1ra-1889/2021 — art.287 alin. 3 CP

1ra-1889/2021 — art.287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1889/2021

1-19009243-01-1ra-26082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

16 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în

cauza penală în privința lui,

Prușceac Andrei ………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 14.03.2019 – 21.07.2020;

Instanța de apel: 10.08.2020 – 08.06.2021;

Instanța de recurs: 26.08.2021 – 16.02.2022.

A C O N S T A T A T :

încetat procesul penal pornit în privința lui Prușceac Andrei în baza art. 287

alin. (3) Cod penal, în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală,

pe motiv că există hotărâri a organului de urmărire penală asupra aceleiași

persoane pentru aceleași fapte de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea

procesului penal.

Prin aceiași sentință a fost încetat procesul penal pornit în privința lui

Zalevschi Andrei în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, în temeiul art. 391

alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, însă în privința acestuia hotărârile

instanțelor inferioare nu au fost contestate cu recurs ordinar.

Acțiunile civile înaintate de părțile vătămate Ursu Alexandru și Tincu

Viorel, s-au lăsat fără examinare, iar solicitarea acuzatorului de stat cu privire

la încasarea în mod solidar din contul lui Prușceac Andrei și Zalevschi Andrei

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare s-a respins ca fiind neîntemeiată.

reținut că potrivit rechizitoriului, Prușceac Andrei este învinuit de către organul

de urmărire penală în aceea că la 12.03.2017 aproximativ pe la orele 00:30, fiind

împreună cu Zalevschi Andrei pe teritoriul stației peco Lukoil, amplasată pe

str. Ștefan cel Mare xx mun. Bălți, Zalevschi Andrei a inițiat un conflict cu Ursu

Alexandru Ion și ca rezultat, apropiindu-se de acesta, i-a aplicat o lovitură cu

pumnul peste față, apoi Prușceac Andrei, profitând de conflictul inițiat, s-a

apropiat de Ursu Alexandru, care se afla în partea din stângă, spate de la

1

intrarea în stația Peco și cu ajutorul unui obiect destinat pentru vătămarea

integrității corporale, care din spusele martorului Boico V. avea o culoare

metalizată sub forma unui pumnal, pe care î-l avea Prușceac Andrei în mâna

stângă intenționat, fără careva motiv încălcând grosolan ordinea publică, i-a

aplicat lui Ursu Alexandru o lovitură în față, cauzându-i conform raportului de

expertiză judiciară nr. 201910D0027 din 19.01.2019, vătămări ușoare sub formă

de plagă contuză a regiunii frontal-nazale, plagă contuză a nasului pe stânga,

echimoză în jurul ochiului drept, edem al obrazului stâng, edem al țesuturilor

moi în regiunea parietală pe dreapta, care au fost produse prin acțiunea

traumatică a unui (unor) obiect contondent dur, posibil cu mânerul de pumnal.

După aceasta, Prușceac Andrei, văzându-l pe Tincu Viorel, care se afla pe

teritoriul dat, nu departe de Ursu Alexandru și care l-a întrebat care este

motivul pentru care i-a aplicat lui Ursu Alexandru o lovitură în față, acesta a

răspuns cu cuvinte obscene în limba rusă și apropiindu-se de Tincu Viorel, i-a

aplicat și acestuia câteva lovituri cu pumnul peste corp și peste față, cauzându-

i lui Tincu Viorel conform raportului de expertiză judiciară nr. 201910D0028

din 19.01.2019 vătămări corporale ușoare sub formă de fractura oaselor nasului

cu edem al țesuturilor moi, echimoze sub ambii ochi, care au fost produse prin

acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur.

Instanța a reținut că, în drept, organul de urmărire penală a calificat

acțiunile lui Prușceac Andrei în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, după indicii

calificativi: huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate, care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiuni, care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism sau

obrăznicie deosebită, aceiași acțiune săvârșită de două sau mai multe persoane,

acțiunile prevăzute la alin. 1 și 2, care au fost săvârșite cu aplicarea a altor

obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

În motivarea soluției instanța a indicat că prin ordonanța din 02 iulie 2018

emisă de procurorul în procuratura mun. Bălți, Păvăleanu Adrian, s-a dispus

refuzarea în pornirea urmăririi penale pe cazul dat, din motiv că în acțiunile

persoanelor vizate, nu întrunesc elementele la careva infracțiuni, cu clasarea

procesului penal nr. 20170400629 din 06.04.2017 (f.d.106-108, vol. I). Ulterior,

prin ordonanța Procurorului, adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii mun.

Bălți, Alexandru Celac din 10 august 2018 s-a dispus anularea ordonanței din

02.07.2018 de neîncepere a urmăririi penale și clasare a procesului penal nr.

2018040062, adoptată de către procurorul în procuratura mun. Bălți, Adrian

Păvăleanu, reluarea procesului penal nr. 30280400629 și petrecerea pe caz a

unui control suplimentar ( f.d.10-12, vol. I).

Instanța de fond a conchis că reluarea urmăririi penale poate avea loc

numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite, ori există un viciu

fundamental în cadrul procesului precedent, care a afectat hotărârea respectivă,

însă ordonanța procurorului, adjunct al Procurorului-șef al Procuraturii mun.

2

Bălți, Alexandru Celac, din 10 august 2018 nu conține referire la fapte noi ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente,

care ar fi afectat ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale în privința lui

Prușceac Andrei, aceasta purtând un caracter formal.

atacată în ordine de apel de către procurorul în Procuratura mun. Bălți, Rodica

Tataru și de către partea vătămată Tincu Viorel.

