1ra-180/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP

1ra-180/2022 — art. 186 alin. 2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-180/2022

1-20061755-01-1ra-07022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, prin care solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în

cauza penală privindu-l pe

Frumusachi Ruslan XXXXX, născut la XXXXX, originar

și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în baza acordului de recunoaștere a vinovăției conform art. 509

Cod de procedură penală, Frumusachi Ruslan a fost recunoscut vinovat în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsă

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 200 ore.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Cucu Lilian

cu privire la încasarea prejudiciului moral și material.

S-a încasat din contul inculpatului Frumusachi Ruslan în beneficiul părții

vătămate Cucu Lilian, suma de 3 950 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de

3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a dispus ridicarea sechestrului aplicat asupra autoturismului de model

„Volkswagen Transporter” cu n/î XXXXX, după intrarea în vigoare a sentinței.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

1

1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, Frumusachi Ruslan

se învinuiește în aceea că el, la data de 12 aprilie 2020, deplasându-se la volanul

microbuzului personal de model „Volkswagen T5” cu numărul de înmatriculare

XXXXX în XXXXX, aproximativ la ora 02:00, aflându-se pe XXXXX din

XXXXX, vizavi de blocul locativ, situat pe XXXXX din XXXXX, acționând

intenționat, din interes material, în scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei

persoane, cu ajutorul instrumentelor avute asupra sa, a demontat de la microbuzul

de model „Volkswagen T5” cu numărul de înmatriculare XXXXX, 4 roți cu

diametru R-17 (4 anvelope de iarnă din cauciuc și 4 jante) cu prețul unei roți de 2

500 lei, bunuri pe care ulterior le-a încărcat în microbuzul personal indicat supra și

le-a însușit, deplasându-se în XXXXX, unde jantele sustrase le-a instalat la

microbuzul personal, iar anvelopele sustrase le-a ascuns în podul casei de locuit, prin

care i-a cauzat părții vătămate Cucu Lilian daune în proporții considerabile în sumă

totală de 10 000 lei.

Astfel, acțiunile lui Frumusachi Ruslan au fost încadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal: „Furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții considerabile.”

Procurorului – șef al Procuraturii r-nului Rîșcani, Gaugaș Olga, solicitând casarea

parțială a sentinței, în partea pedepsei stabilite și în partea confiscării speciale a

mijlocului de transport de model „Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în

mărime de 700 u.c., cu confiscarea specială a mijlocului de transport de model

„Volkswagen T5” cu n/î XXXXX.

s-a admis din alte motive recursul, s-a casat sentința și s-a remis cauza la rejudecare

în instanța de fond în alt complet de judecată.

3.1 Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că, prima instanță la

examinarea cauzei nu a dat deplină eficiență prevederilor art. 394 Cod de procedură

penală, a adoptat sentința în cauză cu abateri de la prevederile legii, nefiiind

constatată fapta infracțiunii.

fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform

art. 364¹ Cod de procedură penală, Frumusachi Ruslan a fost recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității în

mărime de 160 ore.

S-a admis parțial acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Cucu Lilian

cu privire la încasarea prejudiciului moral și material.

S-a încasat din contul inculpatului Frumusachi Ruslan în beneficiul părții

vătămate Cucu Lilian, suma de 3 950 lei cu titlu de prejudiciu material și suma de

2

3 000 lei cu titlu de prejudiciu moral.

S-a dispus ridicarea sechestrului aplicat asupra autoturismului de model

„Volkswagen Transporter” cu n/î XXXXX, după intrarea în vigoare a sentinței.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

4.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că,

Frumusachi Ruslan, la data de 12 aprilie 2020, deplasându-se la volanul

microbuzului personal de model „Volkswagen T5” cu numărul de înmatriculare

XXXXX în XXXXX, aproximativ la ora 02.00, aflându-se pe XXXXX, vizavi de

blocul locativ, situat pe XXXXX, acționând intenționat, din interes material, în

scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu ajutorul instrumentelor

avute asupra sa, a demontat de la microbuzul de model „Volkswagen T5” cu numărul

de înmatriculare XXXXX, 4 roți cu diametru R-17 (4 anvelope de iarnă din cauciuc

și 4 jante) cu prețul unei roți de 2 500 lei, bunuri pe care ulterior le-a încărcat în

microbuzul personal indicat supra și le-a însușit, deplasându-se în XXXXX, unde

jantele sustrase le-a instalat la microbuzul personal, iar anvelopele sustrase le-a

ascuns în podul casei de locuit, prin care i-a cauzat părții vătămate Cucu Lilian daune

în proporții considerabile în sumă totală de 10 000 lei.

