1ra-269/2022 — art. 217 alin. 2 CP

1ra-269/2022 — art. 217 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-269/2022

(1-21001715-01-1ra-22022022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de avocata

Bulgari Carolina în numele inculpatului și de inculpat, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza

penală privindu-l pe

MARCOV Vadim XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.01.2021 – 22.02.2021;

Instanța de apel: 17.03.2021 - 23.11.2021;

Instanța de recurs: 22.02.2022- 30.03.2022.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Marcov Vadim a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (2) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Conform art. 85 alin. (1) Codul penal, se adaugă parțial la pedeapsa stabilită prin

noua sentință partea neexecutată a pedepsei stabilite de sentința Judecătorie Cahul,

sediul Central din 11 decembrie 2019, stabilindu-i astfel definitiv lui Marcov Vadim o

pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 1 lună, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Măsura preventivă obligarea de a nu părăsi țara, aplicată față de Marcov Vadim

prin ordonanța procurorului din 28 decembrie 2020 și prelungită prin încheierea

instanței de judecată din 22 ianuarie 2021, a fost menținută până la intrarea în vigoare

a sentinței.

1

S-a încasat de la Marcov Vadim în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă

de 1680 lei.

circumstanțe de timp și loc necunoscute de organul de urmărire penală, Marcov Vadim,

urmărind scopul consumului personal a substanțelor stupefiante, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopului stabilit, a

intrat în posesia unui pachețel în care se afla substanță solidă cristalizată, pe care l-a

păstrat ilegal la sine până la data de 17.02.2020, ora 17:30, când, aflându-se pe

XXXXX și manifestând un comportament suspect, a fost stopat de către colaboratorii

de poliție și condus la Inspectoratului de Poliție Centru al DP mun. Chișinău, unde

acesta a predat polițiștilor pachețelul cu substanță solidă cu aspect de cristale de culoare

albă, care potrivit concluziilor din Raportul de constatare tehnico-științifică nr.

34/12/1-R-769 din 26.02.2020, reprezenta PVP (a-pirrolidinovalerophenone), care se

atribuie la categoria substanțelor stupefiante, în cantitate de 0,430 gr..

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Marcov Vadim a săvârșit circulația ilegală

a drogurilor fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea și transportarea drogurilor,

săvârșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare, infracțiune prevăzută la art. 217

alin. (2) Cod penal.

inculpatului, fără a contesta vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, a

depus apel prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi

hotărâri prin care lui Marcov Vadim să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității, iar pedeapsa aplicată prin condamnarea anterioară

să fie executată separat și a nu se încasa de la Marcov Vadim în beneficiul statului

cheltuielile legate de efectuarea expertizei în mărime de 1680 lei.

În motivarea cererii s-a invocat că, în cadrul instanței de fond avocatul a solicitat

ca la stabilirea pedepsei să se țină cont de faptul că inculpatul și-a recunoscut vinovăția,

se caracterizează pozitiv, infracțiunea dată face parte din categoria infracțiunilor ușoare

ținând cont de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, să-i fie aplicată pedeapsa

sub forma de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 130 ore, iar

pedeapsa aplicată prin condamnarea anterioară să fie executată separat. Inculpatul și-a

manifestat căința sinceră față de cele întâmplate a solicitat sa-i fie aplicată pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, iar pedeapsa aplicată prin

condamnarea anterioară să fie executate separat.

Susține că, la judecarea cauzei, instanța de judecată trebuie să studieze multilateral

în deplină măsură și obiectiv, toate circumstanțele și datele prezentate care

caracterizează atât negativ, cât și pozitiv persoana inculpatului și care au o importanță

esențială pentru stabilirea categoriei și mărimii pedepsei, iar reieșind din prevederile

legale, din circumstanțele cauzei, din probele și declarațiile participanților, apărarea

2

ajunge la concluzia ca instanța a aplicat o pedeapsa neproporțională și prea aspra lui

Marcov Vadim.

apelul avocatei Carolina Bulgari a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără

modificări.

a analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării și just a adoptat

o sentință de condamnare în privința inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului,

cercetarea judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale

prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, lucrul primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi

penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt care

a condiționat concluzia că, instanța de apel nu era în drept a reține o altă situație de fapt

decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a respins argumentele expuse în cererea de apel precum că,

instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsa prea aspră, or, instanța de judecată

a reținut în privința inculpatului agravanta - săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care fiind condamnat pentru o altă infracțiune și aflându-se în perioada de probațiune,

a mai comis o infracțiune intenționată ușoară, de unde reiese că pedeapsa aplicată în

privința acestuia nu și-a atins scopul și acesta din urmă nu a conștientizat cele săvârșite

și este predispus de a săvârși și în continuare infracțiuni, astfel, instanța de fond corect

a calificat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (2) Cod penal și legal i-a stabilit

pedeapsa prin prisma art. 85 alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe un termen

de 3 ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

La stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, instanța a ținut cont

de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei, aplicând-i

o pedeapsă corectă, echitabilă și legală și menționând că, inculpatul a recunoscut

vinovăția și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală (f.d. 136), dar și ținând cont de amploarea și pericolul

pentru sănătatea și securitatea publică pe care îl generează consumul drogurilor.

Prin urmare, inculpatul Marcov Vadim nu și-a schimbat atitudinea față de normele

ocrotite de lege, a comis alte fapte infracționale, prin ce se formează convingerea că, o

pedeapsă mai blândă, solicitată în cererea de apel nu-și va atinge scopul pedepsei

penale prevăzut în art. 61 Cod penal.

De rând cu cele menționate, instanța de apel a respins argumentele cu privire la

asprimea pedepsei și solicitarea ca pedeapsa stabilită prin condamnarea precedentă să

fie executată separat, or, conform art. 90 alin. (10) Cod penal, în cazul în care cel

condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în termenul

3

de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi stabilește o pedeapsă

în condițiile art. 85, dacă, după caz, nu sânt aplicabile prevederile alin. (11) din

prezentul articol.

Sentința primei instanțe a fost contestată de avocata Bulgari Carolina și în privința

cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei. Instanța de apel, prin prisma prevederilor

art. 227- 229 Cod de procedură penală, nu a reținut ca fiind justificată solicitarea părții

apărării privind respingerea cererii acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la

inculpat a cheltuielilor judiciare în sumă de 1680 lei or, potrivit Legii nr. 316 din

22.12.2017 pentru modificarea și completarea unor acte legislative, în vigoare din

09.02.2018, au fost operate modificări la art. 143 Cod procedură penală, potrivit cărora

aliniatul (2) al articolului 143 Cod procedură penală a fost abrogat. În acest sens,

instanța de apel reiterează că, potrivit modificărilor operate prin Legea nr. 316 din

22.12.2017 a fost exclus art. 143 alin. (2) Cod procedură penală, potrivit căruia: plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, prin urmare normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul statului a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de

expertiza judiciară.

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind justificată soluția instanței de fond

și în această parte, întemeiat fiind admisă solicitarea procurorului privind încasarea de

la inculpat a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei judiciare în sumă de

1680 lei, or, potrivit normelor legale menționate supra cheltuielile judiciare solicitate

pentru efectuarea expertizei.

numele inculpatului și inculpatul au depus recursuri ordinare.

6.1 Avocata Bulgari Carolina a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 15),

16) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei și pronunțarea în această parte

a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, iar pedeapsa aplicată prin condamnarea

anterioara să fie executată separat.

În motivare recurenta a indicat că, instanța de apel eronat și neprobat a ajuns la

concluzia că pedeapsa aplicată este prea blândă și scopul legii penale nu va fi atins.

Consideră că instanța de apel a interpretat in mod eronat legea și nu au luat în

considerare circumstanțele care au importanță pentru examinarea pricinii în fond.