3.1. Prin apelul declarat de procuror, se solicită casarea sentinței

Judecătoriei Bălți (sediul central) din 21.07.2020, rejudecarea cauzei cu

adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Prușceac Andrei să fie recunoscut culpabili de comiterea infracțiunii

imputate, cu stabilirea în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, a pedepsei sub formă

de închisoare pe un termen de 3 ani, în baza art. 90 Cod penal cu suspendarea

executării pedepsei pe un termen de 2 ani. Încasarea de la Prușceac Andrei a

cheltuielilor de judecată pentru expertizele judiciare, precum și admiterea

acțiunii civile înaintate de părțile vătămate în mărimea indicată de acestea în

cererile motivate de chemare în judecată.

În motivarea celor solicitate a invocat că instanța de judecată a dat apreciere

și interpretare eronată normelor procesuale-penale, precum și Hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015, care nicidecum nu sunt aplicabile speței

date.

Procesul penal nr. 20170400629 a fost inițiat în baza plângerilor cet. Tincu

V. și Ursu A. din 06.04.2017, precum și a cet. Prușceac A. și Zalevschi A. din

12.03.2017. Acțiunile de control efectuate în corespundere cu prevederile art.

274 Cod de procedură penală în baza plângerilor, au fost finalizate cu emiterea

la data de 02.07.2018 de către procurorul Adrian Păvăleanu a ordonanței de

refuz în pornirea urmăririi penale și de clasare a procesului penal, fără de a fi

începută urmărirea penală.

Susține că, în atare circumstanțe, acțiunile întreprinse de către organul de

urmărire penală din momentul primirii plângerilor în conformitate cu

prevederile art. 262 Cod de procedură penală și până la emiterea hotărârii de

către procurorul Adrian Păvăleanu, este o fază a procesului penal diferită de

cea a fazei de urmărire penală. Astfel că ordonanța procurorului Adrian

Păvăleanu din 02.07.2018 de neîncepere a urmăririi penale și de clasare a

procesului penal, emisă în ordinea art. 274 Cod de procedură penală, nicidecum

nu poate fi echivalată cu o ordonanță de scoatere a persoanei de sub urmărirea

penală, care se emite în ordinea art. 284 Cod de procedură penală.

Consideră nemotivată concluzia instanței privitor la nulitatea ordonanței

procurorului din cadrul Procuraturii mun. Bălți, Alexandru Celac din

10.08.2018, prin care s-a dispus anularea ordonanței procurorului Adrian

Păvăleanu din 02.07.2018. Or, nu a fost anulată o ordonanță de scoatere de sub

3

urmărire penală a persoanei, iar anularea acesteia nu este condiționată de

circumstanțele prevăzute la art. 287 Cod de procedură penală.

Pledează pentru legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului mun.

Bălți din 10.08.2018, precum și la legalitatea și temeinicia tuturor acțiunilor

procesuale efectuate de către organul de urmărire penală, iar probele

acumulate în cadrul urmăririi penale, cercetate în procesul judecării cauzei

vorbesc incontestabil despre existența în acțiunile inculpaților a elementelor

infracțiunii.

Notează că, probele acumulate în cadrul urmăririi penale și pe parcursul

examinării cauzei în ședințele de judecată dovedesc vinovăția lui Prușceac

Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal.

3.2. Prin apelul declarat de partea vătămată Tincu Viorel, se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Bălți (sediul central) din 21.07.2020, rejudecarea

cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care Prușceac Andrei să fie

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate, cu stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege, și admiterea integrală a acțiunii civile.

În motivarea cererii de apel a invocat că apreciază drept eronate concluziile

instanței despre admiterea de către acuzare a unor erori de drept procedurale

care flagrant afectează drepturile procesuale ale lui Prușceac Andrei, garantate

de lege, or, ordonanța din 10.08.2020 a fost adoptată pe temeiul de drept

prevăzut la art. 274 Cod de procedură penală, care raportat condițiilor din speță

permite anularea ordonanței procurorului din 02.07.2018 prin care s-a dispus

refuzul în pornirea urmăririi penale.

În raport cu concluziile instanței de fond, susține că ultima a confundat

noțiunile de ”scoatere de sub urmărire penală”, de ”încetare a urmăririi

penale”, ”clasare a procesului penal” și noțiunii de ”refuz în pornirea urmăririi

penale” în sensul art. 274 alin. (4) Cod de procedură penală.

În această ordine de idei, consideră că este absolut neîntemeiat motivul

invocat de către instanță, că există hotărâri a organului de urmărire penală

asupra lui Prușceac Andrei pentru aceleași fapte de refuz în pornirea urmăririi

penale și clasarea procesului penal.

admis apelul procurorului în Procuratura mun. Bălți, Rodica Tataru și apelul

părții vătămate Tincu Viorel, casată sentința Judecătoriei Bălți (sediul central)

din 21.07.2020, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Prușceac Andrei a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3)

Cod penal și în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod

penal, i-a fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2

(doi) ani.

Prin art. 90 alin. (1) Cod penal, executarea pedepsei cu închisoare în

privința lui Prușceac Andrei a fost suspendată condiționat pe un termen de

probă de 1 (unu) an.

4

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Tincu

Viorel fiind încasat din contul lui Prușceac Andrei în beneficiul lui Tincu Viorel

suma de 10 000 (zece mii) lei, cu titlu de prejudiciu moral.