Astfel, acțiunile lui Frumusachi Ruslan au fost încadrate în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal: „Furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei

persoane, săvârșită cu cauzarea de daune considerabile.”

Procurorului – șef al Procuraturii r-nului Rîșcani, Gaugaș Olga, solicitând casarea

parțială a sentinței, în partea pedepsei stabilite și în partea confiscării speciale a

mijlocului de transport de model „Volkswagen T5” cu n/î XXXXX, pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 700 u.c.,

cu confiscarea specială a mijlocului de transport de model „Volkswagen T5” cu n/î

XXXXX.

În motivarea apelului, acuzarea a invocat că, deși pedeapsa aplicată de către

prima instanță este mai aspră decât pedeapsa sub formă de amendă, în cazul din

speță, pedeapsa cu amendă, este cea care corespunde gradului prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite de inculpat și va contribui la prevenirea săvârșirii infracțiunilor

analogice de către acesta, precum și din partea altor persoane, or, inculpatul

Frumusachi Ruslan, anterior a mai săvârșit 2 sustrageri, astfel că în ambele cauze

penale, urmărirea penală a fost încetată prin ordonanța procurorului, din motivul

împăcării părților. De asemenea, la moment, pe rolul Curții de Apel Bălți, se află

spre examinare o altă cauză penală în privința lui Frumusachi Ruslan, învinuit în

baza art. 186 alin. (2) Cod penal, pentru 16 capete de învinuire.

Cu referire la confiscarea specială a microbuzului de model „Volkswagen T5”,

cu n/î XXXXX, partea acuzării a precizat că concluzia primei instanțe potrivit căreia

microbuzul nu este proprietatea inculpatului, este una greșită și contravine probelor

administrate în cadrul procesului penal.

3

Astfel, a menționat că microbuzul de model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX,

a fost procurat de către inculpatul Frumusachi Ruslan de la cet. Borodin Anatolie,

în noiembrie 2019, la prețul de 7 500 euro, însă nu a fost întocmit un contract de

vânzare-cumpărare a microbuzului, acesta fiindu-i transmis în baza procurii din

07 noiembrie 2019, autentificată notarial, circumstanțe care se confirmă prin

declarațiile inculpatului și copia procurii din 07 noiembrie 2019, anexată la

materialele cauzei.

De asemenea, a indicat că partea apărării afirmă faptul că microbuzul în cauză

este proprietate comună a inculpatului și concubinei acestuia.

Prin urmare, acuzarea a precizat că microbuzul de model „Volkswagen T5”, cu

n/î XXXXX, la momentul săvârșirii infracțiunii îi aparținea de facto inculpatului

Frumusachi Ruslan, astfel că infracțiunea incriminată inculpatului, a fost săvârșită

la 12 aprilie 2020, cu utilizarea microbuzului de model „Volkswagen T5”, cu n/î

XXXXX.

În acest context, a conchis că în speță, s-a constatat cu certitudine că inculpatul,

a folosit microbuzul de model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, procurat la

07 noiembrie 2019 de la cet. Borodin Anatolie, pentru a se deplasa în noaptea spre

12 aprilie 2020, din XXXXX, în XXXXX, și anume de a săvârși sustragerea a 4 roți

(4 anvelope de iarnă din cauciuc și 4 jante), de la microbuzul de model „Volkswagen

T5”, cu n/î XXXXXX, parcat pe XXXXX, precum și de a transporta roțile de la

locul sustragerii, la domiciliul său, or, fără utilizarea microbuzului de model

„Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, nu era posibilă săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Mai mult, partea acuzării a menționat că reieșind din sentința

Judecătoriei Edineț /sediul Central/ din 21.12.2020, unele sustrageri (din cele 16

capete de învinuire) au fost săvârșite de către inculpat cu utilizarea microbuzului de

model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, fapt ce atestă că microbuzul este utilizat

regulat la săvârșirea infracțiunilor de furt, din care motiv este necesară confiscarea

acestuia.

s-a admis apelul, inclusiv din alte motive decât cele invocate, s-a casat sentința în

latura pedepsei, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță în această parte, prin care inculpatului

Frumusachi Ruslan i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

1 an.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate prin prezenta decizie și prin decizia Curții de Apel Bălți

din 10 iunie 2021, s-a stabilit inculpatului Frumusachi Ruslan pedeapsa definitivă

sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani 6 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, s-a menținut sentința.

