1ra-2304/21 — art. 27, 186 alin. 1 CP

1ra-2304/21 — art. 27, 186 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2304/2021

1-19168444-01-1ra-29122021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu recursul ordinar declarat de către avocatul Uncu

Natalia în numele inculpatului, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț,

sediul Central din 19 aprilie 2021 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui

Botezatu Sergiu XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 24.10.2019– 19.04.2021;

Instanța de apel: 02.06.2021 – 29.09.2021;

Instanța de recurs: 29.12.2021 – 23.03.2022.

A C O N S T A T A T :

Botezatu Sergiu a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În conformitate cu prevederile art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită, s-

a adăugat parțial partea neexecutată a pedepsei sub formă de închisoare de 5

(cinci) ani și 5 (cinci) luni de executarea căreia a fost liberat condiționat prin

încheierea Judecătoriei Cimișlia, sediul Leova (nr. 21-188/2018) din 15

noiembrie 2018, fiindu-i stabilită lui Botezatu Sergiu pedeapsa definitivă de 5

(cinci) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

constatat că, Botezatu Sergiu, la data de 03 septembrie 2019, aproximativ pe la orele

16:45, având intenția de profit și îmbogățire, cu scopul de a însuși bunuri din avutul

altei persoane, aflându-se în pădurea amplasată în s. Ruseni, r-ul Edineț, pe ascuns a

tăiat ilicit 7 arbori, de specia stejar, cu volumul masei lemnoase de 3,57 metri steri,

estimat de către Ocolul Silvic Edineț la prețul 2 220,54 lei, pe care le-a încărcat în

1

automobilul de model „Ford Tranzit” cu n/î XX XX XXX, încercând să le sustragă,

însă din cauze independente de voința făptuitorului, aceasta nu și-a produs efectul,

dat fiind că automobilul de model „Ford Tranzit” cu n/î XX XX XXX, a fost stopat

în pădure de către pădurarul Voloșenco Vasile, care a și anunțat serviciul de poliție,

cauzând astfel întreprinderii Ocolului Silvic Edineț un prejudiciu în sumă de 1 191,6

lei.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Botezatu

Sergiu a comis infracțiunea prevăzută de art. 27, 186 alin. (1) Cod penal, după

indicii: tentativă de furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane.

Potrivit sentinței, cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului,

deoarece, în baza încheierii instanței, la 20 octombrie 2020 în privința lui

Botezatu Sergiu, a fost pornit dosar de căutare (f.d. 132).

numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și emiterea unei

sentințe de achitare.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că încadrarea învinuirii

nu corespunde cu acțiunile lui Botezatu Sergiu, deoarece în acțiunile lui

persistă contravenția prevăzută de art. 122 Cod contravențional.

2021 a fost respins ca nefundat apelul declarat de către avocatul Baban

Nicolae în numele inculpatului și a fost menținută sentința fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, în

urma evaluării probelor, instanța de fond a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei

și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului Botezatu Sergiu în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal,

totodată instanța de fond corect a stabilit măsura de pedeapsă inculpatului,

ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana vinovată.

Descriind probele administrate la caz, instanța de apel a constatat că

acestea, cercetate în ședința instanței de fond, precum și verificate

suplimentar în ședința instanței de apel, corespund cerințelor stipulate de art.

101 Cod de procedură penală, adică sânt pertinente, concludente, utile pentru

a putea fi puse la baza unei sentințe de condamnare, ele fiind în coroborare

între ele și demonstrând deplin vinovăția lui Botezatu în baza art. 27, 186 alin.

(1) Cod penal, după cum a stabilit instanța de fond, în deplină măsură.

