CASE OF L.G. III AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2001)124 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 noiembrie 1999 în cazul L.G. III împotriva Italiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 15 octombrie 2001 la a 764-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza L.G. III pronunțată la 2 noiembrie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 3718/97) împotriva Italiei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 16 decembrie 1995 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna L.G., un național italian, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața Curții de Audit; Amintind că cauza a fost prezentată în fața Curții de către reclamant, în temeiul Protocolului nr. 9 la 2 noiembrie 1998; întrucât în hotărârea sa din 2 noiembrie 1999 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 15 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,5% vor fi plătite pe această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Italiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de miniștri, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției pot fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: în consecință au fost trimise copii ale hotărârii; Având în vedere faptul că la 10 februarie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 2 noiembrie 1999 și că dobânzile nejustificate datorate au fost plătite la 17 aprilie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)124

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 2 November 1999

in the case of L.G. III against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 15 October 2001

at the 764th meeting of the Ministers' Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the L.G. III case delivered on 2 November 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 37188/97) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 16 December 1995 under former Article 25 of the Convention by Ms L.G., an Italian national, and that the Commission declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the Court of Audit;

Recalling that the case was brought before the Court by the applicant, under Protocol No. 9, on 2 November 1998;

Whereas in its judgment of 2 November 1999 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 15 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and that simple interest at an annual rate of 2.5% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 2 November 1999, having regard to Italy's obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state drew the Committee's attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the judgment had accordingly been sent out to them;

Having satisfied itself that on 10 February 2000, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 2 November 1999, and that the default interest due was paid on 17 April 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.