4

6.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat, că vina inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate, a fost dovedită prin probele administrate la faza

de urmărire penală, care au fost acceptate de inculpat prin cererea acestuia depusă

până la cercetarea judecătorească în cadrul primei instanțe și acceptată prin

încheierea protocolară din 16 aprilie 2021. De asemenea, prima instanță corect a

stabilit starea de fapt și de drept și just a încadrat acțiunile acestuia în baza art. 186

alin. (2) lit. d) Cod penal.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, reținând prevederile art. 61, 75

alin. (1), (2) Cod penal, instanța de apel a menționat că la momentul pronunțării

sentinței Judecătoriei Drochia /sediul Central/ din 14 mai 2021, în privința

inculpatului Frumusachi Ruslan mai exista o sentință adoptată de Judecătoria Edineț

/sediul Central/ la data de 21 decembrie 2020, care nu era definitivă, fiind contestată

la Curtea de Apel Bălți de către procuror și de către partea apărării în numele

inculpatului Frumusachi Ruslan.

Astfel, prin decizia Curții de Apel Bălți din 10 iunie 2021, sentința

Judecătoriei Edineț /sediul Central/ din 21 decembrie 2020, a fost menținută fără

modificări, în latura penală în privința inculpatului Frumusachi Ruslan, în partea

acțiunilor civile și corpurilor delicte, în acest context fiind menținută pedeapsa

aplicată inculpatului Frumusachi Ruslan, sub formă de închisoare pe un termen de

4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că având în vedere atitudinea inculpatului

pe parcursul procesului penal, conduita acestuia de recunoaștere a faptelor săvârșite,

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, care prin sentința

Judecătoriei Edineț /sediul Central/ din 21 decembrie 2020, menținută prin decizia

Curții de Apel Bălți din 10 iunie 2021, a fost recunoscut vinovat și condamnat la

4 ani închisoare, instanța a conchis că scopul pedepsei poate fi realizat în privința

inculpatului, prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare, care este una

echitabilă în raport cu faptele săvârșite.

Referitor la solicitarea din apelul procurorului privind confiscarea specială în

conformitate cu prevederile art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal, a automobilului de

model „Volkswagen T-5”, cu n/î XXXXX, instanța de apel a reținut că, automobilul

de model „Volkswagen T-5” cu n/î XXXXX, constituie corp delict în prezenta

cauză, or, această unitate de transport nu i-a înlesnit activitatea ilicită lui

Frumusachi Ruslan și nu a fost utilizat ca un mijloc sau instrument pentru săvârșirea

infracțiunii, nu au fost prezentate probe care ar stabili că inculpatul utiliza

automobilul în scopuri ilegale în mod sistematic.

În acest context, instanța de apel a reținut că automobilul de model

„Volkswagen Transporter” cu n/î XXXXX, nu a fost folosit nemijlocit la săvârșirea

infracțiunii, automobilul având un scop general de transportare, fără a fi modificat

pentru a putea fi folosit în exclusivitate la săvârșirea infracțiunii. Totodată, a

menționat că automobilul folosit la transportarea bunurilor sustrase poate fi confiscat

doar în cazul în care sustragerea bunurilor în dependență de modul cum a fost ea

5

concepută și realizată nu ar fi fost posibilă fără folosirea automobilului, în asemenea

cazuri se va lua în considerație raportul dintre folosirea autovehiculului și săvârșirea

infracțiunii.

Instanța de apel a mai indicat că procurorul nu a prezentat în ședință, probe care

ar confirma că Frumusachi Ruslan este unicul gestionar al automobilului și că

automobilul dat a fost reutilat pentru săvârșirea unor infracțiuni sau este destinat

pentru comiterea infracțiunilor.

Totodată, a precizat că din materialele cauzei se constată că automobilul de

model „Volkswagen Transporter”, cu n/î XXXXX, îi aparține cu drept de proprietate

cet. Borodin Anatolie, nefiind în proprietatea lui Frumusachi Ruslan, astfel fiind

întocmită o procură la data de 07 noiembrie 2019, prin care cet. Eni Ion, care a

acționat din numele lui Borodin Anatolie, l-a împuternicit pe Frumusachi Ruslan de

a poseda, de a administra și de a dispune de mijlocul de transport ce-i aparține

(f.d.108, vol.I).

În acest context, instanța de apel a precizat, că confiscarea specială a

automobilului de model „Volkswagen Transporter”, cu n/î XXXXX este imposibilă,

din motivul că pentru aplicarea confiscării speciale, o condiție esențială este ca bunul

să fie în proprietatea infractorului. De asemenea, în cazul respectiv confiscarea

specială nu corespunde gravității situației create de inculpat, or, această circumstanță

reprezintă încă o pedeapsă care ar fi disproporțională în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite.

