1ra-235/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-235/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-235/2022

(1-21049812-01-1ra-15022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Tataru Gheorghi în comun cu inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe

BOTOI Sergiu XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.04.2021 – 15.06.2021;

Instanța de apel: 05.07.2021 – 20.10.2021;

Instanța de recurs: 15.02.2022- 23.03.2022.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, Botoi Sergiu

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d)

Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Botoi Sergiu prin

prezenta sentință i s-a adăugat pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Chișinău

din 17 decembrie 2019, prin care i s-a aplicat pedeapsa penală sub formă de 4 ani

închisoare, fără amendă, iar în temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal s-a dispus executarea

pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip semiînchis, restul

pedepsei penale cu închisoarea pe termen de 2 ani a fost suspendată condiționat cu

stabilirea termenului de probațiune de 2 ani, stabilind o pedeapsă definitivă în cazul

cumulului parțial de sentințe sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani și 6 luni,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

S-a dispus încasarea din contul lui Botoi Sergiu în beneficiul lui Șchendra

1

Gabriela, prejudiciul material în sumă de 5297 lei.

la data de 11 martie 2021, în perioada de timp 12:00- 12:10, intenționat și urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, acționând cu intenție directă, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, în timp ce se afla în curtea blocului locativ, amplasat pe

XXXXX, în mod tainic a sustras portmoneul de culoare neagră în valoare de 200 lei,

lăsat fără supraveghere de către Șchendra Gabriela pe banca din curte, în care se aflau

mijloace bănești în sumă de 3000 lei, o bancnotă cu nominalul de 100 Euro, care

conform cursului valutar BNM din 11 martie 2021 constituia suma de 2097 lei și

buletinul de identitate eliberat pe numele ultimei, după care, cu bunul sustras, a părăsit

locul comiterii infracțiunii, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă totală de 5297 lei.

Acțiunile lui Botoi Sergiu au fost încadrate de către prima instanță în baza art.

186 alin. (2), lit. d) Cod penal, după indiciile calificativ - furt, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri

potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul să fie achitat în baza

art. 390 alin. (1), pct. 4) Cod de Procedură Penală, deoarece fapta nu este prevăzută de

legea penală.

În motivarea cerințelor sale a invocat următoarele aspecte:

- în urma analizei tuturor probelor și anume a declarațiilor părții vătămate,

martorului Corneliu Corțac, inculpatului, înregistrărilor video, rezultă că portmoneul a

fost uitat de partea vătămată pe banca din curtea blocului, iar Sergiu Botoi l-a găsit;

- fapta inculpatului nu poate fi calificată ca furt conform art. 186 Cod penal, or, latura

obiectivă a furtului se realizează prin sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. La

caz, portmoneul a fost uitat, fiind găsit de inculpat;

- legislația civilă ( art. 516, 518 Cod civil) prevedere obligația de a returna bunul

găsit, cât și răspunderea civilă pentru neonorarea obligațiunilor în cazul bunului găsit,

însă, atât legislația penală, cât și cea contravențională, nu sancționează pentru

nerespectarea acesteia;

- calificarea acțiunilor lui Sergiu Botoi ca infracțiune de către organul de urmărire,

drept ilegale o consideră neîntemeiată, or, nu poate fi pus un semn de egalitate între o

persoană care în mod intenționat sustrage un bun cu alta care a găsit un bun;

- bunul găsit urma să fie restituit proprietarului, doar că aceasta, este o obligație

civilă, socială sau morală, dar nici într-un caz o faptă ilegală prevăzută de legea penală;

- cererea înaintată de Sergiu Botoi privind examinarea cauzei penale în procedură

simplificată nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală și

anume: inculpatul nu a declarat în cererea înaintată că este de acord cu probele

2

administrate la faza de urmărire penală și că nu are obiecții asupra acestora, precum că

nu solicită administrarea de noi probe;

- se contestă suma de bani care se afla în portmoneul găsit, partea vătămată a indicat

3000 lei și 100 Euro, pe când inculpatul atât la faza de urmărire penală, cât și în instanța

de judecată a declarat că în portmoneu se aflau 2000 lei și 100 Euro;

- din declarațiile inculpatului făcute în instanța de judecată, se contestă faptul

sustragerii portmoneului, inculpatul a declarat că l-a găsit.

apelul avocatul Tataru Gheorghi în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat,

sentința s-a menținut fără modificări.

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenții, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică

corespunzătoare, și anume art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal.

Cu referire la solicitarea din apel privind pronunțarea unei sentințe de achitare,

instanța de apel a notat că împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma

judecării în procedura simplificată, părțile pot exercita calea de atac a apelului, de

regulă, sub aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea

de a fi judecat potrivit procedurii simplificate.

În situația aplicării de către prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de

procedură penală, instanța de apel este obligată să verifice în principiu îndeplinirea

cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate

reține o altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu

și de către prima instanță.

