KOVACHEV AGAINST BULGARIA

Rezoluția finală ResDH(2001)3 Aplicarea drepturilor omului nr. 29303/95 Kovachev împotriva Bulgariei (aprobată de Comitetul de miniștri la 26 februarie 2001 la reuniunea 741 a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 152, adoptată la 11 iunie 1998 în cazul Kovachev împotriva Bulgariei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția din cauza plângerii reclamantului că nu ar putea avea o audiere în fața unui tribunal independent și imparțial în determinarea dreptului său civil la anumite beneficii sociale și a hotărât să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 16 decembrie 1998; întrucât la 709 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 29 mai 2000, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească fiecărei fiice ale reclamantului care dorește să continue procedura, dna. Neli Sekulova Petrova și Antoaneta Sekulova Ivanova, ca o justă satisfacție, în termen de trei luni, suma de 1 000 de leva noi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile ar trebui plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi acumulate de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția moștenitorilor reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 11 iunie 1998 și 29 mai 2000, având în vedere obligația Bulgariei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință Comisiei informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări constatate în acest caz ( aceste informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 14 august 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit fiicelor reclamantului suma totală de 1 000 de leva noi ca o simplă satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Bulgariei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2001)3 Informații furnizate de Guvernul Bulgariei în cursul examinării cazului Kovachev de către Comitetul de Miniștri Guvernul reamintește că încălcarea articolului 6 în acest caz a fost o consecință a aplicării Regulamentelor privind bunăstarea socială din 1992, care nu a prevăzut nici o dispoziție de trimitere la instanțe de litigii privind prestațiile sociale, dar a făcut toate aceste litigii o chestiune numai pentru autoritățile administrative (punctele 20-21, 23 și 43-44 din raportul Comisiei din 28 octombrie 1997). De la evenimentele la care se referă acest caz, reglementările au fost revizuite în mai multe ocazii, iar ultima lege privind bunăstarea socială a fost adoptată de Parlament la 7 mai 1998, adică la câteva luni de la constatarea că art. 6 a fost încălcat (report din 28 octombrie 1997). Secțiunea 13, punctul 3 din prezenta lege, care este încă în vigoare, prevede în mod expres că deciziile luate de direcțiile regionale de asistență socială pot fi apelate în temeiul Codului de procedură administrativă, care prevede în mod specific posibilitatea recursului judiciar. Noile Regulamente privind bunăstarea socială, care au intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998 și acoperă punerea în aplicare a noului act, prevăd, de asemenea, un recurs judiciar împotriva deciziilor luate de direcțiile regionale de asistență socială (art. 29 alineatul (2). Guvernul consideră că aceste dispoziții legislative și de reglementare asigură respectarea articolului 6 și, în special, a cerinței privind accesul la o instanță și, astfel, prevenește încălcări suplimentare ale tipului de infracțiuni identificate în cazul Kovachev.

Final Resolution ResDH(2001)3

Human Rights

Application No. 29303/95

Kovachev against Bulgaria

(Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001

at the 741

st

meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to Interim Resolution DH (98) 152, adopted on 11 June 1998 in the case of Kovachev against Bulgaria, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the applicant's complaint that he could not have a hearing before an independent and impartial tribunal in the determination of his civil right to certain social benefits, and decided to make public the report of the European Commission of Human Rights;

Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 16 December 1998;

Whereas at the 709

th

meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 29 May 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay to each of the applicant's daughters wishing to continue the procedure, Ms. Neli Sekulova Petrova and Ms Antoaneta Sekulova Ivanova, as just satisfaction, within three months, the sum of 1 000 new leva in respect of non-pecuniary damage and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant's heirs;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 11 June 1998 and 29 May 2000, having regard to Bulgaria's obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee's decisions taken to avoid new violations of the same kind as that found in this case (this information appears in the appendix to this resolution);

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 14 August 2000, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant's daughters the total sum of 1 000 new leva as just satisfaction,

Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Bulgaria, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.

Appendix to Resolution ResDH(2001)3

Information provided by the Government of Bulgaria

during the examination of the Kovachev case

by the Committee of Ministers

The Government recalls that the violation of Article 6 in this case was a consequence of the application of the 1992 Social Welfare Regulations, which made no provision for referral to the courts of disputes concerning social benefits, but made all such disputes a matter for the administrative authorities only (paragraphs 20-21, 23 and 43-44 of the Commission report of 28 October 1997).

Since the events to which this case refers, the regulations have been revised on several occasions. The latest Social Welfare Act was passed by Parliament on 7 May 1998, i.e. several months after the Commission's finding that Article 6 had been violated (report of 28 October 1997). Section 13, paragraph 3 of this Act, which is still in force, expressly provides that decisions taken by regional social welfare directorates may be appealed under the Code of Administrative Procedure, which specifically provides for the possibility of judicial appeal.

The new Social Welfare Regulations, which came into force on 1 November 1998 and cover implementation of the new act, also expressly provide for judicial appeal against decisions taken by the regional social welfare directorates (Article 29, paragraph 2).

The Government considers that these legislative and regulatory provisions ensure respect for Article 6, and particularly the requirement concerning access to a court, and so effectively prevent further violations of the kind identified in the Kovachev case. It accordingly considers that it has fulfilled its obligations under former Article 32 of the Convention.