Sileo împotriva Italiei

Rezoluția finală ResDH(2004)19 Cererea privind drepturile omului nr. 39175/98 Sileo împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 22 aprilie 2004 la cea de-a 879-a ședință a Deputaților miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 32 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere Rezoluția provizorie DH(99)524, adoptată la 15 iulie 1999 în cazul Sileo împotriva Italiei, în care Comitetul de miniștri a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) 1 din Convenția, având în vedere durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții de Audit, și să facă public raportul Comisiei Europene a Drepturilor Omului; întrucât Comitetul de miniștri a examinat propunerile făcute de Comisie în transmiterea raportului său în ceea ce privește doar satisfacția care trebuie acordate reclamantului, propuneri completate cu o scrisoare a președintelui Comisiei din 27 septembrie 1999; întrucât, în cadrul celei de-a 688-a ședințe a Deputaților Miniștrilor, Comitetul de Miniștri, care a fost de acord cu propunerile Comisiei, deținute prin decizia adoptată la 3 decembrie 1999, în conformitate cu art. 32 alineatul (2) din Convenție, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului ca o justă satisfacție,

în termen de trei luni, 46 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 3 000 000 lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, și anume o sumă totală de 49 000 000 de lire italiene și dobânzile ar trebui să fie plătite pe orice sumă nejustificată, calculată pe baza fiecărei luni de întârziere întregi, la rata legală aplicabilă la data prezentei decizii, fiind înțeles că dobânzile ar putea fi obținute de la expirarea termenului până când plata completă a fost pusă la dispoziția reclamantului; întrucât Comitetul de Miniștri a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma deciziilor sale din 15 iulie și 3 decembrie 1999, având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 32 alineatul (4) din Convenția de a respecta acestea; întrucât Comitetul de miniștri s-a convins că, la 3 martie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma totală de 49 000 000 de lire italiene ca satisfacție și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după examinarea măsurilor luate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 32 din Convenție în acest caz.

Final Resolution ResDH(2004)19 Human Rights Application No. 39175/98 Sileo against Italy (Adopted by the Committee of Ministers on 22 April 2004 at the 879th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of former Article 32 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to Interim Resolution DH(99)524, adopted on 15 July 1999 in the case of Sileo against Italy, in which the Committee of Ministers decided that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Court of Audit, and to make public the report of the European Commission of Human Rights; Whereas the Committee of Ministers examined the proposals made by the Commission when transmitting its report as regards just satisfaction to be awarded to the applicant, proposals supplemented by a letter of the President of the Commission dated 27 September 1999; Whereas at the 688th meeting of the Ministers’ Deputies, the Committee of Ministers, agreeing with the Commission’s proposals, held by a decision adopted on 3 December 1999, in accordance with former Article 32, paragraph 2, of the Convention,

that the government of the respondent state was to pay the applicant as just satisfaction, within three months, 46 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 3 000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, namely a total sum of 49 000 000 Italian lire, and that interest should be payable on any unpaid sum, calculated on the basis of each full elapsed month of delay at the statutory rate applicable on the date of this decision, it being understood that the interest would accrue from the expiry of the time-limit until full payment was placed at the disposal of the applicant; Whereas the Committee of Ministers invited the government of the respondent state to inform it of the measures taken following its decisions of 15 July and 3 December 1999, having regard to Italy’s obligation under former Article 32, paragraph 4, of the Convention to abide by them; Whereas the Committee of Ministers satisfied itself that on 3 March 2000,within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the total sum of 49 000 000 Italian lire as just satisfaction and that no other measure was required in the present case to comply with the Court’s judgment, Declares, after having examined the measures taken by the Government of Italy, that it has exercised its functions under former Article 32 of the Convention in this case.