1ra-414/2022 — art. 349 alin. 1-1, 186 alin. 2 lit. b,c,d, 186 alin. 2 lit. b,c,d CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 19 iulie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Porîvaev Ghenadie a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 349 alin. (11) Cod penal – la 1 an închisoare; - art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal – la 1 an și 6 luni închisoare; - art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) Cod penal – la 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate i s-a stabilit pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus încasarea din contul lui Porîvaev Ghenadie în contul lui: - Cerchez Igor a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit în sumă totală de 20.500 lei; - „DTA Cargo” SRL a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit în sumă totală de 2250 lei; - SRL „Vammes Trade” a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit în sumă totală de 4300 lei; - SRL „Aliner Service” a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit în sumă totală de 3865 lei. 1 S-a dispus încasarea de la inculpat suma de 5168 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în beneficiul statului.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Porîvaev Ghenadie la 06.11.2019, aproximativ la ora 20:20, în timp ce se afla pe XXXXX, în mod intenționat, având scopul sistării activității de serviciu, conștientizând faptul că subofițerul BPRO al DP mun. Chișinău, Cernei Marin XXXXX, se afla la serviciu în exercițiul de menținere și restabilire a ordinii și securității publice, i-а aplicat o lovitură cu piciorul în regiunea bărbiei, astfel, prin acțiunile sale cauzându-i, conform raportului de expertiză nr. 201902P3770 din 07.11.2019, o vătămare corporală neînsemnată sub formă de excoriație la nivelul limbii. Tot el, în perioada de timp de la 20.12.2020 aproximativ orele 18:00 până la 30.01.2021, ora 08:00, împreună și de comun acord cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, planificându-și intențiile sale infracționale, cunoscând că în casa de locuit amplasată pe XXXXX, care aparține lui Cerchez Vadim și Cerchez Igor, în acea perioadă nu locuia nimeni, în mod tainic au pătruns în locuință prin deteriorarea lacătelor de la ușa locuinței, de unde au sustras 7 calorifere din metal, evaluate la prețul de 3500 lei, un lavoar din metal evaluat la prețul de 500 lei, un cazan pe gaz la preț de 5000 lei, după care prin deteriorarea lacătului din construcția auxiliară au sustras 5 covoare cu dimensiunile de 2,5*3,0 metri, la preț de 2500 lei fiecare, un televizor la preț de 1000 lei, un frigider la preț de 2000 lei, apoi, din construcția auxiliară amplasată în spatele casei au sustras un aparat de scurs vinul la prețul de 2500 lei, două mașini de cusut confecționate din metal la preț de 5000 lei fiecare, după care din subsolul casei au sustras încă un frigider și o mașină de spălat la preț de 2000 lei și alte bunuri valoarea cărora nu a fost stabilită la moment, după care cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii, o parte din tehnica sustrasă au dus-o la domiciliul persoanei în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, iar obiectele din metal au fost vândute la o bază de colectare a metalului uzat. Prin acțiunile sale infracționale au cauzat părților vătămate un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 41.000 lei. Tot el, în perioada de timp de la 06.03.2021 aproximativ orele 18:00 până la 09.03.2021, ora 08:00, având scopul unic de sustragere pe ascuns a bunurilor altei persoane, acționând împreună cu o persoană în privința căreia cauza penală a fost disjunsă într-o procedură separată, planificându-și intențiile sale infracționale, în mod tainic au pătruns în clădirea amplasată pe XXXXX și anume, prin deteriorarea lacătului de la ușa oficiului nr. 7, care aparține „DTA Cargo” SRL, XXXXX, au pătruns în interior, de unde au sustras un laptop de model „ASUS K52F” evaluat la prețul de 6500 lei și un laptop de model „Lenovo Ideapa Flex, 2” la preț de 4500 lei, prin ce au cauzat întreprinderii „DTA Cargo” SRL un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă de 11.000 lei, după care prin deteriorarea lacătului au pătruns în oficiului nr. 4, care aparține SRL „Vammes Trade” de unde au sustras un laptop de model „Asus viva book X509 FA Silver” evaluat la prețul de 11.000 lei, 2 2 boxe de model „Asus” de culoare albă, evaluate la prețul de 1000 lei, o pereche de căști de culoare roșie combinate cu negru la preț de 600 lei și o geantă pentru notebook de culoare neagră evaluată la prețul de 1000 lei, apoi, prin deteriorarea lacătului, au pătruns în oficiul nr. 1, care la fel aparține SRL „Vammes Trade”, de unde pe ascuns au sustras o tabletă de model „Lenovo”, culoarea albastră a carcasei evaluate la prețul de 5000 lei și o geantă din piele de culoare sură la preț de 1000 lei prin ce au cauzat întreprinderii SRL „Vammes