1re-69/2021 — art. 313 CPP

Prin încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 29 septembrie 2020, s- a dispus admiterea parțială a plângerii declarate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală de către petiționarii Gîncu Andrei și Gîncu Nadejda, fiind anulată ordonanța de neîncepere a urmării penale din 20 iulie 2020 și ordonanța procurorului ierarhic superior din 17 august 2020, cu obligarea procurorului de a înlătura încălcările stabilite. În rest, în partea dispunerii începerii urmării penale în privința lui Gîncu Vasile, plângerea a fos respinsă ca nefondată.

Nefiind de acord cu încheierea primei instanțe, avocatul Bondarenco Oleg în numele părții interesate Gîncu Vasile, a înaintat cerere de recurs, prin care a solicitat casarea încheierii. În argumentarea recursului a indicat că, concluziile primei instanțe despre neefectuarea de către organul de urmărire penală și procuror a investigațiilor necesare, sub aspectul dacă în faptele săvârșite de Gîncu Vasile persistă elementele constitutive ale infracțiunii de samavolnicie sunt arbitrare și vin în contradicție cu probatoriul acumulat în cursul procesului penal, precum și cu argumentarea din ordonanța de neîncepere urmăririi penale din 20 iulie 2020 și din ordonanța procurorului ierarhic-superior din 17 august 2020. De asemenea, a apreciat ca fiind relevante probele acumulate de către organul de urmărire din care rezultă că, un timp îndelungat gospodăria lui Gîncu Vasile a fost alimentată cu apă din fintîna casei părintești, care la moment se află pe terenul lui Gîncu Andrei și Gîncu Nadejda, or, ultimul în mod inopinat și fără preîntâmpinare lui Gîncu Vasile a deconectat conducta de apă care asigura cu apă gospodăria lui Gîncu Vasile sub pretextul deficitului de apă, dar în realitate - ca urmare a relațiilor ostile apărute între ei, în rezultat, gospodăria lui Gîncu Vasile a rămas fără sursa de apă, adică a fost lipsit de o necesitate vitală, în special în condițiile secetei din primăvara- vara anului 2020.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2020, a fost admis recursul declarat, fiind casată încheierea Judecătoriei Strășeni, sediul Central din 29 septembrie 2020 și pronunțată o nouă hotărâre, prin care plângerea petiționarilor Gîncu Andrei și Gîncu Nadejda declarată în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, a fost respinsă. 3.1. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, atât în ordonanța procurorului de neîncepere a urmăririi penale din 20 iulie 2020, cât și în ordonanța procurorului ierarhic superior din 17 august 2020, este prezentată argumentare neînceperii urmăririi penale pentru fapta de samavolnicie și anume, pe motiv că lipsește latura obiectivă, întrucât infracțiunea prevăzută de art. 352 din Codul penal, este una materială și se consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții mari cauzate intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege al persoanelor fizice și juridice, ceea ce în cazul dat lipsește. Astfel, instanța de recurs a conchis că, instanța de fond a emis o încheiere nemotivată, or, instanța de judecată prin încheierea adoptată a declarat nule ordonanțele contestate, însă nu a menționat care anume acțiuni de urmărire penală urmează a fi efectuate de organul de urmărire penală și care anume încălcări ale drepturilor și libertăților omului organul de urmărire penală urmează să le lichideze.

Decizia instanței de recurs este atacată cu recurs în anulare de către petiționarii Gîncu Andrei și Gîncu Nadejda, prin care solicită casarea deciziei și menținerea încheierii primei instanțe. 4.1. În motivarea cerințelor sale, autorii cererii de recurs în anulare indică cu titlu de viciu fundamental faptul că recursul a fost examinat de către un judecător care anterior s-a expus pe marginea speței, fapt care contravine prevederilor art. 33 Cod de procedură penală, și implicit, duce la desființarea deciziei.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, părțile pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) - 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că respectivul recurs în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 1., 4. din decizie). Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art. 429 și 430. Prin urmare, dat fiind că nu îndeplinește cerințele de conținut, recursul în anulare de pe rol urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2), art. 432 alin. (2) pct. 1), art. 453, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, d e c i d e: inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarii Gîncu Andrei și Gîncu Nadejda, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 noiembrie 2020, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 iulie 2021. Președinte: Iurie Diaconu Judecători: Ion Guzun Liliana Catan