În cazul în care prima instanță, pronunțând sentința în procedura simplificată,

reține o altă situație și/sau o altă încadrare juridică decât cea constatată (stabilită) în

rechizitoriu, instanța de apel, din oficiu, conducându-se de prevederile art. 409 alin. (2)

Cod de procedură penală, casează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre,

prin care constată situația de fapt și încadrează această faptă așa cum au fost formulate

în rechizitoriu și stabilește o pedeapsa în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală.

În situația în care instanța de apel va constata că opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate a fost viciată din motivul că se constată

că în cadrul urmăririi penale au fost încălcate grav normele imperative din Codul de

procedură penală care în cadrul procedurii precedente au afectat hotărârea atacată,

instanța de apel, la fel, conducându-se de prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, urmează să caseze sentința și să judece cauza după regulile generale prevăzute

pentru prima instanță.

3

Astfel, în urma verificării materialelor cauzei, s-a constatat că, instanța de fond a

respectat prevederile art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală la judecarea

cauzei penale în privința inculpatului, astfel, instanța de fond a admis cererea

inculpatului privind examinarea cauzei penale în ordinea art. 3641 Cod de Procedură

Penală, după care a purces la audierea inculpatului potrivit regulilor de audiere a

martorului, după care a purces la dezbaterile judiciare. Instanța de apel nu a stabilit nici

un temei de a casa sentința primei instanței, sub aspectul stabilirii vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod Penal,

or, instanța de apel nu a constatat că opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei

potrivit procedurii simplificate a fost viciată.

În ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal, în rezultatul analizei probelor

administrate la materialele cauzei penale, fapta inculpatului a întrunit elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod Penal.

În ordinea celor reflectate supra, s-au respins alegațiile avocatului Gheorghi

Tataru, or, instanța de apel a constatat că inculpatul nu a informat organele de poliție

despre faptul că a găsit pe banca din curte un portmoneu, dar l-a sustras, la fel, dânsul

nu a restituit portmoneul părții vătămate, deși în portmoneu se afla buletinul de

identitate al părții vătămate, ceea ce denotă intenția acestuia de sustragere a bunului,

urmărind scopul de profit, infracțiunea fiind consumată din momentul în care

inculpatul a obținut posibilitatea reală de a se folosi de bunul luat. Inculpatul în cadrul

ședinței de judecată a confirmat faptul că, portmoneul l-a luat și l-a dăruit unei

persoane, iar banii i-a cheltuit pentru necesități personale, fiind împărțiți cu prietenul

său.

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 75 Cod

penal și anume, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, că infracțiunea comisă

de inculpat face parte din categoria celor mai puțin grave, de fapta comisă, că aceasta

atentează asupra relațiilor sociale referitoare la dreptul de proprietate, de persoana celui

vinovat, că inculpatul a recunoscut vina și a cerut examinarea cauzei în procedura

simplificată de judecare a cauzei în baza probelor administrate la faza urmăririi penale,

este condamnat pentru fapte similare, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, și anume că acesta poate fi reeducat doar prin izolarea reală de societate și

de libertate. Circumstanțe atenuante nu au fost constatate, însă au fost stabilite

circumstanțe agravante - săvârșirea unei infracțiuni, de către o persoană care a comis

infracțiuni similare.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, că infracțiunea comisă de Botoi Sergiu

face parte din categoria celor mai puțin grave, a recunoscut vina, anterior a fost supus

răspunderii penale fiind condamnat pentru fapte similare, se află la evidența

narcologică ca consumator de substanțe narcotice – „hașiș, opii și amfetamine”, nu este

încadrat în câmpul muncii, nu are persoane la întreținere, instanța de fond a considerat

4

necesar de a stabili pedeapsa sub formă de închisoare ținând cont de limitele stabilite

de art. 186 alin. (2), lit. d) Cod penal, reduse cu 1/3, prevăzut pentru astfel de pedepse.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 17

decembrie 2019, Botoi Sergiu a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. f) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsa penală sub

formă de 4 ani închisoare. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal s-a dispus executarea

pedepsei închisorii pe un termen de 2 ani în penitenciar de tip semiînchis, restul

pedepsei penale cu închisoarea pe un termen de 2 ani s-a suspendat condiționat cu

stabilirea termenului de probațiune de 2 ani.

Sub acest aspect, inculpatul a comis prezenta infracțiune în termenul de probă,

astfel că, antecedentul penal nu era stins, acesta fiind condamnat prin sentința

anterioară care are relevanță pentru cauză.

Iar, în corespundere cu art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită lui Botoi Sergiu

prin prezenta sentință s-a adăugat pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel

Chișinău din 17 decembrie 2019, inculpatului fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă în

cazul cumulului parțial de sentințe sub formă de închisoare pe termen de 4 ani și 6 luni,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, fără amendă.

comun cu inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 8), 9), 12), 15) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și

sentinței, cu emiterea unei decizii de achitare în privința lui Sergiu Botoi deoarece fapta

nu este prevăzută de legea penală.

