1ra-44/2023 — art. 326 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 12 noiembrie 2021, cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală Porubin Marcel a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 4 (patru) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 90 Cod penal pedeapsa sub formă de închisoare numită lui Porubin Marcel s-a suspendat pe termen de 4 (patru) ani și nu va fi executată dacă în termenul de probațiune condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. Conform art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, s-a obligat Porubin Marcel ca pe perioada termenului de probațiune fixat să nu-și schimbe domiciliul fără consimțământul organului competent. Conform art. 90 alin. (6), lit. g) Cod penal, s-a obligat Porubin Marcel să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o durată de 150 (una sută cincizeci) de ore. Conform art. 106 alin. (2), lit. a) Cod penal, s-a confiscat de la Porubin Marcel și s-a trecut forțat și gratuit în proprietatea statului suma de 700 (șapte sute) Euro, cu titlu de mijloace bănești rezultate din săvârșirea infracțiunii. 1

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Porubin Marcel în perioada lunii iulie și până la data de 05.09.2021, data, locul și ora exactă nu a fost posibil de stabilit, acționând intenționat și prin înțelegere prealabilă cu o persoană în privința căreia cauza penală s-a disjuns și alte persoane în curs de identificare, a pretins pentru sine și pentru persoana în privința căreia cauza penală s- a disjuns, precum și pentru alte persoane la moment în curs de identificare, de la Batog Vitali, mijloace bănești în sumă de 700 Euro, susținând că are influență asupra persoanelor publice din cadrul Inspectoratului de Poliție Rezina al IGP al MAI, precum și asupra altor persoane publice din alte organe de drept, pe care îi poate determina să-i restituie permisul de conducere cu nr. XXXXX, care i-a fost ridicat la data de 03.11.2020, de către inspectorii Inspectoratului de Poliție Rezina al IGP al MAI, pentru conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. Astfel, la data de 06.09.2021, în intervalul orei 15:00, la stația PECO SAC 10 „Vento”, amplasată pe adresa XXXXX, Porubin Marcel a primit de la Batog Vitali, mijloacele bănești pretinse în sumă de 700 Euro (ceea ce conform cursului oficial BNM pentru acea zi a constituit 14693 lei).

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Melinteanu Călin în interesele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului a-i stabili o pedeapsă minimă. În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele: - în calitate de circumstanțe atenuante s-a invocat căința sinceră de comiterea faptei incriminate a inculpatului, contribuirea activă la elucidarea circumstanțelor săvârșirii faptelor; - cauza penală a fost judecată în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, procedură prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral fapta și probele indicate în rechizitoriul acuzatorului de stat și nu a solicitat administrarea de noi probe; - în privința personalității inculpatului, s-a menționat că acesta nu are antecedente penale, anterior nefiind judecat, angajat în câmpul muncii, iar potrivit caracteristicii eliberate de la locul de trai, se caracterizează pozitiv, nefiind înregistrate careva plângeri în privința sa până la momentul săvârșirii faptei. Totodată, Porubin Marcel este căsătorit, având la întreținere un copil invalid de gradul I și soția bolnavă.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, apelul avocatului Călin Melinteanu în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludentei, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă 2 situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corespunzătoare, și anume art. 326 alin. (2), lit. b) Cod penal. Cu referire la chestiunea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului, Colegiul Penal a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de apel a reținut că, după caracterul și gradul prejudiciabil al faptei, infracțiunea prevăzută de art. 326 alin. (2), lit. b) Cod penal se califică ca infracțiune „gravă”, inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată, sincer s-a căit de cele comise. În conformitate cu art. 76 Cod Penal, instanța de fond a reținut circumstanțele atenuante - căința sinceră și regretarea celor comise, însă circumstanțe agravante nu au fost reținute. Totodată, instanța de fond a notat faptul că, recunoașterea vinovăției constituie o condiție care face aplicabile prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. În acest context s-a interzis acordarea unei duble valențe juridice circumstanței privind recunoașterea vinovăției. În aceste circumstanțe, instanța de apel ținând cont de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare, coroborarea probelor care furnizează informațiile respective, precum și temeiurile care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, consideră că pedeapsa penală aplicată inculpatului sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termen de 4 ani va asigura atingerea scopului pedepsei penale prevăzut de art. 61 Cod penal. Astfel, cu referire la argumentele părții apărării precum că, inculpatul a recunoscut vina, a solicitat examinarea cauzei penale în procedură simplificată și sincer s-a căit de cele comise, instanța de apel a apreciat că aceste circumstanțe au fost valorificate pe deplin de către instanța de fond în procesul de individualizare a pedepsei penale, mai mult ca atât, aceste circumstanțe nu justifică temeinicia solicitării de a aplica inculpatului o pedeapsă minimă.