Trade” un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 19.600 lei, apoi, continuându-și acțiunile sale infracționale au pătruns prin forțarea lacătului în oficiul nr. 2, care aparține SRL „Aliner Service”, de unde au sustras un video registrator în formă de oglindă retrovizorie la preț de 780 lei, 3 purtători de informație tip USB model „Trascend” la preț de 200 lei fiecare, în sumă totală de 600 lei, un încărcător pentru telefon de model „Xiaomi” la preț de 300 lei, un încărcător de model „Oneplus” la preț de 300 lei, un cablu „Tipe-C” la preț de 150 lei, un laptop de model „HP” culoare sură la preț de 5500 lei, care se afla într-o geantă neagră din materie la preț de 100 lei prin ce au cauzat întreprinderii SRL „Aliner Service” un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 7730 lei, după care, cu bunurile sustrase au părăsit locul comiterii infracțiunii. Astfel, prin acțiunile sale intenționate Porîvaev Ghenadie a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2), lit. lit. b), c), d) Cod penal– furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit de două persoane, prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de daune în proporții considerabile și art. 349 alin. (11) Cod penal- aplicarea violenței nepericuloase pentru viață sau sănătate față de persoana cu funcție de răspundere în scopul sistării activității ei de serviciu.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Druță Boris în interesele inculpatului care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului a-i stabili o pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate, cu admiterea în principiu a acțiunii civile, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor materiale să decidă instanța de judecată în ordine civilă. În motivarea cerințelor sale s-a invocat că: - inculpatul a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată; - în cazul în care părțile vătămate Cerchez Igor, SRL „DTA Cargo”, SRL „Vammes Trade” și SRL „Aliner Service” nu au înaintat acțiuni civile, instanța de fond urma să admită în principiu acțiunea, cuantumul despăgubirilor urmând să fie determinat în ordine civilă de către părțile vătămate, reieșind din uzura, prețul real de piață al bunurilor sustrase.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, apelul avocatul Druță Boris în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la 3 declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2), lit. b), c), d) și 349 alin. (11) Cod penal. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului, s-a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Din materialele cauzei rezultă că, infracțiunile prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. b), c), d), 349 alin. (11) Cod Penal se califică ca infracțiuni mai puțin grave, cauza penală s-a examinat în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise, nu s-au reținut careva circumstanțe atenuante, însă s-a reținut circumstanța agravantă- săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară. Instanța de apel a respins solicitarea de apel a apărării de a stabili inculpatului pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate, deoarece această măsură de pedeapsă nu poate fi aplicată anume reieșind din caracterul și gradul prejudiciabil al faptelor comise și din personalitatea inculpatului, totodată, o pedeapsă non-privativă de libertate ar avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane. S-au apreciat critic argumentele invocate de avocatul Boris Druță potrivit cărora inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor incriminate și a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, or, aceste circumstanțe nu indică la faptul că, corectarea inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni din partea acestuia este posibilă fără privarea lui de societate, deoarece inculpatul a comis cu intenție trei infracțiuni mai puțin grave, la interval de o lună, fiind și anterior condamnat de mai multe ori, luând în considerație și atitudinea lui față de cele săvârșite, instanța de judecată considerând oportună stabilirea celei mai aspre categorii de pedeapsă. Instanța de apel a apreciat că sentința s-a întemeiat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze. Astfel, pedeapsa penală stabilită de prima instanță nu reprezintă o represiune excesivă, ci se justifică atât pentru reeducarea inculpatului, cât și pentru menținerea ordinii de drept, în conformitate cu scopul preventiv sancționator al pedepsei. În ceea ce privește latura civilă a cauzei penale, acțiune civilă nu a fost depusă de către părțile vătămate Cerchez Igor, „DTA Cargo” SRL, SRL „Vammes Trade” și SRL „Aliner Service” în baza prevederilor art. 219, 221 Cod de procedură penală, însă acestora le-a fost cauzată o pagubă materială prin fapta constatată de către instanța de judecată. 