1ra-119/2022 — art. 352 - 1 alin. 1, 361 alin. 1 CP

1ra-119/2022 — art. 352 - 1 alin. 1, 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-119/2022

(1-20059892-01-1ra-25012022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

23 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Căpățînă Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l

pe

HARET Iurie XXXXX, născut la XXXXX,

originar din XXXXX, domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 03.06.2020 – 27.04.2021;

Instanța de apel: 29.06.2021 – 25.10.2021;

Instanța de recurs: 25.01.2022- 23.02.2022.

c o n s t a t ă:

procesul penal în cauza penală de învinuire a lui Haret Iurie în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 3521 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal a fost încetat, cu liberarea de

răspundere penală în temeiul art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală

în perioada de timp cuprinsă între 18 septembrie si 19 noiembrie 2018, a confecționat

cu ajutorul computerului, procesul-verbal nr. 10 (10) din 18.09.2018 a Ședinței

Consiliului Societății pe Acțiuni Firma de construcție a drumurilor „Edilitate”,

incluzând pe ordinea de zi în pct. 2) - propunerea de numire în funcția de director a

SA „Edilitate” a cet. Iurie Haret, ședință care în realitate nu a avut loc, astfel, fiind

falsificat procesul-verbal nr. 10 (08) din 19.09.2018 al Ședinței Consiliului Societății

pe acțiuni Firma de construcție a drumurilor „Edilitate”, pe care l-a deținut și folosit

până la 19.11.2018, când a fost prezentat Agenției Servicii Publice.

Astfel, Haret Iurie a comis confecționarea, deținerea și folosirea documentelor

oficiale false care acordă drepturi, infracțiune prevăzută la art. 361 alin. (1) Cod

penal.

1

Tot el, la data de 19 noiembrie 2018, s-a prezentat la Agenția Servicii Publice,

Departamentul Înregistrare și licențiere a unităților de drept și a depus o cerere prin

care a solicitat să fie efectuate modificări în actele de constituire ale SA „Edilitate”,

prezentând procesul-verbal nr. 10 (10) din 18.09.2018 a Ședinței Consiliului

Societății pe Acțiuni Firma de construcție a drumurilor „Edilitate”, care a fost

falsificat de către el, drept urmare, fiind emisă Decizia privind înregistrarea

modificărilor din 21.11.2018, dosar nr. XXXXX, prin care s-au admis modificările și

în Registrul de stat al persoanelor juridice a firmei de construcție a drumurilor

„Edilitate” SA, fiind desemnat Haret Iurie drept administrator.

Astfel, Haret Iurie a comis falsul în declarații, adică declarația

necorespunzătoare adevărului făcută unui organ competent în vederea producerii

unor consecințe juridice pentru sine, atunci când potrivit legii declarația servește

pentru producerea acestor consecințe, infracțiune prevăzută la art. 3521 Cod penal.

apel de către avocatul Căpățînă Ion în interesele inculpatului, care a solicitat casarea

sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că, fapta nu este comisă de către inculpat,

iar în acțiunile lui lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În motivarea cerințelor sale s-a invocat:

- termenul de 3 luni de zile urmează a fi calculat din 20.09.2019, cât și din

momentul emiterii ordonanței de pornire a urmăririi penale, care a expirat la

20.12.2019 (din considerentul că în condițiile normei procesual penale luna are 30

zile), fiind grafat termenul procedural de 3 luni, învinuirea fiind înaintată în lipsa

prelungirii acestui termen limitat;

- deși sunt anexate mai multe ordonanțe de fixare și prelungire a termenului de

urmărire penală semnate de procuror, s-a reținut că la dosar lipsesc careva încheieri

ale judecătorului de instrucție prin care s-ar fi dispus amânarea aducerii la cunoștința

bănuitului a ordonanței de recunoaștere a acestuia în calitatea dată, ce ar fi justificat

punerea lui sub învinuire doar la data de 27.02.2020;

- procurorul, înaintând învinuirea la data de 27.02.2020 a omis termenul de 3

luni de punere sub învinuire a lui Haret Iurie, care urma să fie calculat din 17.09.2019,

data inițierii urmăririi penale în privința acestuia, învinuirea fiind înaintată în lipsa

prelungirii acestui termen limită;

- organul de urmărire penală și procurorul au comis o încălcare esențială a legii

procesual-penale, care a viciat prin nulitate toate actele efectuate peste termen,

potrivit speței - a ordonanței de punere sub învinuire, rechizitoriului, ca act procedural

de sesizare a instanței de judecată;