Instanța de apel a reținut starea de fapt constatată de instanța de fond și

a menționat în decizie că, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei

inculpatului, instanța de fond, în conformitate cu art. 75 Cod penal, a ținut

2

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite care constituie o infracțiune ușoară,

forma vinovăției - intenția, personalitatea inculpatului, care potrivit

caracteristicii eliberată de la locul de trai, are studii medii obligatorii, are doi

copii minori, în perioada 2004-2018 a fost în detenție, după eliberarea din

locurile de detenție, locuind în s. Rotunda, r-l Edieț, unde nu a avut încălcări

a ordinii publice, muncește ocazional (f.d. 48), la evidența medicului

psihiatru și narcolog nu se află (f.d. 46), se află în relații de concubinaj și are

doi copii minori (f.d. 47), anterior nefiind tras la răspundere contravențională

(f.d. 49), fiind însă condamnat la pedeapsa cu închisoarea pe un termen de 23

ani (f.d. 32- 33).

Instanța de apel a statuat că pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă faptei infracționale săvârșite, pedeapsa fiind în corespundere cu

împrejurările cauzei și normele legale și va atinge scopul de corectare și

reeducare a inculpatului.

Reieșind din cele expuse, instanța a conchis că apelul depus de avocat

este nefondat, fără invocarea unor motive de drept, iar argumentele aduse nu

corespund cu împrejurările stabilite de instanța de fond, totodată

argumentele invocate privind achitarea inculpatului nu au putut fi reținute și

s-au respins în tot.

Instanța a considerat că, probele cercetate în cumul, confirmă deplin vina

inculpatului în faptele stabilite de instanța de fond și temeiuri de intervenire

a instanței de apel în aspectul propus nu au fost, în același timp, apelul

declarat a fost considerat contradictoriu circumstanțelor stabilite pe cauză, de

fapt fiind o relatare a celor întâmplate în versiunea autorului apelului, care s-

a contrazis total cu probele cercetate pe caz.

S-au respins ca declarative afirmațiile invocate în apel de avocat, că

încadrarea învinuirii nu corespunde cu acțiunile lui Botezatu Sergiu, că în

acțiunile lui persistă contravenția prevăzută de art. 122 Cod contravențional,

deoarece sunt declarative și fără specificare clară în circumstanțele stabilite pe

caz, mai ales că suma stabilită a bunurilor pregătite pentru sustragere

depășește proporția mică prevăzută pentru atragere la răspunderea

contravențională.

Instanța a statuat că vinovăția inculpatului în faptele incriminate a fost

dovedită deplin prin declarațiile reprezentantului părții vătămate și

martorilor audiați în cadrul judecării cauzei în instanța de fond, cât și probele

scrise cercetate, vinovăția inculpatului nu a fost bazată pe presupuneri, ci pe

elementele de fapt dobândite din probele cercetate, acțiunile inculpatului

fiind corect calificate în baza art. 27, 186 alin. (1) Cod penal. Deși inculpatul

Botezatu Sergiu nu a recunoscut vina sa în infracțiunea de furt, în sensul dat,

instanța a stabilit că acțiunile inculpatului indică la vinovăția lui, fapte

3

confirmate prin declarațiile reprezentantului părții vătămate și a martorilor.

Instanța de apel a specificat: „faptul că inculpatul nu recunoaște vinovăția sa,

nu poate fi luat în considerație în detrimentul persoanei, fiind un drept al persoanei

inculpate să recunoască învinuirea, dar nu și o obligație”.

Nu au fost luate în considerație nici solicitarea de achitare a inculpatului,

deoarece nerecunoașterea vinei de către inculpat și dezacordul cu sentința

instanței de fond nu poate fi echivalată cu achitarea inculpatului, fiind

constatată complet vina inculpatului în faptele descrise prin dovezile

cercetate care se coroborează reciproc, temeiuri de intervenire a instanței de

apel și achitare a inculpatului nefiind stabilite.

S-a menționat că instanța de fond, printr-o apreciere justă a probelor,

corect a concluzionat asupra condamnării inculpatului, luând în considerație

totalitatea probelor întru susținerea învinuirii inculpatului, care, în ansamblu,

resping motivele apelantului, deoarece materialul probator al cauzei penale

dovedește legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la

pronunțarea sentinței de condamnare în privința inculpatului.