4 În acest sens, instanța de apel a reținut că, potrivit prevederilor art. 385 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează dacă trebuie reparată paguba materială atunci când nu a fost intentată acțiunea civilă. Astfel, în cadrul cercetării judecătorești, s-a constatat că, bunurile sustrase nu au fost restituite părții civile Cerchez Igor, motiv din care instanța de fond a dispus încasarea din contul lui Porîvaev Ghenadie în contul lui Cerchez Igor a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală de 20.500 lei, ceea ce constituie jumătate din suma prejudiciului cauzat, având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat împreună cu an alt coparticipant. La fel, s-a constatat că, o parte din bunurile sustrase din clădirea amplasată pe XXXXX au fost restituite părții civile, bunuri sustrase care aparțineau „DTA Cargo” SRL, motiv din care instanța de fond a considerat necesar de a dispune încasarea din contul lui Porîvaev Ghenadie în contul „DTA Cargo” SRL a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală de 2250 lei, ceea ce constituie jumătate din suma prejudiciului cauzat, având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat împreună cu un alt coparticipant. S-a constatat că, o parte din bunurile sustrase au fost restituite părții civile, bunuri sustrase din clădirea amplasată pe XXXXX care aparține SRL „Vammes Trade”. Însă, o altă parte din bunurile sustrase nu au fost restituite părții civile, motiv din care instanța de fond a considerat necesar de a dispune încasarea din contul lui Porîvaev Ghenadie Petru în contul SRL „Vammes Trade” a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală de 4300 lei, ceea ce constituie jumătate din suma prejudiciului cauzat, având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat împreună cu un alt coparticipant. Totodată, s-a constatat că, bunurile sustrase din clădirea amplasată pe XXXXX nu au fost restituite părții civile, SRL „Aliner Service”, motiv din care instanța de fond a considerat necesar de a dispune încasarea din contul lui Porîvaev Ghenadie în contul SRL „Aliner Service” a prejudiciului material cauzat prin infracțiune și nerestituit de inculpat în sumă totală de 3865 lei, ceea ce constituie jumătate din suma prejudiciului cauzat, având în vedere faptul că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat împreună cu un alt coparticipant. În această ordine de idei, solicitarea apelantului în interesele inculpatului privind admiterea în principiu a acțiunilor civile, urmând ca asupra cuantumului daunelor materiale să decidă instanța de judecată în ordine civilă nu este întemeiată, or, la caz, instanța de fond, ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1), pct. 11) Cod de procedură penală, a soluționat chestiunea referitor la repararea prejudiciilor materiale, atunci când nu a fost intentată acțiune civilă. Totodată, instanța de apel relevă că, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 387 alin. (3) Cod de procedură penală, potrivit cărora, în cazuri excepționale când, pentru a stabili exact suma despăgubirilor cuvenite părții civile, ar trebui amânată judecarea cauzei, instanța poate să admită, în principiu, acțiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască 5 instanța civilă, or, instanța de fond a stabilit cuantumul daunelor materiale reieșind din învinuirea înaintată inculpatului, totodată ținând cont și de faptul că, infracțiunea a fost săvârșită de inculpat împreună cu un alt coparticipant.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Druță Boris în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să- i fie aplicată o pedeapsă minimală non-privativă de libertate, cu aplicarea Legii nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova. În motivare recurentul a indicat că: - în procesul examinării cauzei prin teleconferință, Porîvaev Ghenadie a susținut aplicarea față de el a unei pedepse minimale, deoarece în realitate el a fost provocat de către părțile pătimite de a săvârși fărădelegile; - instanțele insuficient au luat în calcul căința lui sinceră, colaborarea cu organele de drept, ignorându-se aceste momente la determinarea pedepsei; - instanțele de judecată nu au ținut cont de cerințele art. 79 Cod penal; - în cazul când părțile vătămate nu au înaintat acțiuni civile, instanța din oficiul greșit a întemeiat aceste încasări, călăuzindu-se de prevederile art. 219, 221 Cod de procedură penală. Admiterea acțiunii civile este posibilă în principiu, dar cuantumul trebuie să fie determinat pe cale civilă, reieșind din uzura, prețul real, de piață etc. al bunurilor sustrase; - infracțiunile au fost comise în complicitate, pentru care instanța trebuia să le individualizeze, determinând reala vinovăție a lui Porîvaev Ghenadie; - instanța de apel era obligată să examineze din oficiu și posibilitatea aplicării față de Porîvaev Ghenadie a prevederilor art. 2, alin. (3) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar nominalizat pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără însă a i se agrava situația. 