- ordonanța de punere sub învinuire a lui Haret Iurie prezintă o încălcare esențială

a legii procesual-penale, care afectează drepturile și interesele legitime ale persoanei

și este nulă, or, în corespundere cu art. 251 Cod de Procedură Penală, încălcarea

prevederilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal, atrage nulitatea

2

actului procedural în cazul când s-a comis o încălcare a normei de drept procesual

penal, ce nu poate fi înlăturată prin anularea acelui act;

- în cadrul urmăririi penale, organul de urmărire penală a dispus efectuarea unei

expertize tehnice topografice prin care, potrivit raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-

4041 din 21.02.2020, s-a constatat faptul că, procesul-verbal nr. 10 (10) din

18.09.2019 al Consiliului Societății de Administrare a SA „Edilitate”, în raport cu

procesul-verbal nr. 10 (08) din 19.09.2019, probabil au fost efectuate modificări prin

înlocuirea filelor nr. 1,2,3. Iar pentru a răspunde la întrebarea, dacă actele în litigiu au

fost perfectate la aceeași imprimantă și anume de modelul „Canon LBP 6020B” sau

de diferite nu este posibil de răspuns din cauza lipsei unei metodici tehnico-științifice

bine argumentată în domeniul dat;

- potrivit raportului de expertiză nu s-a constatat cu certitudine faptul că

procesul-verbal nr. 10 (10) din 19.09.2019 a fost falsificat anume de către Haret Iurie

și organul de urmărire penală nu a argumentat integral faptul confecționării actului

falsificat anume de inculpat;

- fiind audiați martorii acuzării în instanța de judecată s-a stabilit faptul că, la

ședința Consiliului de Administrarea Societății din 18.09.2018 Haret Iurie nu a

participat și nu a cunoscut faptul dacă el cunoștea despre ședința dată și despre ordinea

de zi și inclusiv despre soluțiile adoptate;

- însăși martorul Gorbunov Anatolie, ex. director al SA „Edilitate”, a declarat că,

după retragerea sa din funcție, personal a emis ordin de numire a lui Haret Iurie în

funcție de director general al SA „Edilitate” contrar procedurii legale, ordinul fiind

adus la cunoștința lui Haret Iurie, și care a fost prezentat la Agenția Servicii Publice,

dar deoarece contravenea legii privind desemnarea directorului general nu a fost

admis. Totodată, a mai menționat și faptul că pe toată perioada sa de activitate

responsabilă de întocmirea, perfectarea și păstrarea tuturor proceselor-verbale ale

societății era secretara consiliului Moșu Nadejda, care totodată era și Șefa Serviciului

de Resurse Umane și se păstrau în seiful ei, acces având doar ea;

- nu este cunoscut faptul cum martorul Butucel Vitalie, fiind desemnat dubios în

fruntea conducerii SA „Edilitate”, a identificat falsificarea procesului-verbal nr. 10

(10) din 19.09.2019;

- s-a menționat faptul că Butucel Vitalie anterior a activat în organele de drept și

anume la CNA, și cunoștea bine metodele și procedeele de acest gen.

2021, apelul avocatului Căpățînă Ion în interesele inculpatului a fost admis, cu casarea

totală a sentinței, inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală

și s-a pronunțat o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care Haret Iurie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.

3521 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal și liberat de pedeapsă penală în temeiul art. 60

Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere

penală.

3

dubii rezonabile că, prin acțiunile sale intenționate comise prin concurs, inculpatul

Haret Iurie a comis infracțiunile prevăzute de art. 361 alin. (1) și art. 3521 alin. (1)

Cod Penal, circumstanțe de fapt și drept care întrunesc temeiul real și juridic de tragere

a persoanei la răspundere penală.

În ceea ce privește argumentele părții apărării precum că, acuzatorul de stat nu a

stabilit cu certitudine dacă, procesul-verbal nr. 10 (10) din 18.09.2018 nu a fost

falsificat de către alte persoane, în concepția inculpatului, de către secretara Moșneaga

Nadejda, actualmente decedată, or, inculpatul a invocat această versiune cunoscând

că poziția acesteia în prezent nu poate fi verificată, aceasta constituind o metodă de

inducere în eroare a instanței de judecată în evitarea răspunderii penale.

În cadrul cercetării judecătorești a fost stabilit cu certitudine că, la data de

18.09.2018 nu a avut loc vreo ședință a Consiliului de administrare, iar procesul-

verbal nr. 10 (10) din 18.09.2018, prin care inculpatul a fost desemnat în funcția de

director interimar, constituia o denaturare a evenimentelor care au avut loc la ședința

consiliului din 19.08.2018.