în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, indicând temeiul pentru recurs

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită

casarea parțială a deciziei, în latura confiscării speciale, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În argumentarea recursului, acuzarea indică că nu este de acord cu concluzia

instanței de apel potrivit căreia confiscarea specială a automobilului de model

„Volkswagen Transporter”, cu n/î XXXXX, este imposibilă, din motiv că pentru

aplicarea confiscării speciale, o condiție esențială este ca bunul să fie în proprietatea

bunului, precum și faptul că confiscarea specială nu corespunde gravității situației

create de inculpat.

Prin urmare, susține acuzarea că potrivit învinuirii, Frumusachi Ruslan a

săvârșit infracțiunea de furt a 4 roți de la automobilul de model „Volkswagen T5”,

cu n/î XXXXX, pe care le-a încărcat în mijlocul de transport de model „Volkswagen

T5”, cu n/î XXXXX, care îi aparținea de facto, fiind procurat de la cet. Borodin

Anatolie, în noiembrie 2019, la prețul de 7 500 euro, fapt confirmat nemijlocit de

către inculpatul Frumusachi Ruslan în cadrul audierii acestuia în ședința de judecată

în prima instanță.

Astfel, susține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt în XXXXX, pe timp

de noapte și cu obiectele sustrase s-a deplasat la domiciliul său în XXXXX, iar în

cadrul efectuării percheziției, acestea au fost depistate și ridicate, or, în lipsa

6

mijlocului de transport, ar fi fost dificilă săvârșirea infracțiuii incriminate și

transportarea obiectelor sustrase la domiciliul său.

constată că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Cauza dată se va examina ca excepția indicată în pct. 5.3.2 lit. b) al Dispoziției

Comisiei pentru Situații Excepționale a Republicii Moldova Nr. 5 din 02.03.2022

(în vigoare din 03.03.2022), din motiv că au fost dispuse măsuri preventive.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs și numai

în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces.

Instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul,

instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, adoptând

soluția respectivă în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat).

Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și

motivată.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarată, Colegiul penal lărgit atestă,

că titularul acesteia invocă în calitate de temei pentru casarea deciziei instanței de

apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care stabilește că

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzută de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că

asemenea eroare nu se confirmă la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul,

că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417

alin. (8) Cod de procedură penală, iar hotărârea adoptată cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția pronunțată.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

7

Totodată, conform prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

date.

La caz, reieșind din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că partea

acuzării invocă dezacordul cu soluția instanței de apel privind respingerea

confiscării speciale, menționând că în speță urmează a fi dispusă confiscarea specială

a automobilului de model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, deoarece inculpatul

Frumusachi Ruslan a săvârșit infracțiunea de furt anume cu acest mijloc de transport.

Însă, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei,

Colegiul penal lărgit conchide că acestea sunt neîntemeiate, iar instanța de apel la

adoptarea deciziei, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și

întemeiată.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În conformitate cu art. 106 alin. (1), (2) Cod penal, confiscarea specială constă

în trecerea, forțată și gratuită, în proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2).

În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate,

se confiscă contravaloarea acestora.

(2) Sunt supuse confiscării speciale bunurile (inclusiv valorile valutare):

a) utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei infracțiuni;

b) rezultate din infracțiuni, precum și orice venituri din valorificarea acestor

bunuri;

c) date pentru a determina săvârșirea unei infracțiuni sau pentru a-l răsplăti pe

infractor;

e) deținute contrar dispozițiilor legale.

f) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din

infracțiuni și din veniturile de la aceste bunuri;

g) care constituie obiectul infracțiunilor de spălare a banilor sau de finanțare a

terorismului.

În acest context, Colegiul penal lărgit reține, că în cadrul desfășurării procesului

penal, partea acuzării solicită confiscarea specială a automobilului de model

„Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, în temeiul art. 106 alin. (2) lit. a) Cod penal,

considerând că acest mijloc de transport a fost utilizat la săvârșirea infracțiunii de

furt – a 4 roți (4 anvelope de iarnă din cauciuc și 4 jante), cu prețul unei roți de 2 500

lei, în total suma de 10 000 lei.

Astfel, potrivit materialelor cauzei, rezultă că automobilul de model

„Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, reprezintă corp delict și îi aparține cu drept de

proprietate cet. Borodin Anatolie, automobilul nefiind în proprietatea lui

Frumusachi Ruslan.

