; A respins, în unanimitate, restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea fostului articol 54 din convenție, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile prevăzute la art. 46 alineatul (2) din convenție, astfel cum au fost modificate de Protocolul nr. 11; având în vedere obligația Bulgariei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a arătat Comitetului că au fost luate măsuri generale cuprinzătoare pentru a preveni noi încălcări de la fel ca cele găsite în prezenta hotărâre (această informație figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 16 iunie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 25 martie 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Bulgariei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele rezoluției ResDH(2000)110 Informații furnizate de Guvernul Bulgariei în cursul examinării cazului Nikolova de către Comitetul de miniștri Având în vedere obligația sa de a respecta hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului (art. 46 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului), Bulgaria a adoptat, în urma hotărârilor Assenov și Nikolova [1] Măsurile legislative La 22 iulie 1999, Adunarea Națională a Bulgariei a adoptat o reformă majoră a procedurii penale. Legea în cauză, publicată în Jurnalul Oficial (nr. 70/1999) la 6 August 1999 și a intrat în vigoare în aceeași dată, a modificat dispozițiile care au fost cauza directă a încălcărilor articolului 5 constatate de Curtea Europeană în cazurile menționate anterior. Legea din 6 august 1999 a modificat în special dispozițiile articolelor 152 și 201 din Codul de Procedură Penală privind competențele unui procuror sau ale unui judecător de investigare sau de a deține persoanele pe o perioadă prelungită fără control judiciar. Noul articol 152a prevede că detenția în rezidenție este ordonată de către instanța competentă de primă instanță. la cererea unui procuror sau a unui judecător de investigare (punctele 1 și 2). Perioada maximă de detenție fără control judiciar este de 72 de ore, în cazul în care detenția la închidere este solicitată de un procuror și de 24 de ore, în cazul în care este solicitată de un investigator (punctul 3). O instanță de un singur judecător hotărăște după o audiere publică la care au participat acuzatul, avocatul său și procurorul dacă acuzatul ar trebui reținut în reținere (punctul 5). Motivele de ordonare și prelungire a detenției în reținere Guvernul reamintește că legislația care se aplică faptelor din acest caz, în momentul respectiv, încă prevedea detenția obligatorie în reținere, în special în cazurile în care acuzatul a fost un recidivist (ex-art. 152 alineatul (3) din Codul de Procedură Penală), această obligație a fost deja abolită printr-un amendament publicat în Jurnalul Oficial la 8 august 1997 (nr. 64/1997). Legea din 6 august 1999, adoptată în urma hotărârilor Assenov și Nikolova, a introdus alte modificări la art. 152, în special partea care prevede scutirea de la detenție numai în cazul în care acuzatul a fost în măsură să dovedească că nu există niciun risc de abscondare sau de recidivă (ex-punctul alineatul (2) din art. 152). Noul articol 152 prevede că detenția în retragere este ordonată în cazurile referitoare la infracțiunile penale pedepsite de privare de libertate, în cazul în care iese din dosarul că există un pericol real de absedință sau de recidivă acuzată (noul articol 152 alineatul (1)). În cazul în care acest pericol nu mai există, detenția în retragere se înlocuiește cu o măsură mai puțin severă. În plus, perioada maximă de detenție la închidere înainte de trimitere la judecată este de două luni, cu excepția cazului în care acuzatul este acuzat de o infracțiune grea sau de o infracțiune care are o condamnare la închisoare de cel puțin 15 ani. În aceste două cazuri, perioadele maxime de detenție în reținere înainte de a fi depuse în judecată sunt de unu și, respectiv, de doi ani. La sfârșitul acestor perioade, acuzatul este eliberat prin ordinul procurorului (noul articol 152 alineatul (5). Guvernul bulgar consideră, prin urmare, că noul text al