Instanța de apel a respins alegațiile avocatului Căpățînă Ion cu privire la faptul

că, urmărirea penală în privința inculpatului a avut loc cu încălcarea termenului de

recunoaștere a acestuia în calitate de bănuit, or, conform ordonanței de pornire a

urmăririi penale din 07.09.2019, cauza a fost pornită pe faptul infracțiunilor prevăzute

de art. 3521 alin. (1), art. 361 alin. (1) Cod penal și nu în privința inculpatului, acesta

fiind recunoscut în calitate de bănuit la data de 27.11.2019 și pus sub învinuire la data

de 21.02.2020, respectiv, perioada în calitate de bănuit, nu a depășit termenul de 3

luni.

Cu referire la încadrarea juridică în baza art. 361 alin. (1) Cod penal, instanța de

apel a constatat că vinovăția inculpatului a fost dovedită, iar acțiunile acestuia

formează componența de infracțiune reglementată la art. 361 alin. (1) Cod penal.

Pentru încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului în baza art. 3521 alin. (1) Cod

penal, instanța de apel a stabilit că inculpatul a acționat cu intenție la săvârșirea faptei

infracționale, adică a comis falsul prin declarația necorespunzătoare adevărului făcută

unui organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice pentru sine,

declarația având ca consecință, producerea efectelor menționate.

Intenția infracțională directă a inculpatului s-a caracterizat prin faptul că acesta

își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sale exprimate prin

confecționarea cu ajutorul computerului a falsificării procesului-verbal nr. 10 (10) din

18.09.2018, folosit în scopul prezentării acestuia la Agenția Servicii Publice, fiind

actul de bază la numirea sa în funcția de director în cadrul SA „Edilitate”, cunoscând

despre răspunderea penală pentru prezentarea declarației false, însă, în mod conștient

a admis survenirea acestor urmări.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic argumentele părții apărării referitor

la faptul că, inculpatul a depus actele pregătite de secretara Nadejda Moșu la camera

de înregistrare, fără a le studia și vedea veridicitatea lor, considerându-1 drept o

4

versiune de apărare, care vine în contradicție cu probele examinate în cadrul cercetării

judecătorești, or, aceasta nu este o condiție obligatorie pentru răspunderea penală în

temeiul art. 3521 alin. (1) Cod penal.

Dezacordul părții apărării cu sentința este întemeiat doar pe critica modului în

care instanța de judecată a apreciat probele și circumstanțele cauzei, însă,

împrejurările enunțate supra denotă în mod concludent că instanța de fond nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de apelant, că hotărârea atacată cuprindea

motivele pe care se întemeia soluția, că au avut loc faptele de săvârșirea căreia a fost

învinuit inculpatul, că aceste fapte au fost săvârșite de inculpat, faptele întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor, fiind constatată vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunilor, iar solicitarea formulată prin cererea de apel nu putea fi

admisă.

Instanța de apel a reținut că prin sentință, s-a dispus încetarea procesului penal

intentat în privința inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 3521 alin.

(1), 361 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de răspundere penală în temeiul art. 60 alin.

(1), lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la

răspundere penală.

În temeiul art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel în afară de

temeiurile invocate de apelant, examinând aspectele de fapt și de drept ale cauzei, a

atestat că, la caz a expirat termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, iar

în conformitate cu prevederile art. 389 alin. (4), pct. 3) Cod de procedură penală,

inculpatul urma a fi liberat de pedeapsa penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție.

Or, instanța de fond eronat a dispus liberarea de răspundere penală a inculpatului

în legătură cu expirarea termenului de prescripție, deoarece instanța de fond,

constatând în partea descriptivă a sentinței vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor prevăzute la art. art. 3521 alin. (1), 361 alin. (1) Cod Penal urma să

pronunțe o sentință de condamnare în privința inculpatului în baza art. art. 3521 alin.

(1), 361 alin. (1) Cod penal, iar potrivit rigorilor prevăzute la art. 389 alin. (4), pct. 3)

Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă: fără stabilirea pedepsei,

cu liberarea de răspundere penală în cazurile prevăzute în art. 57 și 58 din Codul

penal, cu liberarea de pedeapsă în cazul prevăzut în art. 93 din Codul penal sau al

expirării termenului de prescripție.