8

Prin urmare, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel corect a conchis

că automobilul de model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, a cărui confiscare

specială se solicită, nu a fost utilizat de către Frumusachi Ruslan ca un mijloc sau

instrument pentru săvârșirea infracțiunii. Or, partea acuzării nu a prezentat probe

care să demonstreze că inculpatul a utilizat automobilul în scopuri ilegale în mod

sistematic.

Mai mult, Colegiul penal lărgit menționează că valoarea automobilului de

model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, cu mult depășește valoarea prejudiciului

cauzat părții vătămate Cucu Lilian, care constituie în total suma de 10 000 lei, ceea

ce presupune încălcarea principiului proporționalității.

Așadar, potrivit jurisprudenței CtEDO, în cauza Silickiene c. Lituaniei, în ceea

ce privește raportul de proporționalitate dintre scopul confiscării și drepturile

fundamentale ale petentei, Curtea Europeană a reținut că în cazul unei confiscări de

proprietăți, echilibrul just dintre scop și drepturi depinde de mai mulți factori,

inclusiv de comportamentul proprietarului.

În opinia instanței de recurs, confiscarea mijlocului de transport menționat

supra, ca măsură de siguranță și de pedeapsă, este evident neproporțională, deoarece

impută inculpatului consecințe extreme individuale, fiind astfel încălcate prevederile

art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Respingând argumentele invocate de către acuzatorul de stat, instanța de apel

întemeiat a menționat, că în speță, confiscarea specială nu corespunde gravității

situației create de inculpat, or, aplicarea acesteia ar presupune o pedeapsă

disproporțională în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite.

Potrivit art. 1 al Protocolului adițional la Convenția europeană a drepturilor

omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și

în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Articolul 46 alin. (1)-(4) din Constituția Republicii Moldova prevede, că

dreptul la proprietate privată, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate.

Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită

potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire. Averea dobândită licit nu poate fi

confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă. Bunurile destinate, folosite sau

rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii.

Principiul proporționalității, consacrat expres la art. 54 alin. (4) din Constituție,

presupune că restrângerea trebuie să fie proporțională cu situația care a

determinat-o și nu poate atinge existența dreptului sau a libertății.

Subsidiar, relevantă este și jurisprudența națională, raportată, desigur, la

circumstanțele speței (dosarul nr. 4-1ril-5/19, recurs în interesul legii), potrivit

căreia aplicarea confiscării speciale, în privința mijloacelor de transport

recunoscute drept corpuri delicte sau a contravalorii acestora, în cazul comiterii

infracțiunilor, prevăzute de art. 248 din Codul penal, este guvernată de principiul

proporționalității, care stabilește echilibrul dintre rezonabilitatea restricțiilor

9

aplicate unei persoane și a drepturilor lezate. De fiecare dată, la aplicarea

confiscării, se va ține cont de necesitatea unor penalități proporționale, această

situație fiind verificată prin prisma „triplului test”, constant emanat din jurisprudența

CtEDO, care presupune trei condiții asumate corelativ pentru a justifica și argumenta

o restricție adusă: a) limitarea este prevăzută de lege; b) protejează un interes

legitim; c) să fie necesară într-o societate democratică. Așadar, principiul

proporționalității, în accepțiunea sa clasică, presupune că oricare decizie sau măsură

adoptată de organele abilitate, urmează să se bazeze pe o justă și echitabilă evaluare

a faptelor și echilibrare adecvată a intereselor implicate, precum și pe o selectare

coerentă a mijloacelor și mecanismelor, care urmează a fi utilizate, în vederea

atingerii unui scop predefinit.

De asemenea, având în vedere circumstanțele expuse, Colegiul penal lărgit

consideră că instanța de apel întemeiat a reținut și faptul că pentru aplicarea

confiscării speciale, o condiție esențială este ca bunul să fie în proprietatea

infractorului, însă din materialele cauzei se constată că automobilul de model

„Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX, îi aparține cu drept de proprietate

cet. Borodin Anatolie, acesta nefiind în proprietatea inculpatului

Frumusachi Ruslan, întrucât conform procurii din 07 noiembrie 2019, cet. Eni Ion,

care a acționat din numele cet. Borodin Anatolie, l-a împuternici pe

Frumusachi Ruslan de a poseda, administra și a dispune de mijlocul de transport

ce-i aparține (f.d.108, vol.I).