6 Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate. În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel. Instanța de recurs la această etapă a procedurii nu declanșează un control devolutiv asupra fondului cauzei, nu dă o nouă apreciere probelor administrate și cercetate și nu se expune repetat asupra acelorași argumente care anterior au fost obiect de dispută în instanța de apel și asupra cărora aceasta s-a pronunțat prin decizie motivată. Or, obiectul cenzurii instanței de recurs este limitat la chestiuni de drept, iar rațiunea și finalitatea exercitării acestei căi de atac, constă în înlăturarea erorilor admise de instanța ierarhic inferioară la etapa precedentă de judecare a cauzei. În sensul art. 427 alin. (1) pct. 2) și 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când: instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art.30, 31 și 33 Cod de procedură penală și instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. În speță nici un temei din cele menționate supra nu și-au găsit confirmarea, iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiurilor pentru recurs nominalizate. Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că aceasta nu se confirmă, avîndu-se în vedere atât aspectul constitutiv cât și cel funcțional al noțiunii de compunere a instanței, care este o condiție esențială a judecății, neregularitatea ei conducând la casarea hotărârii. La caz, avocatul, întemeind în drept cererea de recurs ordinar declarată în numele inculpatului pe eroarea de drept prevăzută la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu a descris prin ce aceasta se exteriorizează și nu a raportat-o la materialele cauzei, neindicând nici un argument în confirmarea acesteia, mai mult ca atât acest temei nu a fost invocat nici în apel. Colegiul penal constată că și temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală nu se confirmă, dat fiind faptul, că recurentul nu a concretizat care din cele cinci temeiuri specificate în norma menționată le consideră relevante și că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul apărării, decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Verificând actele dosarului, raportate la criticele apărătorului, Colegiul penal 7 ajunge la concluzia că erorile semnalate nu sunt subsecvente cauzei și sunt invocate neîntemeiat de titular, întrucât instanța de apel a adoptat soluția legală și corectă atât în partea ce ține de încadrarea juridică a faptelor infracționale comise de inculpat, cât și privitor la soluția de condamnare în privința acestuia. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84, Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, conform cărora la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea infracțiunilor i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La caz, instanța de apel corect a menținut sentința primei instanțe în coraport cu faptul că inculpatul a comis 3 infracțiuni mai puțin grave, a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor, anterior fiind condamnat pentru infracțiuni similare, fapt ce-l caracterizează ca o persoană predispusă să comită infracțiuni. Deci, inculpatul nu a tras concluzii necesare și nu a reținut consecințele acțiunilor sale, ceea ce nu permite instanței de judecată aplicarea altei pedepsei decât privarea de libertate. Iar schimbarea pedepsei în pedeapsă non-privativă de libertate nu a fost suficient argumentată, or, recurentul nu motivează de ce instanța de recurs ar trebui să se implice în schimbarea pedepsei inculpatului, motiv pentru care, Colegiul penal respinge solicitarea dată. Criticile formulate de recurent au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin. Referitor la solicitarea aplicării față de Porîvaev Ghenadie a prevederilor art. 2, alin. (3) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, Colegiul penal de asemenea o respinge ca neîntemeiată. În primul rând, la recursul ordinar lipsește cererea semnată de inculpat privind acordul ultimului în aplicarea amnistiei în privința sa. În continuare, Colegiul penal respinge argumentul „ ... instanța de apel era obligată să examineze din oficiu și posibilitatea aplicării față de Porîvaev Ghenadie a prevederilor art. 2, alin. (3) din Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova”, așa cum decizia instanței de apel a fost pronunțată la data de 08.12.2021, adică înainte de intrarea în vigoare a legii nominalizate. 8 Totodată, întru examinarea aplicării prevederilor Legea nr. 243 din 24 decembrie 2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, aceasta urmează a fi abordată în instanțele de judecată în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală. În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocatul Druță Boris nu și-au găsit confirmare.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Druță Boris în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe PORÎVAEV Ghenadie XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iunie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 9