A fost încasat din contul inculpatului Prușceac Andrei și Zalevschi

Andrei în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 1848 (una mie opt

sute patruzeci și opt) lei.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că vina inculpatului Prușceac Andrei de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, și-a găsit

confirmare prin declarațiile părților vătămate Ursu Alexandru și Tincu Viorel,

prin declarațiile martorului Bîtco Vladislav, cât și prin documentele și procesele

verbale ale acțiunilor procesuale:

În ședința instanței de apel au fost cercetate probele scrise prezente la

materialele cauzei: Volumul 1– ordonanța procurorului adjunct al procurorului-

șef al Procuraturii mun. Bălți, Alexandru Celac, din 10.08.2018, prin care s-a

dispus anularea ordonanței din 02.07.2018 de neîncepere a urmăririi penale și

clasare a procesului penal nr. 20180400629, adoptată de către procurorul în

Procuratura mun. Bălți Adrian Păvăleanu. Reluarea procesului penal

nr.20180400629 și petrecerea pe caz a unui control suplimentar. Transmiterea

examinării cazului organului de urmărire penală din cadrul SUP IP Bălți

(f.d.10-12); – raportul OI al SPC a SII al IP Bălți, din 16.03.2017, întocmit de

locotenentul de poliție Vadim Banu (f.d.24); – informație telefonică parvenită la

Unitatea de Gardă al IP Bălți la data de 12.03.2017, orele 00:58 de la o persoană

anonimă, potrivit căreia la stația ”Lukoil” în regiunea ”Baiducova” este bătaie

(f.d.25);– raportul parvenit de la punctul traumatologic al SM Bălți la data de

12.03.2017 ora 02:13 potrivit căruia Ursu Alexandru s-a adresat cu plagă

contuză a capului și comoție cerebrală, fiind bătut la stația ”Lukoil” (f.d.26); –

raportul parvenit de la punctul traumatologic al SM Bălți la data de 12.03.2017

ora 02:15 potrivit căruia Tincu Viorel s-a adresat cu fractură închisă cu

deplasare nazală, contuzia țesuturilor moi ale capului, fiind bătut la stația

”Lukoil” (f.d.27); – plângerea cet. Tincu Viorel din 12.03.2017 adresată IP Bălți,

prin care roagă organele de poliție de a stabili și atrage la răspundere conform

legii persoanele necunoscute care la data de 12.03.2017, în jurul orelor 00:30,

aflându-se pe str. Ștefan cel Mare xx, lângă stația PECO ”Lukoil”, l-au lovit în

regiunea feței, pricinuindu-i dureri fizice (f.d.33); – raport de constatare nr.172

din 13.03.2017, cu următoarele concluzii: 1. La examinarea medico-legală a cet.

Tincu Viorel s-au depistat fractură a oaselor nasului cu edem al țesuturilor moi,

echimoze sub ambii ochi, care au fost produse prin acțiunea traumatică unui

obiect contondent dur, condiționează dereglarea de scurtă durată a sănătății și

se califică la vătămări corporale ușoare. 2. Vătămări corporale caracteristice

pentru cădere de la înălțimea propriului corp nu s-au depistat (f.d.51); – raport

de expertiză judiciară nr.146 D din 22.04.2017, cu următoarele concluzii: 1. La

5

examinarea medico-legală a cet. Tincu Viorel s-au depistat fractură a oaselor

nasului cu edem al țesuturilor moi, echimoze sub ambii ochi, care au fost

produse prin acțiunea traumatică unui obiect contondent dur, condiționează

dereglarea de scurtă durată a sănătății și se califică la vătămări corporale

ușoare. 2. Vătămările corporale puteau apărea în urma aplicării loviturilor de

către una sau mai multe persoane (f.d.53-54); – raport de expertiză judiciară nr.

147 D din 22.04.2017, cu următoarele concluzii: 1. La examinarea medico-legală

a cet. Ursu Alexandru s-au depistat plagă contuză a regiunii frontal-nazale,

plagă contuză a nasului pe stânga, echimoză în jurul ochiului drept, edem al

obrazului stâng, edem al țesuturilor moi în regiunea parietală pe dreapta care

au fost produse prin acțiunea traumatică unui (unor) obiect contondent dur,

posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează dereglarea sănătății

de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămări ușoare. 2.

Vătămările corporale puteau fi pricinuite inclusiv și de mai multe persoane.

(f.d.59-60); – ordonanța procurorului în Procuratura mun. Bălți, Adrian

Păvăleanu din 02.07.2018, de refuz în pornirea urmăririi penale din motivul că

acțiunile persoanelor vizate nu întrunesc elementele componente la careva

infracțiune, cu clasarea procesului penal nr.20170400629 din 06.04.2017 (f.d.106-

108); – proces-verbal de audiere a martorului Bîtco Vladislav din 26.12.2018

(f.d.110-111); – copia buletinului de identitate a cet. Prușceac Andrei, (f.d.125);

– caracteristică eliberată de Î.M. ”GLC Bălți”, la 22.08.2018, cet. Prușceac

Andrei, potrivit căreia plângeri și declarații din partea vecinilor asupra

comportării celui vizat nu au parvenit (f.d.129); – raport de expertiză judiciară

nr.201910D0027 din 19.01.2019, cu următoarele concluzii: 1. La examinarea

medico-legală a cet. Ursu Alexandru s-au depistat plagă contuză a regiunii

frontal-nazale, plagă contuză a nasului pe stânga, echimoză în jurul ochiului

drept, edem al obrazului stâng, edem al țesuturilor moi în regiunea parietală

pe dreapta care au fost produse prin acțiunea traumatică unui (unor) obiect

contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca

vătămări ușoare. 2. Reieșind din faptul că leziunile corporale puteau apărea în

urma acțiunii unui sau mai multe obiecte contondente-dure, nu se exclude că

în cazul dat putea fi folosit și pumnal. Victimei posibil i-au fost aplicate nu mai

puțin de 4-5 lovituri. 3. Victima, posibil se afla cu fața sau într-o poziție

asemănătoare către atacant (atacanți). 4. Vătămările corporale puteau fi

pricinuite inclusiv și de mai multe persoane. (f.d.157-158); – raport de expertiză