La caz, Colegiul penal lărgit este de opinia că instanța de apel întemeiat a

respins solicitarea procurorului de a confisca în folosul statului în baza art. 106

alin. (2) lit. a) Cod penal – automobilul de model „Volkswagen T5”, cu n/î XXXXX,

aflat în proprietatea lui Borodin Anatolie și posedat de Frumusachi Ruslan.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit conchide că temeiul

invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului declarat și prin

urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată, considerente din care recursul

declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea deciziei atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

Frumusachi Ruslan XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10

Dosarul nr. 1ra-180/2022

1-20061755-01-1ra-07022022

29 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Frumusachi Ruslan XXXXX.

martie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Frumusachi Ruslan XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am fost de acord cu motivarea și soluția adoptată și am propus o altă

soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

și anume:

”De admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de casat total decizia Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Frumusachi

Ruslan XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți în

alt complet de judecată”.

în pct. 1-7 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29

martie 2022, nr. 1ra-180/2022, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Conform motivelor invocate de procuror în recursul ordinar:

„Temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art. 417 alin.( 1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebui să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit prevederilor art.95 al.(l) CPP sînt admisibile probele pertinente,

concludente și utile administrate în conformitate cu prevederile legii.

Potrivit prevederilor art. 100 al.(4) CPP toate probele administrate în cauza

penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile legii, prin procedee probatorii respective.

Nu suntem de acord cu soluția instanțelor de judecată de neconfiscare a

mijlocului de transport de model „Volkswagen T-5” cu numărul de înmatriculare

XXXXX folosit la comiterea infracțiunii.

11

Colegiul penal a reținut că, automobilul de model „Volkswagen T-5” cu

numărul de înmatriculare XXXXX nu i-a înlesnit lui Frumusachi Ruslan activitatea

ilicită și nu a fost utilizat ca un mijloc sau instrument pentru săvârșirea infracțiunii.

Au mai constatat instanțele că nu au fost prezentate probe care ar stabili că

inculpatul utiliza automobilul în scopuri ilegale în mod sistematic, nu a fost folosit

nemijlocit la săvârșirea infracțiunii, automobilul având un scopul general de

transportare, fără a fi modificat pentru a putea fi folosit în exclusivitate la săvârșirea

infracțiunii.

Totodată acestea au menționat că, automobilul folosit la transportarea

bunurilor sustrase poate fi confiscat doar în cazul în care sustragerea bunurilor în

dependență de modul cum a fost ea concepută și realizată nu ar fi putut fost posibilă

Iară folosirea automobilului, în asemenea cazuri se va lua în considerație raportul

dintre folosirea autovehicolului și săvîrșirea infracțiunii.

Instanța de apel a mai menționat că, procurorul nu a prezentat în ședință probe

care ar confirma că Frumusachi Ruslan este unicul gestionar al automobilului și că

automobilul dat a fost reutilat pentru comiterea unor infracțiuni sau este destinat

pentru comiterea infracțiunilor, precum și că automobilul de model „Volkswagen

Transporter” cu numărul de înmatriculare XXXXX îi aparține cu drept de

proprietate cetățeanului Borodin Anatolie, ne fiind în proprietatea lui Frumusachi

Ruslan, astfel, fiind întocmită o procură la data de 07.1 1.2019, prin care cetățeanul

Fini Ion, care a acționat din numele lui Borodin Anatolie, l-a împuternicit pe

Frumusachi Ruslan de a poseda, de a administra și de a dispune de mijlocul de

transport ce-i aparține (f.d.108, vol.I).

Astfel, confiscarea specială a automobilului de model „Volkswagen

Transporter” cu numărul de înmatriculare XXXXX este imposibilă, din motivul că

pentru aplicarea confiscării speciale o condiție esențială este ca bunul să fie în

proprietate a infractorului.

De asemenea, în cazul respectiv confiscarea specială nu corespunde gravității

situației create de inculpat și în situația creată reprezintă încă o pedeapsă care ar

fi disproporțională în raport cu gravitatea infracțiunii comise.

Nu suntem de aeord cu aceaste constatări ale instanțelor, deoarece conform

învinuirii înaintate lui Frumusachi Ruslan, acesta a comis infracțiunea de furt a 4

roți de la automobilul Volkswagen T5” cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe

care le-a încărcat în mijlocul de transport de model „Volkswagen T-5” cu numărul

de înmatriculare XXXXX, care îi aparținea de facto, fiind procurat de la Borodin

Anatolie în noiembrie 2019 la prețul de 7500 euro, fapt confirmat de către însăși

inculpatul Frumusachi Ruslan în cadrul audierii lui în ședința de judecată în

Judecătoria Rîșcani.

