1ra-1509/2022 — art. 378 alin. 2 CP

1ra-1509/2022 — art. 378 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2023)

Dosarul nr. 1ra-1509/2022

1-20024601-01-1ra-20102022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 ianuarie 2023 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte - Diaconu Iurie,

Judecători - Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2022, declarat de

către revizuentul

Frumusache Victor XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat în

XXXXX

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 20.02.2020 - 16.07.2021;

Instanța de apel: 03.08.2021 - 07.07.2022;

Instanța de recurs: 20.10.2022 - 25.01.2023.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor din

dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Chișinău, sediul Buiucani (f.d. 1) cu o cerere prin care a solicitat declanșarea revizuirii

cauzei penale pentru a stabili care din hotărârile judecătorești (indicate mai jos) este

greșită, deoarece se exclud categoric.

În motivarea cererii de revizuire, a invocat faptul că prin sentința Judecătoriei

Militare mun. Chișinău din 29 ianuarie 2015, Frumusache Victor XXXXXX a fost

recunoscut vinovat in comiterea infracțiunii prevăzute la art. 378 alin. (2) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa sub forma de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni și cu

aplicarea art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată condiționat pe o perioadă

de probațiune de 1 (unu) an și pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a ocupa

funcții de natura celeia de care s-a folosit la comiterea infracțiunii pe un termen de l (unu)

an.

1

Astfel, a explicat că Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a admis la 30 aprilie

2015 apelul declarat de Frumusache Victor XXXXX, a casat sentința din 29 ianuarie 2015

și a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, achitându-

l pe Frumusache Victor XXXXX învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute la art. 378

alin. (2) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

A specificat că la 24 noiembrie 2015 Colegiul penal Lărgit al Curții Supreme de

Justiție, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 aprilie

2015 în privința lui Frumusache Victor, cu menținerea sentinței Judecătoriei Militare

Chișinău din 29 ianuarie 2015.

A opinat că hotărârile menționate mai sus sunt irevocabile, și prin conținutul și

soluția dispusă se exclud reciproc, respectiv sunt inconciliabile. Prin urmare, a indicat că

se stabilește existența a două sau mai multe hotărâri pronunțate de instanțele penale care

soluționează fondul cauzei, care nu pot fi atacate în același timp printr-o altă cale de atac

și se exclud reciproc și dispozițiile acestor hotărâri conțin soluții asupra acelorași fapte și

persoane.

revizuire formulate de Frumusache Victor XXXXX, s-a respins în parte (referitor la

temeiul stabilit de art. 458 alin. (3) pct. 2) CPP) ca inadmisibile și în parte (referitor la

temeiul stabilit de art. 458 alin. (3) pct. 3) CPP) ca neîntemeiate.

2021, revizuentul Frumusache Victor a depus în termen apel, prin care solicită admiterea

acestuia, casarea integrală a sentinței ca fiind nefondată și lipsită de temei cu adoptarea

unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă declanșarea revizuirii cauzei penale nr.

2013018212 pornite la 27 decembrie 2013, în baza prevederilor art. 458 alin. (3) pct. 2) Cod

de procedură penală, deoarece s-au stabilit alte circumstanțe de care instanțele nu au avut

cunoștință la emiterea hotărârilor, și care independent dovedesc că cel condamnat este

nevinovat, invocând următoarele.

În perioada din 19 februarie 2020 până la 31 iulie 2020, de către cetățeanul Victor

Frumusache au fost depuse și înregistrate 3 cereri de revizuire a cauzei penale, și anume:

cererea nr. 5142567/1 din 19.02.2020, nr. 5148616/1 din 24.07.2020, nr. 5149068/1 din

31.07.2020 prin care arată clar instanței judecătorești faptul că a fost condamnat de către

instanțele judecătorești naționale în baza unui dosar penal fals, născocit de fosta

procuratura militară, în persoana procurorului Ivan Grosu, care a pornit la data de 27

decembrie 2013 o urmărire penală pe o infracțiune inexistentă.

Potrivit art. 265 alin. (3) Cod de procedură penală, dacă a constatat o infracțiune ori

a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracțiune comisă, procurorul întocmește

un proces-verbal în care consemnează cele constatate. Potrivit art. 274 alin. (2) Cod de

procedură penală, în cazul în care procurorul se autosesizează în privința începerii

urmăririi penale, el întocmește un proces-verbal în care consemnează cele constatate

2

privitor la infracțiunea depistată, apoi prin ordonanță dispune începerea urmăririi penale.