judiciară nr.201910D0028 din 19.01.2019, cu următoarele concluzii: 1. La

examinarea medico-legală a cet. Tincu Viorel s-au depistat fractură a oaselor

nasului cu edem al țesuturilor moi, echimoze sub ambii ochi, care nu au fost

produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, condiționează

dereglarea de scurtă durată a sănătății și se califică la vătămări corporale

ușoare. 2. Reieșind din faptul că vătămările corporale puteau apărea în urma

6

acțiunii unui (unor) obiect contondent dur, nu se exclude faptul că putea fi

folosit și mânerul unui pumnal prin aplicare și al unei singure lovituri în

regiunea feței. 3. În momentul aplicării vătămărilor corporale, pătimitul se afla

cu fața sau într-o poziție asemănătoare către agresor (agresori). 4. Vătămările

corporale puteau apărea în urma aplicării loviturii (loviturilor) de către una sau

mai multe persoane. Această concluzie poate fi confirmată prin probele

acumulate pe dosar. (f.d.160-161); – ordonanța procurorului în Procuratura

mun. Bălți, Adrian Păvăleanu, din 10.02.2019, prin care s-a dispus scoaterea de

sub urmărire penală a lui Tincu Viorel și Ursu Alexandru, din motiv că în

acțiunile acestora lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii penale

prevăzute de art. 287 Cod penal (f.d.167); – ordonanța din 10.02.2019, de

recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui Tincu Viorel (f.d.168); – proces-

verbal din 10.02.2019, de audiere suplimentară a lui Tincu Viorel în calitate de

parte vătămată (f.d.169-172); – proces-verbal din 10.02.2019, de audiere

suplimentară a lui Ursu Alexandru în calitate de parte vătămată (f.d.174-176);

– acțiunea civilă depusă de Tincu Viorel, prin care solicită încasarea în mod

solidar de la inculpații Prușceac Andrei și Zalevschi Andrei a prejudiciului

moral în mărime de 20000 (douăzeci mii) lei (f.d.228-235);

Volumul 2 – proces-verbal din 14.05.2019 de audiere în ședința instanței

de fond a părții vătămate Ursu Alexandru (f.d.4-6, Vol.2); – proces-verbal din

14.05.2019 de audiere în ședința instanței de fond a părții vătămate Tincu Viorel

(f.d.7-8, Vol.2); – proces-verbal din 12.06.2019, de audiere în ședința instanței

de fond a martorului Bîtco Vladislav (f.d.17-19); – proces-verbal din 11.11.2020,

de audiere a părții vătămate Ursu Alexandru în ședința instanței de apel

(f.d.168); – proces-verbal din 11.11.2020, de audiere a părții vătămate Tincu

Viorel în ședința instanței de apel (f.d.169-170).

Instanța de apel a reținut că la caz, prin ordonanța procurorului în

Procuratura mun. Bălți, Adrian Păvăleanu din 02.07.2018, în temeiul art. 274

alin. (4) Cod de procedură penală, s-a refuzat pornirea urmăririi penale din

motivul că acțiunile persoanelor vizate nu întrunesc elementele componente la

careva infracțiune, cu clasarea procesului penal nr.20170400629 din 06.04.2017

(f.d.106-108, Vol.1). Însă, în corespundere cu prevederile legale ale art. 274 alin.

(7) Cod de procedură penală, atare act poate fi anulat de către procuror, dacă

ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut circumstanța pe care se baza

propunerea de a refuza începerea urmăririi penale.

Prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului-șef al Procuraturii

mun. Bălți, Alexandru Celac din 10.08.2018, s-a dispus anularea ordonanței din

02.07.2018 de neîncepere a urmăririi penale și clasare a procesului penal nr.

20180400629, adoptată de către procurorul în Procuratura mun. Bălți Adrian

Păvăleanu; reluarea procesului penal nr. 20180400629 și petrecerea pe caz a

unui control suplimentar, cu transmiterea examinării cazului organului de

urmărire penală din cadrul SUP IP Bălți (f.d.10-12, Vol.1).

7

Revenind asupra textului legii procesual-penale statuată la art. 274 alin.

(7) Cod de procedură penală, instanța de apel a statuat că ordonanța

procurorului ierarhic superior de anulare a ordonanței de refuz în pornirea

urmăririi penale din 02.07.2018, este legală și întemeiată. În atare situație,

ordonanța inițială nu creează impediment de a relua urmărirea penală în

privința lui Prușceac Andrei, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal. Or, dispozițiile legale nu condiționează aceste

situații cu necesitatea obligatorie a identificării unor circumstanțe noi.

Respectiv, cazul speței nu denotă împrejurări de încălcare a principiului non

bis in idem, existând premise reale de tragere la răspundere penală a celor

vinovați.

Instanța de apel a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului

Prușceac Andrei este dovedită în baza declarațiilor părților vătămate Ursu

Alexandru (f.d.4-6, Vol.2) și Tincu Viorel (f.d.7-9, Vol.2), martorului Bîtco

Vladislav (f.d.17-19, Vol.2), în coroborare cu celelalte probe acumulate și

administrate de acuzare.

Astfel că cercetând în ansamblu declarațiile părților vătămate și a

martorului, instanța de apel a conchis că acestea dovedesc fapta infracțională a

lui Prușceac Andrei, calificată în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Martorul Bîtco Vladislav este persoana de care inculpații Zalevschi

Andrei (hotărârea în privința lui necontestată) și Prușceac Andrei, fiind însoțiți

de încă o persoană, s-au apropiat inițial, până la conflictul cu părțile vătămate

Ursu Alexandru și Tincu Viorel. În cadrul audierii, martorul Bîtco Vladislav a

indicat că anume Prușceac Andrei avea îmbrăcat pe mână un metal. Astfel,

instanța de apel a atestat că obiectul pentru vătămarea integrității corporale sau

sănătății se afla anume la Prușceac Andrei.

Partea vătămată Ursu Alexandru a afirmat că a fost lovit puternic în față,

însă nu cunoaște de către cine, întrucât lovitura a fost pe neașteptate și în acea

seară a văzut 2 persoane.