Acesta a comis infracțiunea de furt în XXXXX pe timp de noapte și cu obiectele

sustrase s-a deplasat la domiciliul său în XXXXX, iar fiind efectuată percheziția au

fost depistate și ridicate, ori în lipsa mijlocului de transport, ar fi fost dificilă

săvârșirea infracțiunii incriminate și transportarea obiectelor sustrase la domiciliul

său.

Astfel, considerăm că solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea

microbuzului de model Volkswagen T-5 cu n/î XXXXX este absolut justificată și

12

necesită a fi admisă, iar decizia instanței de apel în acest sens nu poate fi menținută

și urmează a fi casată pe motivele și temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6)

CPP, analizate mai sus.”

Astfel, consider că aceste motive și-au găsit total confirmarea în speța dată, or,

inculpatul a comis infracțiunea de furt pe timp de noapte cu folosirea automobilului

Volkswagen T5 cu n/î XXXXX în care a încărcat 4 roți furate de la alt automobil

similar, care le-a transportat la domiciliul său în XXXXX, unde au fost depistate în

cadrul percheziției și ridicate, în lipsa automobilului ar fi fost imposibilă săvârșirea

acestei infracțiuni. De aici rezultă că urma a fi confiscat, conform prevederilor art.

106 alin. (2) lit. a) Cod penal, automobilul de model Volkswagen T5 cu n/î XXXXX

ca obiect utilizat/folosit la comiterea acestei infracțiuni pentru ce urma a fi dispusă

rejudecarea cauzei în partea neaplicării art. 106 Cod penal.

Nu accept motivele invocate în decizia instanței de recurs ordinar(pag. 10) de

respingere a confiscării automobilului invocându-se principiul proporționalității și

că automobilul nu-i aparține cu drept de proprietate inculpatului, consider că este

proporțională confiscarea automobilului în speța dată și din declarațiile inculpatului

din prima instanță(v. I f.d. 186 verso) rezultă că inculpatul a procurat acest automobil

cu 7 500 euro, adică este proprietar.

Totodată, potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal: "amnistia este actul ce are ca

efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate

sau comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S.Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

13

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Am rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din aceea că, potrivit dispoziției

art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții Europene a

Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și

instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10

din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica Moldova, dreptul intern și cel

internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor

normative se includ și normele internaționale, la care Republica Moldova este parte.

Având în vedere că, prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,

jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law), ea devine parte a dreptului intern. De aici, modificarea jurisprudenței CtEDO

echivalează cu modificarea actelor normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

14

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatului Frumusachi Ruslan, deoarece nu văd interdicții la aplicarea

Legii nr. 243 în privința lui, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei instanței

de recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar

fără a oferi vreo careva motivare în decizie, ceilalți judecători din Colegiu au ignorat

aplicarea Legii nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord.

Judecător Timofti Vladimir

15

Dosarul nr. 1ra-180/2022

1-20061755-01-1ra-07022022

29 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Frumusachi Ruslan XXXXX.

martie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Pasat Liliana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Frumusachi Ruslan XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am fost de acord cu motivarea și soluția adoptată și am propus o altă

soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

și anume:

”De admis recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Pasat Liliana, de casat total deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 23 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Frumusachi

Ruslan XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți în

alt complet de judecată”.

în pct. 1-7 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29

martie 2022, nr. 1ra-180/2022, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Conform motivelor invocate de procuror în recursul ordinar:

„Temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, deoarece hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art. 417 alin.( 1) pct.8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebue să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Potrivit prevederilor art.95 al.(l) CPP sînt admisibile probele pertinente,

concludente și utile administrate în conformitate cu prevederile legii.

Potrivit prevederilor art. 100 al.(4) CPP toate probele administrate în cauza

penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet și obiectiv. Verificarea probelor

constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,

administrarea de noi probe și verificarea sursei din care provin probele, în

conformitate cu prevederile legii, prin procedee probatorii respective.

Nu suntem de acord cu soluția instanțelor de judecată de neconfiscare a

mijlocului de transport de model „Volkswagen T-5” cu numărul de înmatriculare

XXXXX folosit la comiterea infracțiunii.

16

Colegiul penal a reținut că, automobilul de model „Volkswagen T-5” cu

numărul de înmatriculare XXXXX nu i-a înlesnit lui Frumusachi Ruslan activitatea

ilicită și nu a fost utilizat ca un mijloc sau instrument pentru săvârșirea infracțiunii.