Lipsa la dosarul penal 2013018212 pornit la 27 decembrie 2013 procesului-verbal de

constatare a careva infracțiuni demonstrează necondiționat lipsa unei infracțiuni, fapt

necunoscut instanțelor judecătorești la luarea hotărârilor, și care independent dovedește

că cel condamnat este nevinovat, lucru consemnat și arătat de către revizuent în cererile

de revizuire a cauzei penale și menționat repetat în cadrul dezbaterilor judecătorești, iar

constatările instanței de fond sunt nefondate, oglindind niște presupuneri.

respins apelul revizuentului Frumusache Victor și s-a menținut fără modificări sentința

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 iulie 2021.

4.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a notat că la pronunțarea

sentinței instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a

ajuns la concluzia că, potrivit prevederilor alin. (3) al art. 458 Cod de procedură penală,

revizuirea poate fi cerută în cazurile în care: 1) s-a constatat, prin sentință penală

irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în timpul urmăririi penale sau în legătură cu

judecarea cauzei; 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la

emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior,

dovedesc că cel condamnat este nevinovat ori a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă sau

mai gravă decât cea pentru care a fost condamnat sau dovedesc că cel achitat sau persoana

cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal este vinovat/vinovată; 3) două sau

mai multe hotărâri judecătorești irevocabile nu se pot concilia; 4) Curtea Constituțională

a recunoscut drept neconstituțională prevederea legii aplicată în cauza respectivă.

În conformitate cu prevederile art. 460 alin. (6) Cod de procedură penală, dacă

există vreunul din temeiurile prevăzute în art. 458 alin. (3) pct. 1)-3), procurorul, în

limitele competenței sale, dă o ordonanță de deschidere a procedurii de revizuire și

efectuează cercetarea circumstanțelor sau dă o însărcinare în acest scop ofițerului de

urmărire penală. În cursul cercetării circumstanțelor noi descoperite se pot efectua, cu

respectarea dispozițiilor prezentului cod, audieri, cercetări la fața locului, expertize,

ridicări de obiecte sau documente și alte acțiuni de urmărire penală care vor fi necesare.

Conform art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să fie

apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Subsecvent celor enunțate, instanța a conchis că în speța dedusă judecății, corect și

întemeiat s-a constatat că cet. Frumusache Victor, în cererile sale de revizuire a indicat 2

temeiuri de revizuire, prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 2) și pct. 3) Cod de procedură

penală adică: 2) s-au stabilit alte circumstanțe de care instanța nu a avut cunoștință la

emiterea hotărârii și care, independent sau împreună cu circumstanțele stabilite anterior,

dovedesc că cel condamnat este nevinovat; 3) două sau mai multe hotărâri judecătorești

irevocabile nu se pot concilia. În acest aspect, s-a reținut faptul că aceste temeiuri din

3

cererile formulate corect au fost apreciate de către instanța de fond, care s-a expus că nu

ține de competența instanței de judecată și corect au fost respinse ca inadmisibile,

explicându-i-se revizuentului dreptul de a se adresa procurorului de nivelul instanței care

a judecat cauza în fond. Or, argumentele prezentate, precum că instanțele care au

pronunțat sentința de condamnare în privința sa, nu ar fi avut cunoștință de unele

circumstanțe importante, pe care el le-a descoperit între timp, la fel, nu au putut fi

reținute.

Mai mult, atât în instanța de fond , cât și în instanța de apel s-a constat faptul că la

materialele cauzei 1-67/14 se regăsește și tabelul fotografic anexă la procesul verbal de

cercetare la fața locului (f.d. 31-62, vol. II), care reflectă cu claritate locul unde au fost

lăsate mijloacele bănești și de unde acestea ulterior au fost sustrase. Prin urmare, nu sunt

temeiuri de aplicare a prevederilor art. 460 alin. (4) Cod de procedură penală.