În raport cu cele declarate de Ursu Alexandru, instanța de apel a remarcat

că partea vătămată Tincu Viorel nu a sesizat vizual momentul în care Ursu

Alexandru a fost bătut, la momentul când s-a întors l-a văzut pe ultimul murdar

de sânge.

Alături de acestea, pentru elucidarea obiectivă a circumstanțelor de fapt

a comiterii infracțiunii reținute în sarcina lui Prușceac Andrei, instanța de apel

a relevat concluziile rapoartelor de expertiză judiciară întocmite în urma

examinării medico-legale a părții vătămate Ursu Alexandru (raportul de

expertiză judiciară nr. 147 D din 22.04.2017 f.d. 59-60 vol. I și raportul de

expertiză judiciară nr. 201910D0027 din 19.01.2019), subliniind că concluziile

expertizelor judiciare denotă că partea vătămată Ursu Alexandru a suportat nu

mai puțin de 4-5 lovituri, atât pe partea dreaptă a feței, cât și pe partea stângă,

nefiind exclusă folosirea unui pumnal.

8

În coroborare cu declarațiile martorului Bîtco Vladislav, reiese cert că

Prușceac Andrei l-a lovit pe Ursu Alexandru, și aplicând lovitura a folosit obiect

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, din spusele martorului

acest obiect fiind din metal sub formă de pumnal.

Drept remarcabile au fost reținute declarațiile părții vătămate Ursu

Alexandru în partea în care a menționat că, lovitura a fost de intensitate mare

și consideră că aceasta nu putea fi aplicată cu pumnul.

S-a considerat că declarațiile părții vătămate Tincu Viorel dovedesc

vinovăția inculpatului Prușceac Andrei inclusiv în partea acuzațiilor privitoare

la huliganismul săvârșit asupra lui Tincu Viorel. Partea vătămată Tincu Viorel,

la audierea în ședința instanței de fond, a menționat că ”la un moment dat s-a

auzit o gălăgie și când s-a întors l-a văzut pe Ursu cu fața plină de sânge. În

acest timp s-a ridicat de pe scaun și a făcut un pas pentru a ieși afară, din cauza

că afară era întuneric a văzut câteva persoane pe care însă nu le poate descrie.

Adresându-se la acestea de ce Ursu este plin de sânge, a primit un răspuns în

limba rusă cu cuvinte necenzurate și cu aplicarea forței fizice în privința sa,

primind o lovitură în față de la care a căzut jos. ... La el s-a constatat că avea

fractură de nas. ... Lupta corp la corp a fost cu Prușceac Andrei. ... Cu persoana

care purta ochelari a avut lupta corp la corp, iar căzând jos persoana respectivă

și-a pierdut ochelarii” (f.d.7-9, Vol.2).

Referitor la faptul că Tincu Viorel a fost lovit cu pumnalul de către

Prușceac Andrei, instanța de apel a considerat drept relevante declarațiile

martorului Bîtco Vladislav, unde a indicat că a observat un obiect din metal,

asemănător cu un pumnal, la Prușceac Andrei. Complementar, faptul că Tincu

Viorel a fost lovit cu folosirea unui obiect destinat pentru vătămarea integrității

corporale este dovedit în coroborare cu concluziile expertizei judiciare statuate

în raportul nr.201910D0028 din 19.01.2019 (f.d.160-161, Vol.1), menționându-se

că concluziile acestuia denotă cert că Tincu Viorel a fost lovit o singură dată în

față, cu folosirea unui obiect contondent dur. Concluzii similare au fost reținute

și în raportul de constatare nr.172 din 13.03.2017 (f.d.51, Vol.1) cât și în raportul

nr.146 D din 22.04.2017 (f.d.53-54, Vol.1), unde s-a stabilit că, la examinarea

medico-legală a cet. Tincu Viorel s-au depistat fractură a oaselor nasului cu

edem al țesuturilor moi, echimoze sub ambii ochi, care au fost produse prin

acțiunea traumatică unui obiect contondent dur, condiționează dereglarea de

scurtă durată a sănătății și se califică la vătămări corporale ușoare.

Totodată, probele cauzei denotă că acțiunile huliganice a lui Prușceac

Andrei asupra lui Ursu Alexandru au urmat după acțiunile huliganice a lui

Zalevschi Andrei (hotărârea în privința lui necontestată) orientate împotriva

aceleiași persoane care au și început conflictul. Faptul că partea vătămată Ursu

Alexandru a fost maltratat de către ambii inculpați, este dovedit în baza

declarațiilor martorului Bîtco Vladislav care, la audierea în ședința instanței de

fond, a indicat ”în jurul orelor 24:00 la stația PECO s-a apropriat un taxi, din

9

care au coborât 3 persoane, o persoană a intrat în magazin, iar altele două

persoane s-au dus după stația PECO pentru a-și face treburile. Acolo se aflau

niște câini maidanezi care au început a lătra la cei doi. Aceștia fiind în stare de

ebrietate avansată au zis că câini sunt a lui Ursu și în foarte scurt timp i-a aplicat

acestuia o lovitură în față”.

Declarațiile părților vătămate, a martorului, coroborate cu raportul OI al

SPC a SII al IP Bălți, din 16.03.2017, întocmit de locotenentul de poliție Vadim

Banu, pe faptul bătaie în preajma stației PECO ”Lukoil” din regiunea

aeroportului mun. Bălți (f.d.24), informația telefonică parvenită la Unitatea de

Gardă al IP Bălți la data de 12.03.2017 (f.d.25, Vol.1), demonstrează că acțiunile

huliganice a inculpatului Prușceac Andrei s-au petrecut pe teritoriul stației

PECO ”Lukoil”, amplasată pe str. Ștefan cel Mare xx, mun. Bălți, adică într-un

loc public. Comportamentul inculpatului manifestat violent, însoțit de strigăte

exprimate în cuvinte obscene, într-un loc public, a fost apreciat ca fiind o

încălcare grosolană a ordinii publice și se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită și cinism.

