G.L. III împotriva Italiei

Rezoluția finală ResDH(2001)39 Cererea privind drepturile omului nr. 33820/96 G.L. III împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de miniștri la 26 februarie 2001 la reuniunea 741 a Deputaților miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (98) 452, adoptată la 12 noiembrie 1998 în cazul G.L.

III împotriva Italiei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții de Audit și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 18 noiembrie 1998; întrucât la 666 reuniunea Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 15 aprilie 1999, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din convenție, că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni, 35 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale, și că dobânzile ar trebui plătite pentru orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere decurs întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului;

întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 12 noiembrie 1998 și 15 aprilie 1999, având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că raportul Comisiei și deciziile Comitetului de Miniștri au fost trimise autorităților în cauză direct; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 16 iunie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 35 000 000 de lire italiene ca o satisfacție, Declară, după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)39 Human Rights Application No. 33820/96 G.L. III against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 26 February 2001 at the 741 st meeting of the Ministers' Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (98) 452, adopted on 12 November 1998 in the case of G.L.

III against Italy, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Court of Audit and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 18 November 1998; Whereas at the 666 th meeting of the Ministers' Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission's proposals, held by a decision adopted on 15 April 1999, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention, that the Government of the respondent State was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 35 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay, at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant;

Whereas the Committee of Ministers invited the Government of the respondent State to inform it of the measures taken following its decisions of 12 November 1998 and 15 April 1999, having regard to Italy's obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the Government of the respondent State indicated that the Commission's report as well as the Committee of Ministers' decisions had been sent out to the authorities directly concerned; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 16 June 1999, within the time-limit set, the Government of the respondent State had paid the applicant the total sum of 35 000 000 Italian lire as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Italy, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.