Cu privire la cel de-al doilea temei din cererile formulate de Frumusache Victor -

prevăzut de art. 458 alin. (3) pct.3) Cod de procedură penală (două sau mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile nu se pot concilia), instanța de apel a precizat că instanța de fond

a dat o apreciere corectă normei prevăzute la art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură

penală, atunci când revizuirea poate fi declanșată dacă două sau mai multe hotărâri

judecătorești irevocabile nu se pot concilia. Norma respectivă stabilește că este necesară

existența a două sau mai multor hotărâri pronunțate de instanțe penale care soluționează

fondul cauzei, care nu pot fi atacate în același timp printr-o altă cale de atac și care se

exclud reciproc, iar dispozițiile acestor hotărâri conțin soluții asupra acelorași fapte și

persoane. În acest context, aceasta poate fi dedus și din prevederile art. 462 alin. (6) Cod

de procedură penală, potrivit cărora în cazul admiterii cererii de revizuire din cauza că

există câteva hotărâri ce nu se pot concilia, cauzele în care aceste hotărâri au fost

pronunțate se conexează pentru rejudecare.

Subsecvent celor relatate, prin cererea de revizuire din 19.02.2020 (f.d.1-2), cet.

Frumusache Victor indică temeiul prevăzut de art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură

penală, făcând referire la 1) sentința nr.1-67/2014 din 29.01.2015 (f.d.95-106), 2) decizia

Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău nr.1a-298/18 din 30.04.2015 (f.d.106-141), 3)

decizia Colegiului Penal al Curții Supreme de Justiție nr.1ra- 1010/2015 din 24.11.2015

(f.d.141-146). Revizuentul invocă faptul că prin sentința din 29.01.2015 a fost recunoscut

vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 378 alin. (2) Cod penal, iar prin decizia

din 30.04.2015, de către Curtea de Apel a fost achitat pe marginea acuzației aduse referitor

la comiterea infracțiunii prevăzute de art. 378 alin. (2) Cod penal, iar prin decizia Curții

Supreme de Justiție din 24.11.2015 s-a casat decizia din 30.04.2015, fiind menținută

sentința din 29.01.2015.

Ulterior, prin cererile de revizuire din 24.07.2020 (f.d. 12-15), 12.08.2020 (f.d. 36-42),

cet. Frumusache Victor, suplimentar cererii din 19.02.2020, indică faptul că există cauza

penală nr. 2013018089, pornită în baza indicilor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (5)

4

Cod penal, care a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 2871 alin. (1) pct. 2) Cod de

procedură penală, deoarece nu a fost identificată persoana care poate fi pusă sub

învinuire.

Astfel, revizuentul solicitând ca dosarele nr. 2013018212 (dosarul nr.1-67/2014

privind învinuirea lui Frumusache Victor de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 378

alin. (2) Cod penal) și cauza penală nr. 2013018089, pornită în baza indicilor infracțiunii

prevăzute al art. 186 alin. (5) Cod penal, care a fost suspendată în temeiul prevederilor

art. 2871 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, au legătură probatorie între ele, și ar fi

pasibile de conexat între ele (întrucât infracțiunile au fost comise pe teritoriul aceleași

instituții militare).

În acest sens, instanța de apel a ținut să menționeze că o ordonanța emisă de

procuror, prin care nu se soluționează fondul cauzei penale, dar în care se dispune

suspendarea urmăririi penale din motiv că nu poate fi identificat făptuitorul infracțiunii

investigate, nu poate fi catalogată ca încadrându-se în sintagma „hotărâre judecătorească

irevocabilă” în sensul art. 458 alin. (3) pct. 3) Cod de procedură penală, dar nici în noțiunea

autonomă de „hotărâre judecătorească definitivă” utilizată de CtEDO (cu referire la care

ordonanțe a procurorului pot fi apreciate ca fiind definitive, a se vedea par. 87 - 116 din

cauza Mihalachi vs România (cererea nr. 54012/10) din 8 iulie 2019).

ordinar de către revizuentul Frumusache Victor, care solicită casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei în modul stabilit de lege, de către alt complet de judecată.