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Melinteanu Călin în numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă minimă. 3 În motivare recurentul a indicat că, în calitate de circumstanțe atenuante servesc căința sinceră de comiterea faptei incriminate a inculpatului, contribuirea activă a acestuia la elucidarea circumstanțelor săvârșirii faptelor. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată persoanei recunoscute vinovate trebuie să fie echitabilă, legală și corect individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale. Cauza penală a fost judecată în baza probelor administrate la faza urmăririi penale, procedură prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral fapta și probele indicate în rechizitoriul acuzatorului de stat și nu a solicitat administrarea de noi probe. În privința personalității inculpatului, recurentul menționează faptul că acesta nu are antecedente penale, anterior nefiind judecat, este angajat în câmpul muncii, iar potrivit caracteristicii eliberate de la locul de trai, se caracterizează pozitiv, nefiind înregistrate careva plângeri în privința sa până la momentul săvârșirii faptei. Totodată, Porubin Marcel este căsătorit, având la întreținere un copil invalid de gradul I și soția bolnavă. Având în vedere prezenta circumstanțelor atenuante constatate, recurentul consideră că instanțele ierarhic inferioare au aplicat inculpatului o pedeapsă mult prea aspră.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanța de apel și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsă, solicitând stabilirea unei pedepse minime. Colegiul penal notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, la care face referire recurentul și pentru a se statua că s-a aplicat pedeapsă individualizată contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele ei în raport cu 4 circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a Codului Penal. În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, Colegiul penal va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului pentru recurs nominalizat. Colegiul penal verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept (fiind enumerate circumstanțele atenuante), se relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, corect și-a motivat soluția privind respingerea apelului apărării, ținând cont de prevederile art. 61 alin. (2) Cod penal și de criteriile de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal, luând corect în considerare gravitatea infracțiunii săvârșite (a comis infracțiune gravă), anterior nu a fost judecat, a recunoscut vina în comiterea infracțiunii, solicitând examinarea cauzei în procedură simplificată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, și aplicarea suspendării executării pedepsei conform art. 90 Cod penal. Simplu fapt că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Porubin Marcel a unei pedepse minime. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Mai mult, la stabilirea soluției s-a ținut cont de cerințele acuzatorului și apărării, iar prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, s-au stabilit noi limite a stabilirii pedepsei prevăzute de art. 326 alin. (2) lit. b), Cod penal, ca rezultat instanța de apel nu a comis eroare la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 4 ani, iar totalitatea circumstanțelor stabilite a permis aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei - o pedeapsă non privativă de libertate. De asemenea, la aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală nu este obligatoriu să fie aplicat limita minimă a pedepsei, din contra instanța de judecată este obligată să motiveze din ce motive se aplică pedeapsa stabilită, cerință pe care instanța de apel a îndeplinit-o. 5 În plus, necesitatea schimbării pedepsei nu a fost suficient argumentată, iar simpla invocarea a normelor de drept sau a erorilor presupuse ca fiind admise de instanța contestată fără indicarea concretă a lor nu justifică implicarea Colegiului în schimbarea pedepsei inculpatului, având în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova). Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Melinteanu Călin în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2022, în cauza penală privindu-l pe PORUBIN Marcel XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 martie 2023. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6