În motivare recurentul a indicat că:

- inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil;

- atât instanța de apel cât și instanța de fond la emiterea deciziei/sentinței de

condamnare nu și-a motivat decizia implicit, nu a cercetat obiectiv probele și a dat o

calificare eronată acțiunilor lui Sergiu Botoi;

- în urma analizei tuturor probelor și anume a declarațiilor părții vătămate,

martorului Corneliu Corțac, inculpatului, înregistrărilor video, portmoneul a fost uitat

de partea vătămată Gabriela Șchendra pe banca din curtea blocului iar Sergiu Botoi l-

a găsit;

- legislația civilă prevedere obligația de a returna bunul găsit cât și răspunderea

civilă pentru neonorarea obligațiunilor în cazul bunului găsit, însă, atât legislația penală

cât și cea contravențională, nu sancționează pentru nerespectarea acesteia;

- cererea înaintată de Sergiu Botoi privind examinarea cauzei penale în procedură

simplificată nu corespunde cerințelor prevăzute la art. 3641 Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

5

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate la

pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de

urgență.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Tataru Gheorghi, se constată că acesta

a invocat temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 9), 12), 15) Cod

de procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa,

instanța eronat i-a respins apelul și menținut sentința de condamnare.

Potrivit textului, recurentul nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și

găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

Referitor la argumentele în susținerea temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1)

pct. 8), 9) Cod de procedură penală, Colegiul penal le constată ca declarative și nu pot

fi acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul instanței de

apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsuri în

decizia instanței de apel.

În ce privește argumentul ce reprezintă temeiul prevăzut la pct. 12) alin. (1) al art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului dacă faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul

penal constată că analizând acest temei în raport cu motivele invocate, nici acesta nu

și-a găsit confirmare, or, prin cercetarea probatoriului de către instanța de apel au fost

dovedite elementele infracțiunii prezente a art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Ca temei de casare a fost invocat și prevederile pct. 15) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi

reparată și în această cauză, însă ultimele urmează a fi respinse ca nefondate pe motiv

că, recurentul a invocat formal temeiurile respective fără a motiva prin prisma erorilor

depistate în decizia atacată.

În esență, recurentul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa valoare

6

totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă judecății, ajungând

neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, fiind oportună, în opinia sa, că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care

nu este prevăzută de legea penal.

Referitor la criticele expuse de către recurent, Colegiul Penal amintește că la etapa

judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind

atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel. Deci, Colegiul penal nu va

examina criticile referitoare la greșita reținere, pe baza probelor administrate în cauză,

a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt stabilită de

instanța de apel, corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul. La

caz, reaprecierea probelor nu se conține în temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, și astfel nu poate fi considerat ca motiv sub aspectul casării

hotărârii contestate.

Analizând materialele cauzei, Colegiul Penal constată că, alegațiile recurentului

privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor

inculpatului este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a menținut soluția

instanței de fond, motivându-și concluziile de acceptare a argumentelor expuse în

sentința primei instanțe. Or, din toate probele examinate și cercetate, instanța de apel a

constatat indubitabil și a motivat concluziile prin care constată că, inculpatul a comis

infracțiunea ce i s-a incriminat individualizată prin „furt, adică sustragerea pe ascuns

a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile”, adică art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal.

Referitor la alegațiile privind aplicarea procedurii simplificate, Colegiul penal

constată că nu s-a constat nici o încălcare procedurală, inculpatul conștient a înaintat

cererea de examinare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală, prin care a

recunoscut vina potrivit rechizitoriului și probelor indicate în rechizitoriu (f.d. 116).

De asemenea, atât în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și de apel a

recunoscut vina și a susținut declarațiile depuse anterior (f.d 122-123, 145). Mai mult,

dacă inculpatul nu era de acord cu învinuirea înaintată avea dreptul să conteste, ceea

ce nu a făcut prin urmare fiind de acord cu concluzia urmăririi penale. În aceeași ordine

de idee, inculpatul cu avocatul său, Smerea Cristina, în procesul-verbal de prezentare

învinuitului a materialelor de urmărire penală (f.d. 77), procesul-verbal de informare a

învinuitului despre terminarea urmăririi penale (f.d. 76) au semnat și au indicat că la

momentul respectiv nu au careva obiecții.

În concluzie, instanța de apel corect a menționat că părțile pot exercita calea de

atac apelul sub aspectul individualizării pedepsei, doar în cazul în care sunt prezente

erori, instanța de apel, din oficiu, conducându-se de prevederile art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, casează sentința primei instanțe și pronunță o nouă hotărâre.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

7

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

criticele din cererea de recurs înaintată de avocatul Tataru Gheorghi nu și-au găsit

confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Tataru Gheorghi în

comun cu inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 20 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe BOTOI Sergiu XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 mai 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8