Santandrea împotriva Italiei

Rezoluția finală ResDH(2003)151 Aplicarea drepturilor omului nr. 25650/94 Santandrea împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 20 octombrie 2003 la a 854-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH(99)357, adoptată la 9 iunie 1999 în cazul Santandrea împotriva Italiei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (1) 1 din Convenția, având în vedere ilegalitatea detenției reclamanților timp de aproximativ 30 de ore după ce judecătorul competent pentru ancheta preliminară și-a ordonat eliberarea imediată și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât în cea de-a 688-a ședință a Deputaților Miniștri, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alin. 2, din Convenția,

că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească fiecăruia dintre cele două reclamante ca satisfacție, în termen de trei luni, 10 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 000 000 lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 26 000 000 de lire italiene, și că dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregite la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamanților; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 9 iunie 1999 și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat în consecință informații privind măsurile luate în consecință de deciziile Comitetului luate pentru a evita noi încălcări ale aceleiași tipuri de încălcări ale acestui caz (aceasta informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); În timp ce Comitetul de miniștri s-a convins că, la 16 februarie 2000, în termenul stabilit,

Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma totală de 26 000 000 de lire italiene ca o satisfacție, Declarații, după examinarea măsurilor luate de Italia, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenția în acest caz. Apendicele la Rezoluția Finală ResDH(2003)151 Informații furnizate de Guvernul Italiei în cursul examinării cazului Santandrea de către Comitetul de Miniștri În acest caz, ordinul de eliberare imediată a reclamanților a fost pus în aplicare târziu, încălcând astfel Convenția, datorită faptului că nimeni nu a fost în registrul Curții în cursul săptămânii.

Pentru a împiedica această problemă să se întâmple din nou în viitor, Departamentul de administrare penitenciară al Ministerului Justiției, în scrisoarea sa circulară nr. 3498/5948 din 19 aprilie 1999, adresat directorilor închisorii și inspectorilor regionale ai administrației penitenciare, a reamintit că eliberarea imediată a deținuților ar trebui asigurată permanent, 24 de ore pe zi, în fiecare zi. În acest sens, scrisoarea circulară stabilește dispoziții precise și coerente privind procedura care urmează să fie urmată în închisoare. În plus, raportul Comisiei a fost transmis autorităților implicate direct în acest caz. Guvernul Italiei consideră că aceste măsuri împiedică în mod eficient riscul unor noi încălcări similare celor constatate în acest caz și că, prin urmare, Italia și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 32 din Convenție.

Final Resolution ResDH(2003)151 Human Rights Application No. 25650/94 Santandrea against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 20 October 2003 at the 854th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH(99)357, adopted on 9 June 1999 in the case of Santandrea against Italy, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 5, paragraph 1, of the Convention on account of the unlawfulness of the applicants’ detention for approximately 30 hours after the judge competent for the preliminary investigation had ordered their immediate release, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999; Whereas at the 688th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention,

that the government of the respondent state was to pay each of the two applicants as just satisfaction, within three months, 10 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 3 000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, namely a total sum of 26 000 000 Italian lire, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicants; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 9 June 1999 and 3 December 1999, having regard to Italy’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state accordingly gave the Committee information about the measures taken in consequence of the Committee’s decisions taken to avoid new violations of the same kind as the one found in this case (this information appears in the appendix to this resolution); Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 16 February 2000, within the time-limit set,

the government of the respondent state had paid the applicants the total sum of 26 000 000 Italian lire as just satisfaction, Declares, after having examined the measures taken by Italy, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case. Appendix to Final Resolution ResDH(2003)151 Information provided by the Government of Italy during the examination of the Santandrea case by the Committee of Ministers In this case, the order for the applicants’ immediate release was implemented late, thus violating the Convention, due to the fact that no-one was on duty in the Court’s registry during the week-end.

In order to prevent this problem from occurring again in the future, the Department of penitentiary administration of the Ministry of Justice, in its circular letter No. 3498/5948 of 19 April 1999, addressed to the Directors of Prisons’ and to regional inspectors of the penitentiary administration, recalled that the immediate release of prisoners should permanently be assured, 24 hours a day, every day. To this effect, the circular letter establishes precise and coherent provisions about the procedure to be followed in the prisons. Furthermore, the Commission’s report was transmitted to the authorities directly involved in the case. The Government of Italy considers that these measures effectively prevent the risk of new violations similar to that found in this case and that Italy has therefore fulfilled its obligations under former Article 32 of the Convention.