articolului 152 pune accentul suficient asupra caracterului excepțional al detenției în reținere, obliga procurorii și investigării judecătorilor să dovedească judecătorului că există motive valabile și obiective (de exemplu: un pericol pentru absoarbarea sau reincapacitatea acuzatului) pentru ordonarea și prelungirea deținerii la înaintare, precum și pentru a pune accentul suficient asupra necesității de diligență specială în efectuarea anchetei prin impunerea unor termene stricte pentru detenția înaintată în timpul etapei de anchetă preliminară. Dreptul de a contesta legalitatea detenției (habeas corpus) Legea din 6 august 1999 a înlăturat ultimele restricții privind dreptul unei persoane deținute de a contesta legalitatea detenției în reținere, ceea ce ar putea duce la încălcări ale articolului 5 alineatul (4) din Convenție similare celor constatate în cazurile Assenov și Nikolova. În conformitate cu noul articol 152b, oricine poate solicita unei instanțe să revizuiască licența deținerii și să-și ordone eliberarea. Solicitarea poate fi depusă prin intermediul ofițerului responsabil pentru anchetă, care informează imediat procurorul și trimite chestiunea la instanță (punctul 3). Curtea este obligată să ia în considerare cazul în termen de trei zile, la o audiere publică asistată de către acuzat, avocatul său și procurorul (punctul 4). Curtea își anunță hotărârea după audiere. Un recurs împotriva acestei decizii poate fi depus într-un termen de șapte zile cu o instanță superioră. În cazul în care instanța refuză să ordone eliberarea acuzatului, aceasta poate fixa o perioadă de maximum două luni în care o nouă cerere de eliberare nu este admisibilă, cu excepția cazului de deteriorare bruscă a sănătății persoanei deținute (punctul 7). Astfel de decizii pot fi, de asemenea, apelate la o instanță mai mare într-un termen de trei zile. În opinia Guvernului, este clar că această limitare constituie doar o favoare a instanțelor de prevenire a cererilor vădit nefondate. Având în vedere efectul direct al Convenției, această dispoziție nu poate împiedica în niciun caz audierea instanțelor în orice moment a cererilor de eliberare bazate, în special, pe faptul că motivele de ordonare a detenției în reținere nu mai există. Prin urmare, Guvernul consideră că această dispoziție este în conformitate cu cerința de la art. 5 alineatul (4), astfel cum este definită în jurisprudența Curții Europene (a se vedea, în special, hotărârea Assenov, § 162 în amenzi ), și faptul că instanțele nu vor permite aplicarea acesteia să determine deținerea unei persoane în absența motivelor obiective și valabile stabilite în legislația bulgară și în art. 5 alineatul (3) din convenție. Guvernul bulgar consideră că măsurile legislative adoptate sunt conforme cu cerințele articolului 5 alineatele (3) și (4) din Convenție, interpretate de Curte, și că, prin urmare, aceste măsuri împiedică noi încălcări ale Convenției. II. Difuzarea hotărârilor; măsuri administrative de sensibilizare Guvernul a asigurat traducerea hotărârilor Assenov și Nikolova, precum și publicarea acestora în Buletinul Ministerului Justiției și integrării juridice europene (Hotărârea Assenov: nr. 2/1999, Hotărârea Nikolova: nr. 3/1999), un jurnal distribuit la scară largă în cercuri juridice și în toate autoritățile de stat. În urma hotărârii Assenov, la 29 martie 1999, Ministerul Justiției și integrarea juridică europeană a trimis scrisori Ministrului Internului, Procurorului public șef și directorul Serviciului de Investigații, care atrage atenția asupra acestei hotărâri a Curții Europene și asupra supravegherii executării sale de către Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei (art. 46 alineatul (2) din convenție). Apendicele acestor litere conțin o traducere completă a hotărârii Assenov și observațiile detaliate formulate în comitetul de miniștri cu privire la adoptarea măsurilor generale în executarea acestei hotărâri. În plus, în aceste scrisori, aceste autorități au fost invitate să aducă hotărârea și observațiile privind executarea sa la atenția funcționarilor în cauză, pentru a preveni încălcări