Instanța de apel a reținut referitor la latura subiectivă că intenția

inculpatului reiese din comportamentul manifestat în mod deliberat, or,

materialele cauzei nu denotă dubii privitor la starea responsabilității lui

Prușceac Andrei. În atare împrejurări, instanța de apel a conchis că conduita

infracțională a inculpatului era conștientizată, și dictată de factorii intelectivi și

volitivi a făptuitorului.

La data comiterii infracțiunii, adică la 12.03.2017, inculpatul Prușceac

Andrei avea vârsta de 17 ani, fiind născut la 02.08.1999.

Astfel, în consecutivitatea celor reținute, instanța de apel a stabilit că

declarațiile inculpatului Prușceac Andrei, privind nevinovăția în comiterea

faptelor incriminate, nu-și găsesc confirmare. Ipotezele descrise de inculpat

privitor la conflictul din data de 12.03.2017, de la stația PECO ”Lukoil”, cu Ursu

Alexandru și Tincu Viorel, sunt combătute prin totalitatea de probe pertinente,

concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin

declarațiile părților vătămate și martorilor acuzării și probele scrise cercetate în

ședința de judecată.

Infracțiunea incriminată lui Prușceac Andrei, în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, prevede pedeapsă cu închisoare de la 3 la 7 ani. În conformitate cu

prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal, aceasta se încadrează în categoria

infracțiunilor grave. În cazul inculpatului Prușceac Andrei, instanța de apel a

stabilit că pe caz există circumstanța excepțională prevăzută la art. 79 alin. (1)

Cod penal, din care reiese că minoratul persoanei care a săvârșit infracțiunea se

consideră circumstanță excepțională. Or, la data comiterii infracțiunii,

inculpatul avea vârsta de 17 ani.

Privitor la pedeapsa care urmează a fi numită lui Prușceac Andrei,

instanța de apel a reiterat că în cazul acestuia s-a constatat existența

10

circumstanțelor excepționale în temeiul art. 79 Cod penal. Astfel, ținându-se

cont de această circumstanță, de caracteristica pozitivă a inculpatului la locul

de trai, săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, prin care s-a atentat la

relațiile sociale cu privire la ordinea publică și însoțite de violență, comiterea

unei infracțiuni grave, instanța de apel a stabilit în privința lui Prușceac Andrei

pedeapsa cu închisoare pe un termen de 2 ani.

Prin urmare, în condițiile legale ale art. 90 Cod penal, care în speța dedusă

judecății sunt întrunite de către Prușceac Andrei, instanța de apel a considerat

aplicabilă în privința lui Prușceac Andrei a instituției suspendării executării

pedepsei cu închisoare, și va instituie față de acesta un termen de probă de 1

(unu) an.

Privitor la acțiunile civile înaintate de părțile vătămate, instanța a reținut

că, în ședința instanței de apel, doar Tincu Viorel a susținut pretenția în cauză,

pe când Ursu Alexandru a indicat că nu susține acțiunea civilă.

Iar examinând temeinicia pretențiilor materiale a părții vătămate Tincu

Viorel împotriva inculpatului Prușceac Andrei, instanța de apel a admis parțial

acțiunea civilă, cu dispunerea încasării de la Prușceac Andrei în beneficiul lui

Tincu Viorel a prejudiciului moral în mărime de 10000 (zece mii) lei. Or, Tincu

Viorel, în conformitate cu acuzația faptică pe caz, a fost agresat fizic doar de

către Prușceac Andrei.

Instanța de apel a mai reținut că la efectuarea expertizelor judiciare pe

cauza penală de învinuire a lui Prușceac Andrei, statul a suportat cheltuieli în

mărime de 1848 lei, care în corespundere cu prevederile art. 229 - art. 277 Cod

de procedură penală, urmează a fi încasate în beneficiul statutului din contul

inculpaților.

inculpatul Prușceac Andrei, prin care invocând incidența pct. 6), 11) și 16) a

dispozițiilor art. 427 Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08.06.2021, cu emiterea unei noi

hotărâri prin care să fie menținută sentința Judecătoriei Bălți, sediul Central,

din 21.07.2020, deoarece apelurile înaintate au fost admise greșit.

În motivarea recursului ordinar declarat, inculpatul a invocat următoarele

argumente:

- instanța de apel a ignorat prevederile art. 391 alin. (1) pct. 5) Cod de

procedură penală, urmând să mențină hotărârea primei instanțe, pe motivul că

există hotărâre a organului de urmărire penală asupra acelorași persoane

pentru aceleași fapte de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea cauzei

penale;

- invocă prevederile Hotărârii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010

privind excepția de neconstituționalitate a art. 63 alin. (6) Cod de procedură

penală și Hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 privind excepția

de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1);

11

- Curtea Supremă de Justiție a elaborat o practică judiciară unitară

privind aplicarea acestor norme de drept, relevate în decizia nr. 4-lre-94/2016

din 16 iunie 2016, nr. 1ra- 64/2017 din 28 februarie 2017, nr. 1ra-1618/18 din 31

octombrie 2018, nr. 1ra- 118/2019 din 26 februarie 2019 care își găsesc aplicare

și în speța dedusă judecății;

- constată că prin anularea ordonanței din 02.07.2018 de neîncepere a

urmăririi penale și clasare a procesului penal nr. 2018040062, au fost admise de

către acuzare niște erori de drept procedurale care flagrant afectează drepturile

procesuale ale lui Prușceac Andrei garantate de lege, și anume dreptul de a nu

fi urmărit repetat pentru una și aceiași faptă. Astfel, au fost încălcate flagrant

prevederile art. 4 Protocolul adițional nr. 7 la Convenția Europeană pentru

apărarea drepturilor Omului, precum și pactul internațional cu privire la

drepturile civile și politice, care prevăd că nici o persoană nu poate fi urmărită

sau pedepsită penal de jurisdicția aceluiași stat pentru săvârșirea unei

infracțiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre

definitivă conform legii și procedurilor penale ale aceluiași stat;