Instanța de apel a reținut că, faptele prejudiciabile prevăzute la art. 3521 alin. (1),

361 alin. (1) Cod penal au avut loc în anul 2018. În conformitate cu prevederile art.

60 alin. (1), lit. a) Cod penal, termenul de prescripție a început să curgă din ziua

săvârșirii infracțiuni – anul 2018 și care are termenul de expirare - anul 2020.

Totodată, din materialele cauzei penale rezultă că termenul de prescripție nu a

fost întrerupt, la caz, nu a fost constatat că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru

care, conform Codului penal, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen

mai mare de 2 ani, la fel, termenul de prescripție nu a fost suspendat, inculpatul nu s-

a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată, iar în consecință, se atestă că la

5

data judecării apelului – 25.10.2021 termenul de prescripție de tragere la răspundere

penală a expirat.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei cu remiterea

cauzei la rejudecare în alt complet de judecată.

În motivare recurentul a invocat argumentele similare celor din cererea de apel,

raportându-le la decizia instanței de apel.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Colegiul penal reține că recurentul, nefiind de acord cu decizia contestată o

critică, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10), 11) Cod de procedură

penală, fără a le concretiza, nu-și găsește confirmare la examinarea cauzei în ordine

de recurs ordinar.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept enunțate supra,

instanța de recurs menționează că, criticile formulate de recurent au format obiect de

discuție la judecarea cauzei în instanța de apel și ultima le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie, soluție, pe care

instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune, având

în vedere și faptul că verificând hotărârea judecătorească în raport și cu prevederile

art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, nu se identifică existența și a altor motive

care, analizate din oficiu, să ducă la casarea deciziei recurate.

Astfel, erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) și 11) Cod de

procedură penală nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), 417 alin. (8) Cod de procedură penală,

și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri,

decizia cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Recursul apărătorului după cum s-a menționat supra, conține invocări identice

apelului declarat în numele inculpatului, instanța de apel expunându-se în mod

argumentat asupra acestora, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin

și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), or

noțiunea de proces echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin

preluarea motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările

esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).

6

Reieșind din esența criticilor invocate în recurs, Colegiul Penal reține că acestea

se referă în mare parte la chestiunea de apreciere a probelor, expunându-se o proprie

evaluare a materialului probator, prezentând versiunea potrivit căreia probele

administrate nu confirmă vinovăția inculpatului în infracțiunile incriminate și

constatată de către instanța de apel.

La soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont de prevederile art. art. 99-

101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-

le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la

concluzia privind recunoașterea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 3521 alin. (1), 361 alin. (1) Cod penal, cu liberarea de răspundere

penală în temeiul art. 60 alin. (1), lit. a) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului

de prescripție de tragere la răspundere penală.

Alegațiile privind încălcările prevederilor art. 63 alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penale le respinge ca nefondate or, și în acest sens instanța de apel a

răspuns clar că „ ...urmărirea penală în privința inculpatului Haret Iurie a avut loc

cu încălcarea termenului de recunoaștere a acestuia în calitate de bănuit, or, conform

ordonanței de pornire a urmăririi penale din 07.09.2019, cauza a fost pornită pe

faptul infracțiunilor prevăzute de art. 3521 alin. (1), art. 361 alin. (1) Cod Penal și nu

în privința inculpatului Haret Iurie, acesta fiind recunoscut în calitate de bănuit la

data de 27.11.2019 și pus sub învinuire la data de 21.02.2020, respectiv, perioada în

calitate de bănuit, nu a depășit termenul de 3 luni”. Mai mult, cauza penală a fost

pornită nu în privința persoanei, ci pe faptele infracțiunilor prevăzute de art. 3521 alin.

(1), 361 alin. (1) Cod penal. Astfel, termenul de menținere în calitate de bănuit nu a

depășit limita de 3 luni.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost just stabilită de

către instanța de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator

administrat și că se acceptă motivarea făcută, iar pentru a evita repetări inutile o

însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO (hotărârea Albert

versus România), iar argumentele expuse de recurent întru casarea deciziei recurate

sunt declarative și neîntemeiate, instanța de apel, examinând minuțios cauza a apreciat

toate probele din dosar, examinându-le în ansamblu și detaliat, iar alte probleme de

drept care ar afecta hotărârea în cauză nu au fost invocate și nici nu se conțin în

materialele dosarului.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând

situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală,

Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură

penală, iar criticele din recurs nu și-au găsit confirmare.

Penal

d e c i d e :

7

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25

octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe HARET Iurie XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 aprilie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

8