similare în viitor. Ulterior, la 21 septembrie 1999, directorul Serviciului Național de Poliție din Bulgaria a trimis toate departamentele de poliție din capitala și toate departamentele regionale de poliție o circulară care subliniază necesitatea de a preveni încălcări suplimentare similare celor constatate în cazul Assenov, inclusiv încălcarea obligației de a nu împiedica în niciun fel exercitarea efectivă a dreptului de cerere individuală la organismele din convenție (ex-art. 25, noul articol 34 din convenție). În plus, circularul a amintit în mod specific ofițerilor de poliție obligația lor de a efectua investigații rapide și eficiente cu privire la toate acuzațiile privind tratamentele inumane și degradante comise de către poliție sau forțele de securitate. Guvernul consideră că aceste măsuri vor asigura, în special, că autoritățile responsabile de menținerea legii și a ordinii vor ține seama de cerința de investigații rapide și aprofundate privind acuzațiile de maltratare, astfel încât să evite încălcări suplimentare ale articolelor 3 și 13 din convenție. Guvernul consideră că aceste măsuri vor face posibilă, de asemenea, prevenirea în viitor a eventualelor incidente inacceptabile care implică obstacole ale dreptului de a aduce cereri individuale în mod liber Curții Europene a Drepturilor Omului (noul articol 34 din Convenție). * * * Guvernul consideră că toate măsurile menționate mai sus vor preveni în mod eficient noi încălcări ale Convenției similare cu cele găsite în cazurile Assenov și Nikolova. În general, Guvernul consideră că autoritățile de stat sunt acum conștienți de rolul esențial jucat de Convenția și de hotărârile Curții Europene în legislația bulgară și că, prin urmare, autoritățile bulgare nu vor înceta să țină seama direct de cerințele convenției, interpretate de hotărârile Curții de Strasbourg, în îndeplinirea sarcinilor lor. Având în vedere cele de mai sus, Guvernul este de părere că Bulgaria și-a îndeplinit obligațiile legate de executarea hotărârilor Curții în aceste cazuri în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Având în vedere similaritățile dintre aceste cazuri, măsurile generale care urmează să fie adoptate în executarea celor două hotărâri au fost examinate de către Comitetul de miniștri în cadrul aceleiași proceduri. Prin urmare, Guvernul a hotărât să prezinte, ca apendice a prezentei rezoluții, un rezumat complet al măsurilor adoptate, chiar dacă unele dintre ele au fost obligate exclusiv de hotărârea din cauza Assenov împotriva Bulgariei (alegerea din 28 octombrie 1998).

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-04-17
0,94
CASE OF NANKOV AGAINST BULGARIA
Final Resolution ResDH(2001)59 Human Rights Application No. 28882/95 Nankov against Bulgaria (Adopted by the Committee of Ministers on 17 April 2001 at the 749 th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the ter
CtEDO 2012-12-06
0,94
CASE OF NIKOLOVA AND 2 OTHER CASES AGAINST BULGARIA
Resolution CM/ResDH(2012)167 [1] Nikolova No. 2 and two other cases against Bulgaria Execution of the judgments of the European Court of Human Rights (Nikolova No. 2, Application No. 40896/98, judgment of 30/09/2004, final on 30/12/2004 Dan
CtEDO 2001-02-26
0,94
KOVACHEV AGAINST BULGARIA
Final Resolution ResDH(2001)3 Human Rights Application No. 29303/95 Kovachev against Bulgaria (Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001 at the 741 st meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the
CtEDO 2010-12-02
0,94
CASES OF BONEVA AND NIKOLA NIKOLOV AGAINST BULGARIA
Resolution CM/ResDH(2010)188 [1] Execution of the judgments of the European Court of Human Rights Boneva and Nikola Nikolov against Bulgaria (Applications No. 53820/00 and No. 68079/01, judgments of 16/11/2006 and 14/06/2007, final on 16/02
CtEDO 2004-12-22
0,94
STANKOV AND THE UNITED MACEDONIAN ORGANISATION ILINDEN AGAINST BULGARIA
Resolution ResDH(2004)78 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 2 October 2001 (final on 2 January 2002) in the case of Stankov and the United Macedonian Organisation Ilinden against Bulgaria (Adopted by the Commit
Sursă