- consideră că acțiunile procedurale efectuate de organul de urmărire

penală după emiterea ordonanței de refuz în pornirea urmăririi penale în

privința lui Prușceac Andrei sânt defectuoase și contrare prevederilor art. 22

alin. (2) Cod de procedură penală cât și prevederile pct. 57-61, pct. 65, 66, 68 din

Hotărârea Curții Constituționale nr.12 din 14.05.2015 privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 287 alin. (1) Cod de procedură penală;

- reluarea urmăririi penale poate avea loc numai dacă apar fapte noi sau

recent descoperite, ori există un viciu fundamental în cadrul procesului

precedent, care a afectat hotărârea respectivă, însă ordonanța procurorului,

adjunct al Procurorului-Șef al Procuraturii mun. Bălti Alexandru Celac din 10

august 2018 nu conține referire la fapte noi ori recent descoperite sau un viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care ar fi afectat ordonanța de

refuz în pornirea urmăririi penale în privința lui Prușceac Andrei și Zalevschi

Andrei, aceasta purtând un caracter formal, fiind invocat motivul că la

adoptarea hotărârii procurorul nemotivat a indicat precum că participanții prin

acțiunile sale nu au putut să încalce ordinea publică, or, acțiunile violente totuși

s-au produs în public, în prezența martorilor Denis Curmei si Vladislav Bîtco,

mai mult ca atât s-a constatat că magazinul de la stația de alimentare cu petrol

funcționează ”Non-Stop”, iar Victor Cristanciuc, lucrătorul stației de asemeni a

văzut cele întâmplate;

- reieșind din textul ordonanței Procurorului, adjunct al procurorului-șef

al Procuraturii mun. Bălți, Alexandru Celac, din 10 august 2018 de reluare a

urmăririi penale, cât și din textul ordonanței de începere a urmăririi penale din

12 octombrie 2018, statuează că la caz, nu au fost constatate careva circumstanțe

noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental, care ar fi condiționat

reluarea urmăririi penale în cauza nominalizată;

12

- instanța de apel a dat o apreciere greșită probelor administrate;

- OUP nu a stabilit existența cu certitudine a pumnalului, iar dacă acesta

a existat cine totuși a aplicat lovita cu pumnalul;

- nu au fost înlăturate divergențele în declarațiile lui Ursu Alexandru și

Trincu Viorel;

- nu au fost luate în considerație declarațiile martorului Curmei Denis,

care potrivit apărării combat poziția acuzării;

a prezentat referință pe marginea recursului declarat, pledând pentru

netemeinicia recursului ca inadmisibil, considerând corecte constatările

instanței de apel.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu,

este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că

recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de

art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că

hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Din sumarul recursului declarat în cauza deferită judecării, autorul

invocă ca temeiuri de drept pentru casarea hotărârii contestate pct. 6) din alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, pct. 11) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, invocând că persoana condamnată a fost judecată anterior în mod definitiv

pentru aceiași faptă, precum și pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Raportând normele respective la situația în cauză, Colegiul penal

conchide că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare, nefiind stabilite

presupusele erori de drept invocate de recurent.

Colegiul penal menționează că, temeiul pentru recurs invocat de către

recurent prin prisma pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în cauza

supusă judecării este aplicabil atunci când hotărârea instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, adică nu s-a motivat întemeiat

hotărârea judecătorească atât în fapt cât și în drept.

13

Verificând hotărârea atacată, instanța de recurs apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe

care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată, echivalează cu o

motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de art. 6 CEDO.

Colegiul penal reține că, instanța de apel s-a expus asupra probelor

administrate legal de către părți cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101, din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția lui Prușceac Andrei în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, încadrarea juridică a acțiunilor

acestuia fiind justă.

În aceste condiții, instanța de recurs consideră necesar de a remarca

precum că argumentele privind aprecierea declarațiilor unor martori și

înlăturarea unor divergențe în acestea, expuse în conținutul recursului declarat

se referă la examinarea fondului cauzei, în acest sens nefiind depistate careva

erori de drept ce ar afecta temeinicia deciziei instanței de apel.

Astfel, instanța de recurs ține să precizeze că, aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și nu pot constitui temei pentru recurs.

Colegiul consideră, că argumentele aduse de recurent în susținerea

solicitărilor sale, au constituit obiect de examinare în instanța de apel, și asupra

acestora instanța s-a expus în mod întemeiat așa cum este indicat în pct. 4.1 al

prezentei decizii, oferind în acest sens o apreciere probelor conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar tuturor probelor în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, ajungând la o concluzie

corectă privind vinovăția lui Prușceac Andrei în infracțiunea ce i se

incriminează.

Colegiul constată că nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în

comiterea infracțiunii incriminate și afirmațiile precum că a suferit în urma

acțiunii părților vătămate, nu pot servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind

faptul că, în cursul judecării cauzei au fost administrate probe care au confirmat

cu certitudine vina lui, iar cele invocate de recurent sub acest aspect sunt

apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului

la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Tot aici, urmează de menționat, că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt

valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt

menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale de

condamnare, adică așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată.

14

Verificând argumentele părții apărării, în sensul erorii de drept prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, invocată în recursul

declarat, potrivit căruia la caz, în privința inculpatului Prușceac Andrei, pentru

aceleași fapte, există o hotărâre a organului de urmărire penală de refuz în

pornirea urmăririi penale, Colegiul penal constată că la f.d. 106-108, Vol.1 este

prezentă ordonanța procurorului în Procuratura mun. Bălți, Adrian Păvăleanu

din 02.07.2018, de refuz în pornirea urmăririi penale din motiv că acțiunile

persoanei vizate nu întrunesc elementele componente la careva infracțiune, cu

clasarea procesului penal nr. 20170400629 din 06.04.2017.