Instanța de apel a considerat că constatarea vinovăției inculpatului este

justă, la fel pedeapsa numită inculpatului este adecvată și corespunde

cerințelor legale, fiind just individualizată, astfel concluzionând netemeinicia

argumentelor invocate de către avocat în apel în susținerea opiniei privind

achitarea inculpatului, motiv pentru care apelul a fost respins ca fiind

nefondat, iar sentința instanței de fond fiind legală și întemeiată, menținută

fără modificări.

avocatul Uncu Natalia în numele inculpatului, prin care invocând incidența

pct. 12 a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită

admiterea recursului, casarea sentinței și a deciziei, cu emiterea unei noi

hotărâri privind achitarea inculpatului Botezatu Sergiu, cu tragerea lui la

răspundere contravențională conform art. 122 Cod contravențional.

5.1 În susținerea recursului avocatul invocă că:

- prima instanță, la emiterea sentinței de condamnare, nu a soluționat

chestiunile prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 3), 4), 5) Cod procedură penală,

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii și de care lege penală este

prevăzută ea, dacă inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni,

dacă inculpatul trebuie să fie pedepsit pentru infracțiunea săvârșită;

- instanța de fond nu s-a expus asupra cerințelor prevăzute de articolele

390 alin. (1), pct. 3), 391 alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța de apel, la examinarea apelului declarat, nu a verificat

legalitatea și temeinicia sentinței, conform prevederilor art. 414 Cod de

procedură penală, nu a verificat dacă în acțiunile inculpatului persistă

4

elementele contravenției prevăzute de art. 122 Cod contravențional;

- inculpatul a declarat că a tăiat copacii din pădure și a achitat prejudiciul

cauzat ÎS „Întreprinderea pentru Silvicultură Edineț” în sumă de 3 412, 16 lei;

- acțiunile inculpatului nu conțin elementele infracțiunii prevăzute de

art. 186 Cod penal, însă conțin elementele constitutive ale contravenției

prevăzute de art. 122 Cod contravențional;

- instanțele de judecată au încălcat dreptul inculpatului la o justiție

echitabilă, prevăzut de art. 6 §1 CEDO și principiul prezumției nevinovăției,

prevăzut de articolele 1 alin. (3) și 8 Cod de procedură penală.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate,

fără a agrava situația condamnatului.

Articolul 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația

când din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia

hotărârii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai

în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 12) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situația în care faptei

săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

La acest capitol, Colegiul penal învederează că, la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385

Cod de procedură penală, iar asupra cerințelor prevăzute de articolele 390

alin. (1), pct. 3), 391 alin. (2) Cod de procedură penală, nici nu a avut temei de

a se expune, odată ce a fost emisă o sentință de condamnare în privința lui

Botezatu Sergiu.

5

Colegiul penal, analizând materialele cauzei în raport cu argumentele

invocate în acest sens de către recurent, conchide că instanța de apel, la

judecarea apelului, a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

faptei săvârșite de Botezatu Sergiu i s-a dat o încadrare juridică corectă,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4., 4.1.

al prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe

deplin conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și

practicii judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient

orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.

Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe Kosser

v. Franța, nr. 38748/97 din 09 martie 1999).

Astfel, Colegiul penal atestă prezența motivării juste și suficiente date de

instanța de apel referitor la respingerea criticii apărătorului inculpatului

precum că, acțiunile inculpatului nu conțin elementele infracțiunii prevăzute

de art. 186 Cod penal, ci elementele constitutive ale contravenției prevăzute

de art. 122 Cod contravențional, iar eroarea menționată în recurs, prevăzută

la pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, nu a fost constatată.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă

concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale

cauzei, temeiurile invocate de recurent nu persistă în cauză, iar hotărârea

atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

6

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Uncu

Natalia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 29 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Botezatu

Sergiu XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 19 mai 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

7