Au mai constatat instanțele că nu au fost prezentate probe care ar stabili că

inculpatul utiliza automobilul în scopuri ilegale în mod sistematic, nu a fost folosit

nemijlocit la săvârșirea infracțiunii, automobilul având un scopul general de

transportare, fără a fi modificat pentru a putea fi folosit în exclusivitate la săvârșirea

infracțiunii.

Totodată acestea au menționat că, automobilul folosit la transportarea

bunurilor sustrase poate fi confiscat doar în cazul în care sustragerea bunurilor în

dependență de modul cum a fost ea concepută și realizată nu ar fi putut fost posibilă

Iară folosirea automobilului, în asemenea cazuri se va lua în considerație raportul

dintre folosirea autovehicolului și săvîrșirea infracțiunii.

Instanța de apel a mai menționat că, procurorul nu a prezentat în ședință probe

care ar confirma că Frumusachi Ruslan este unicul gestionar al automobilului și că

automobilul dat a fost reutilat pentru comiterea unor infracțiuni sau este destinat

pentru comiterea infracțiunilor, precum și că automobilul de model „Volkswagen

Transporter” cu numărul de înmatriculare XXXXX îi aparține cu drept de

proprietate cetățeanului Borodin Anatolie, ne fiind în proprietatea lui Frumusachi

Ruslan, astfel, fiind întocmită o procură la data de 07.11.2019, prin care cetățeanul

Fini Ion, care a acționat din numele lui Borodin Anatolie, l-a împuternicit pe

Frumusachi Ruslan de a poseda, de a administra și de a dispune de mijlocul de

transport ce-i aparține (f.d.108, vol.I).

Astfel, confiscarea specială a automobilului de model „Volkswagen

Transporter” cu numărul de înmatriculare XXXXX este imposibilă, din motivul că

pentru aplicarea confiscării speciale o condiție esențială este ca bunul să fie în

proprietate a infractorului.

De asemenea, în cazul respectiv confiscarea specială nu corespunde gravității

situației create de inculpat și în situația creată reprezintă încă o pedeapsă care ar

fi disproporțională în raport cu gravitatea infracțiunii comise.

Nu suntem de aeord cu aceaste constatări ale instanțelor, deoarece conform

învinuirii înaintate lui Frumusachi Ruslan, acesta a comis infracțiunea de furt a 4

roți de la automobilul Volkswagen T5” cu numărul de înmatriculare XXXXX, pe

care le-a încărcat în mijlocul de transport de model „Volkswagen T5” cu numărul

de înmatriculare XXXXX, care îi aparținea de facto, fiind procurat de la Borodin

Anatolie în noiembrie 2019 la prețul de 7500 euro, fapt confirmat de către însăși

inculpatul Frumusachi Ruslan în cadrul audierii lui în ședința de judecată în

Judecătoria Rîșcani.

Acesta a comis infracțiunea de furt în XXXXX pe timp de noapte și cu obiectele

sustrase s-a deplasat la domiciliul său în XXXXX, iar fiind efectuată percheziția au

fost depistate și ridicate, ori în lipsa mijlocului de transport, ar fi fost dificilă

săvârșirea infracțiunii incriminate și transportarea obiectelor sustrase la domiciliul

său.

Astfel, considerăm că solicitarea acuzatorului de stat privind confiscarea

microbuzului de model Volkswagen T5 cu n/î XXXXX este absolut justificată și

17

necesită a fi admisă, iar decizia instanței de apel în acest sens nu poate fi menținută

și urmează a fi casată pe motivele și temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l) pct.6)

CPP, analizate mai sus.”

Astfel, consider că aceste motive și-au găsit total confirmarea în speța dată, or,

inculpatul a comis infracțiunea de furt pe timp de noapte cu folosirea automobilului

Volkswagen T5 cu n/î XXXXX în care a încărcat 4 roți furate de la alt automobil

similar, care le-a transportat la domiciliul său în XXXXX, unde au fost depistate în

cadrul percheziției și ridicate, în lipsa automobilului ar fi fost imposibilă săvârșirea

acestei infracțiuni. De aici rezultă că urma a fi confiscat, conform prevederilor art.

106 alin. (2) lit. a) Cod penal, automobilul de model Volkswagen T5 cu n/î XXXXX

ca obiect utilizat/folosit la comiterea acestei infracțiuni pentru ce urma a fi dispusă

rejudecarea cauzei în partea neaplicării art. 106 Cod penal.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi confiscat microbuzului de model

Volkswagen T5 cu n/î XXXXX, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei

instanței de recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii

separate.

Judecător Cobzac Elena

18