Apărătoarea Carolina Bulgar a pledat pentru aceea ca, la stabilirea pedepsei, să se

țină cont de faptul că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, infracțiunea săvârșită de el face parte din categoria celor

ușoare, solicitând stabilirea unei pedepse conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, iar pedeapsa aplicată prin condamnarea anterioară să fie executate

separat.

4

6.2 Inculpatul în recurs nu a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, solicitând casarea deciziei, revizuirea cauzei și emiterea unei hotărâri noi,

conform căreia în privința lui să fie aplicate prevederile Legii Republicii Moldova nr.

243 din 24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la

proclamarea independenței Republicii Moldova, și în conformitate cu cerințele art. 107

Cod penal, înlăturarea răspunderii penale și emiterea decizii cu privire la încetarea

cauzei penale.

În motivare recurentul a indicat că, temei pentru depunerea unei plângeri

împotriva deciziei este că a fost adoptată Legea Republicii Moldova nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, sub incidența căreia se regăsesc și acțiunile sale.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursurilor ordinare,

menționând că acestea urmează a fi declarate inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate

și lipsite de temeiuri legale.

baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Colegiul penal menționează că, prezenta cauză se încadrează excepției indicate la

pct. 5.3.2 lit. b) din Dispoziția nr. 5 din 02 martie 2022 a Comisiei pentru Situații

Excepționale a Republicii Moldova, ce a permis judecarea cauzei pe durata stării de

urgență.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

8.1 Din textul recursului declarat de avocata Bulgari Carolina, se constată că

acesta a invocat temeiuri de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 15), 16) Cod

de procedură penală și critică soluția instanței de apel, din motiv că, în opinia sa,

instanța eronat i-a respins apelul și instanța urma să-i aplice inculpatului pedeapsă non

privativă de libertate și să stabilească executarea pedepselor separat.

Potrivit textului, recurenta nu a concretizat care din temeiurile pct. 6) le pune la

baza cererii de recurs și prin ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de

către instanța de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă

și prin urmare, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu-și

găsesc confirmare la examinarea cauzei în ordine de recurs ordinar.

5

Ca temei de casare a fost invocat și pct. 15) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală- „ instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat

o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză”, însă urmează a fi respins ca nefondat și acest argument pe motiv

că, recurenta a invocat formal temeiul respectiv fără a motiva prin prisma erorilor

presupus depistate în decizia atacată.

În continuare, Colegiul penal notează că, deși avocata invocă temeiul pentru

declararea recursului prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 16) Cod de procedură penală-

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție, în conținutul cererii

nu expune nici o argumentare în susținerea respectivului, iar instanța de recurs nu este

competentă să-l completeze din oficiu.

Faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi temei pentru aplicarea în privința lui Marcov Vadim a pedepsei

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și dispunerea executării

pedepselor separat.

Infracțiunea comisă de Marcov Vadim, prevăzută de art. 217 alin. (2) Cod penal

se pedepsește cu amendă în mărime de la 400 la 700 unități convenționale sau cu

muncă neremunerată în folosul comunității de până la 150 de ore, sau cu închisoare

de până la 1 an, iar persoana juridică se pedepsește cu amendă în mărime de la 5000

la 7000 unități convenționale cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate

sau cu lichidarea persoanei juridice. Din cele menționate, instanța a ținut cont de

cerințele atât a acuzatorului de stat cât și a apărătorului și de impactul infracțiunii

asupra societății, de recunoașterea vinovăției în comiterea infracțiunii și prezența

circumstanței agravante- săvârșirea infracțiunii de către o persoană care fiind

condamnat pentru o altă infracțiune și aflându-se în perioada de probațiune, a mai

comis o infracțiune intenționată ușoară.

Drept consecință, pedeapsa stabilită anterior nu și-a atins scopul și ultimul nu a

conștientizat cele săvârșite, este predispus de a săvârși și în continuare infracțiuni, prin

urmare, corect a stabilit pedeapsa cu aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal,

sub formă de închisoare pe termen de 3 ani și 1 lună, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Schimbarea pedepsei în muncă neremunerată în folosul comunității, conform

solicitării recurentului nu a fost argumentată, iar acesta nu motivează de ce instanța de

recurs ar trebui să se implice în schimbarea ei, motiv pentru care, se respinge solicitarea

dată.

