Stritzel împotriva Italiei

Rezoluția finală ResDH(2001)136 Cererea privind drepturile omului nr. 39172/98 Stritzel împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH (99) 641, adoptată la 8 octombrie 1999 în cazul Stritzel împotriva Italiei, în care Comitetul de miniștri a decis că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția din cauza lungii excesive a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții de Audit, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 30 octombrie 1999; întrucât, în cea de-a 695-a ședință a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, de acord cu propunerile Comisiei, adoptate prin o decizie adoptată la 14 februarie 2000, în conformitate cu art. 32 alin. (2) din Convenție, că guvernul statului respondent trebuie să plătească reclamantului ca o satisfacție echitabilă, în termen de trei luni,

15 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 000 000 de lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, adică o sumă totală de 16 000 000 de lire italiene, și că dobânzile ar trebui plătite pe orice sumă nerambursată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregime, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, se înțelege că dobânzile ar fi obținute de la expirarea termenului până la plata integrală a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 8 octombrie 1999 și 14 februarie 2000, având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: în consecință au fost trimise copii ale hotărârii; întrucât Comitetul de Miniștri s-a convins că, la 28 martie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 16 000 000 de lire italiene ca o satisfacție, Declară,

după luarea în considerare a măsurilor luate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2001)136 Human Rights Application No. 39172/98 Stritzel against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001 at the 764th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH (99) 641, adopted on 8 October 1999 in the case of Stritzel against Italy, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Court of Audit, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 30 October 1999; Whereas at the 695th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 14 February 2000, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention,

that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 15 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 1 000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, namely a total sum of 16 000 000 Italian lire, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay, at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 8 October 1999 and 14 February 2000, having regard to Italy’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state drew the Committee’s attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the judgment had accordingly been sent out to them;

Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 28 March 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 16 000 000 Italian lire as just satisfaction, Declares, after having taken note of the measures taken by the Government of Italy, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.