Procurorul ierarhic superior, în exercitarea controlului ierarhic, făcând uz

de atribuțiile stabilite la art. 531 alin. (2) Cod de procedură penală, în temeiul

art. 274 alin. (7) Cod de procedură penală, prin ordonanța din 10.08.2018, a

dispus anularea ordonanței de neîncepere a urmăririi penale și clasare a

procesului penal, cu reluarea procesului penal și petrecerea unui control

suplimentar, constatând în fapt inexistența circumstanței pe care s-a bazat

ordonanța din 02.07.2018, lovită de vicii.

În atare situație, în corespundere cu prevederile legale ale art. 274 alin.

(7) Cod de procedură penală, potrivit cărora ”dacă ulterior se constată că nu a

existat sau că a dispărut circumstanța pe care se baza propunerea de a refuza

începerea urmăririi penale, procurorul anulează ordonanța pe care a emis-o și

dispune începerea urmăririi penale”, procurorul ierarhic-superior a fost în

drept să anuleze ordonanța de refuz în pornirea urmăririi penale. Astfel că la

caz, ordonanța inițială nu crea impediment de reluare a urmăririi penale în

privința lui Prușceac Andrei, învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 287 alin. (3) Cod penal, nefiind stabilite împrejurări de încălcare a

principiului non bis in idem, existând premise reale de tragere la răspundere

penală a persoanei vizate.

Potrivit avocatului instanța de apel a ignorat prevederile art. 391 alin. (1)

pct. 5) Cod de procedură penală, și a pronunțat o decizie de condamnare în

prezența unei hotărâri a organului de urmărire penală asupra acelorași

persoane pentru aceleași fapte ”de refuz în pornirea urmăririi penale și clasarea

cauzei penale”, la caz interpretând eronat norma legală nominalizată, or pct. 5 al

articolului dat se referă la prezența unor hotărâri anterioare de încetare a

urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de clasare

a procesului penal.

Ca și prima instanță, apărătorul eronat face trimitere la art. 287 alin. (1)

Cod de procedură penală, care se referă nemijlocit la reluarea urmăririi penale,

fiind imperios de a delimita acțiunile întreprinse de către organul de urmărire

penală din momentul primirii plângerii în conformitate cu prevederile art. 262

Cod de procedură penală, până la emiterea hotărârii de refuz în pornirea

urmăririi penale, emisă în temeiul art. 274 alin. (5) Cod de procedură penală,

fază a procesului penal diferită de ce a urmăririi penale, și nemijlocit acțiunile

15

întreprinse de către organul de urmărire în cadrul urmăririi penale. Or,

ordonanța de refuz/neîncepere a urmăririi penale nu poate echivala cu cea de

încetare a urmării penale.

Din aceste considerente nici Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din

23.11.2010 privind excepția de neconstituționalitate a art. 63 alin. (6) Cod de

procedură penală și nici Hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015

privind excepția de neconstituționalitate a art. 287 alin. (1), la care face referire

apărătorul, nu poate fi reținută drept aplicabilă speței.

Cu referire la temeiul de drept prevăzut la pct. 16) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, se constată că practica judiciară invocată de recurent, nu

este relevantă speței, atribuindu-se aplicabilității reluării urmăririi penale în

temeiul art. 287 Cod de procedură penală, în prezența unor hotărâri definitive

de încetare a urmăririi penale, de scoatere a persoanei de sub urmărire penală

sau de clasare a procesului penal, circumstanțe care în opinia Colegiului nu își

găsesc aplicare în speța dedusă judecății.

Colegiul mai constată că instanța de apel a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție, pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în

raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se

identifică existența și a altor motive care, analizate din oficiu, să ducă la casarea

deciziei recurate.

Simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la

modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

interveni în soluția instanței de apel, după cum solicită recurentul.

Pe cale de consecință, instanța de recurs reiterează că intervenția în

soluția instanței de apel este lipsită de temei juridic, întrucât hotărârea instanței

de apel este în conformitate cu prevederile legii, iar solicitările de încetare a

procesului în privința inculpatului sunt nefondate.

Având în vedere considerentele arătate în partea descriptivă a prezentei

decizii și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod

de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, iar argumentele din recursul ordinar

declarat sunt vădit neîntemeiate.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în decizia Curții de

Apel contestate, totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a Curții

de la Strasbourg se admite însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare

de către instanțele ierarhic superioare, în cazul când constatările acestora sunt

fundamentate în fapt și în drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate,

constatându-se că la administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și

libertățile constituționale ale participanților la proces, iar probele puse la baza

16

hotărârilor nu conțin erori procesuale ce ar putea influenta autenticitatea

concluziilor formulate de instanțe.

Respectiv, Colegiul consideră necesar de a menționa că, potrivit

statuărilor expuse de Curtea Europeană în hotărârile sale, aceasta a evidențiat

cu titlul de principiu că, instanțele judecătorești trebuie să-și motiveze deciziile

în temeiul art. 6§1 al Convenției (cauza Ruiz Torija vs. Spain, 9 decembrie 1994,

argument al părților, mai cu seamă dacă el este invocat în mod repetat, iar

extinderea la care se aplică această obligație de a prezenta motive poate să

varieze în dependență de caracterul deciziei și circumstanțele cauzei, or, în

opinia Curții, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din

motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare

foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție (cauza Bachowski

vs. Polonia din 02.11.2010).

Față de cele ce preced, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de

drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub

aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este

legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui Prușceac Andrei xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 21 aprilie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

17