Față de lucrul judecat, Colegiul consideră că instanța de apel legal și întemeiat a

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61,

6

75, 85 Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală, conform cărora la aplicarea legii

penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează

răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a

altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Inculpatul

care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să

se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoarea.

Criticile formulate de recurentă în recurs au format obiect de discuție la judecarea

cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe

larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește

pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea

temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.

În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la

jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,

în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt

întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate

satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).

8.2 Cu privire la recursul ordinar depus de inculpat, recurentul critică hotărârea,

solicitând casarea deciziei, însă nu face trimitere la temeiurile prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală sau la presupusele erori depistate în decizie. Suplimentar,

solicită aplicare în privința lui a prevederilor Legii Republicii Moldova nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, și în conformitate cu art. 107 Cod penal, înlăturarea

răspunderii penale și încetarea cauzei penale.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste

termen.

Din actele cauzei se constată că inculpatul a depus recursul ordinar și cererea

privind aplicarea amnistiei la data de 21.02.2022.

7

Una din cerințele obligatorii la depunerea recursului ordinar se referă la

respectarea termenului de declarare a acestuia de către titularii cererii respective. În

corespundere cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de declarare a

recursului este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel. Ca atare,

termenul de recurs are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului

se consideră ca tardiv, deoarece legea procesual-penală nu prevede posibilitatea de

repunere în termen a recursului.

În același context se relevă că, potrivit dispozițiilor art. 230 alin. (2) Cod de

procedură penală: „în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.”.

Reieșind din actele cauzei, din motive necunoscute, inculpatul nu s-a prezentat la

pronunțarea deciziei motivate, însă, în adresa lui și a apărătorului său au fost expediate

copiile deciziei motivate, la rândul său, avocata Bulgari Carolina în termen a depus

recurs ordinar.

Iar recursul ordinar declarat de inculpat a fost expediat și înregistrat la Curtea

Supremă de Justiție după termenul prevăzut de lege. Durata termenului de recurs este

stabilită prin lege. Acest termen nu poate fi prelungit sau scurtat de instanța de judecată.

El este absolut, are un caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea

din dreptul de a exercita calea de atac.

Pe cale de consecință, având în vedere cele consemnate supra, Colegiul reține că,

în cauza diferită judecății, termenul de declarare a recursurilor a fost omis de către

recurent, respectiv argumentele aduse de acesta în cererea de recurs nu vor fi preluate

pentru examinare, el fiind decăzut de dreptul de a exercita această cale de atac.

Referitor la cererea de aplicare a amnistiei față de condamnat, Colegiul penal o

respinge, or conform art. 1 pct. 2) al Legii nr. 243 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova din 24

decembrie 2021, aplicarea amnistiei față de persoanele condamnate se decide de

comisiile speciale privind aplicarea amnistiei în privința persoanelor condamnate (în

continuare – comisii speciale), instituite, în acest sens, în cadrul fiecărei instituții care

pune în executare pedeapsa, din reprezentanți ai Administrației Naționale a

Penitenciarelor, ai Inspectoratului Național de Probațiune, precum și din experți

psihologi judiciari atestați. Prin urmare, condamnatul are dreptul de a solicita aplicarea

amnistiei în privința sa prin intermediul Comisiei speciale privind aplicarea amnistiei,

or instanța de recurs nu este împuternicită să se expună în această parte.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

8

criticele din recursul înaintat de avocata Bulgari Carolina nu și-au găsit confirmare, iar

recursul inculpatului este tardiv.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursurilor declarate împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Chișinău din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe MARCOV

Vadim XXXXX, de avocata Bulgari Carolina în numele inculpatului din 14 februarie

2022 ca fiind vădit neîntemeiat și de inculpat din 21 februarie 2022 ca fiind declarat

peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 mai 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

9