În motivarea cererii de recurs se menționează că la baza fiecărei urmăriri penale și

dosar penal stă procesul-verbal de constatare a unei infracțiuni. Revizuentul Victor

Frumusache a fost condamanat de către instanțele naționale într-un dosar fals care nu

conține un proces-verbal de constatare a infracțiunii. Având scopul de a-și demonstra

nevinovăția, revizuentul s-a adresat cu cerere către procuratura mun. Chișinău, și

primind răspuns negativ s-a adresat instanței de fond exact cum prevede legislația,

solicitând declanșarea revizuirii cauzei penale.

Potrivit art. 265 alin (3) Cod de procedură penală, dacă a constatat o infracțiune ori

a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracțiune comisă, procurorul întocmește

un proces-verbal în care consemnează cele constatate.

Potrivit art. 274 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care procurorul se

autosesizează în privința începerii urmăririi penale, el întocmește un proces-verbal în care

consemnează cele constatate privitor la infracțiunea depistată, apoi prin ordonanță

dispune începerea urmăririi penale.

Lipsa la dosarul penal nr. 2013018212 pornit la 27 decembrie 2013 a unui proces-

verbal de constatare a infracțiunii, demonstrează necondiționat lipsa unei infracțiuni, fapt

necunoscut instanțelor judecătorești la adoptarea hotărârilor, și care independent

dovedește că cel condamnat este nevinovat, lucru consemnat și arătat de către revizuent

5

în cererile de revizuire a cauzei penale și menționat repetat in cadrul dezbaterilor

judeciare.

Fiind condamnat, revizuentul nu este nici auzit de către instanța de apel, cauzându-

i-se astfel, un prejudiciat atât material, cât și moral în mărime de 1 800 000 lei, pe motivul

nerespectării drepturilor fundamentale ale omului.

5.1. Pe marginea recursului declarat a prezentat referință procurorul de nivelul

Curții Supreme de Justiție, care a solicitat inadmisibilitatea acestuia, din motiv că decizia

instanței de apel este legală și întemeiată.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră admisibil

în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate

se încadrează în cele enumerate în art.427 Cod de procedură penală – în cazul în care este

prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit

pentru jurisprudență.

În sensul art. 429 alin. (1) Cod de procedură penală recursul trebuie să fie motivat,

iar art. 430 Cod de procedură penală indică expres cerințele cărora trebuie să corespundă

cererea de recurs, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității

hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală

(unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemei de drept ce persistă în cauză,

indicând care este eroarea comisă de instanță.

În acest sens se reține că, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală prevede 16

temeiuri de declarare a recursului ordinar, astfel, dacă o parte a procesului consideră că

soluția instanței de apel conține erori de drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea

este obligată, conform art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală să motiveze recursul și să

arate eroarea ce s-a comis.

Lecturând textul recursului declarat, se reține că recurentul nu a invocat nici un

temei de drept din rândul celor prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și

contrar normei citate supra nu a indicat în ce constă problema de drept și care sânt

argumentele în susținerea pretențiilor sale referitor la ilegalitatea hotărârii contestate. Cu

referire la alegațiile privind lipsa unui proces-verbal de constatare a infracțiunii la

materialele cauzei penale vizate, instanța de recurs ordinar stabilește că instanțele de fond

corect au reținut norma prevăzută la art. 460 alin. (1) Cod de procedură penală, care

stipulează că procedura de revizuire se deschide în baza cererii adresate procurorului de

nivelul instanței care a judecat cauza în fond.

Prin urmare, criticile formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept și

respectiv nu sunt motivate sub aspectul casării hotărârilor recurate, ca fiind ilegale.

În cazul în care autorul nu invocă concret în recurs temeiul sau eroarea pe care se

6

bazează din cele reglementate de norma procesual penală, un asemenea recurs se

consideră ca fiind necorespunzător după conținut, deoarece nu îndeplinește exigențele

prevăzute de pct. 5) art. 430 Cod de procedură penală și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

Astfel, Colegiul penal constată, că recursul ordinar declarat de revizuentul

Frumusache Victor nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de recurs nu

este competentă să completeze recursul cu circumstanțe în fapt și în drept care l-ar

justifica sub acest aspect, întrucât potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței

de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată

că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzute în art. 429 și 430 Cod

de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar și potrivit legii se impune inadmisibilitatea acestuia, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut.

penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către revizuentul Frumusache

Victor XXXXXX împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07

iulie 2022, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 28 februarie 2023.

Președinte Diaconu Iurie

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

7