1ra-1065/2021 — art. 164 alin. 2 lit. c, 171 alin. 2 lit. b, 172 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, din 18 februarie 2020, Haret Igor a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de: - art. 164 alin. (2) lit. c) Cod penal la închisoare pe termen de 8 ani; - art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal la închisoare pe termen de 10 ani; - art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal la închisoare pe termen de 10 ani. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal prin cumulul parțial al pedepselor aplicate definitiv i s-a stabilit pedeapsa de închisoare pe termen de 18 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 85 Cod penal s-a adăugat la pedeapsa stabilită, pedeapsa neexecutată stabilită prin încheierea Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 03.07.2019 și i s-a stabilit definitiv închisoare pe termen de 18 ani și 24 zile cu executare în penitenciar de tip semiînchis. S-au încasat de la Haret Igor în bugetul de stat cheltuielile judiciare privind efectuarea expertizelor, în sumă de 12.820 lei. Cerințele procurorului privind încasarea de la Haret Igor în buget de stat a cheltuielilor de judecată pentru rechizite 1 în sumă de 60 lei, s-au respins ca neîntemeiate. S-a încasat de la Haret Igor în beneficiul reprezentantului legal a părții vătămate minore, XXXXX prejudiciul material în sumă de 2315 lei și prejudiciul moral în mărime de 100.000 lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Haret Igor la data de 28.09.2019, aproximativ la ora 22.00, urmărind scopul răpirii unei persoane, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică pe o stradă din XXXXX, prin constrângere fizică și psihică, a capturat-o contrar voinței pe minora XXXXX, despre care cunoștea cu certitudine că nu a atins vârsta de 18 ani, luând-o cu forța pe ultima din stradă, după care a dus-o forțat în domiciliul său situat în XXXXX, unde a ținut-o închisă în dormitorul său. Tot el, la aceiași dată, continuându-și acțiunile sale infracționale, aflându-se în dormitorul domiciliului său situat în r XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale prin constrângere fizică și psihică, acționând cu bună-știință asupra unui minor, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, i-a aplicat minorei XXXXX mai multe lovituri cu pumnii peste diferite regiuni ale corpului, după care, prin constrângere fizică și psihică a întreținut un raport sexual normal împotriva voinței ultimei în așa mod cauzându-i dureri fizice. Conform concluziei raportului de expertiză judiciară nr. 201909P0323 din 20.11.2019, la minora XXXXX s-a depistat o ruptură recentă a membranei himenale corespunzător orei 6 a cadranului acelor de ceasornic și o echimoză în vestibulul vaginului la ora 9 conform cadranului acelor de ceasornic ce au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, posibil și organul genital masculin în stare de erecție, care se califică ca vătămare corporală neînsemnată. Tot el, la aceiași dată, continuându-și acțiunile sale infracționale, aflându-se în dormitorul domiciliului său situat în XXXXX, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă prin constrângere fizică și psihică, acționând cu bună- știință asupra unui minor, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând survenirea acestor urmări, și-a satisfăcut contrar voinței minorei XXXXX, pofta sexuală în formă perversă.

Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către avocatul Cotovici Eugeniu în numele inculpatului și de inculpat, prin care au solicitat casarea sentinței Judecătoriei Căușeni. 3.1 Avocatul Cotovici Eugeniu, în numele inculpatului în apel solicita casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță cu declararea nulă a probele administrate la faza de urmărire penală și cu pronunțarea unei decizii de achitare a inculpatului în comiterea 2 infracțiunilor prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. c), 171 alin. (2) lit. b), 172 alin. (2) lit. b) Cod penal. În argumentarea solicitărilor invocate, apelantul susținea că instanța de fond a interpretat eronat circumstanțele importante pentru soluționarea corectă a cauzei, a acceptat probele administrate la faza de urmărire penală cu derogare de la prevederile procedurale, probe ce urmau a fi declarate nule, fapt care a dus, la condamnarea ilegală a inculpatului. Consideră necesar declararea nulității procesului verbal de cercetare la fața locului (domiciliul de facto al inculpatului) din 29.09.2019 (f.d. 25, Vol. I) și din 03.10.2019 (f.d. 91, Vol. I), deoarece au fost efectuate de către OUP prin derogare de la prevederile imperative ale art. 118 alin. (l)- (2) Cod de procedură penală - fără acordul nemijlocit al proprietarului sau a posesorului, cu participarea părții vătămate minore și reprezentantului său legal, în lipsa ordonanței organului de urmărire penală cu autorizarea judecătorului de instrucție. În viziunea apărării, prin referire la prevederile art. 95, 118 Cod de procedură penală urmează a fi declarate nule toate acțiunile OUP, inclusiv procesul-verbal de examinare din 03.10.2019 (f.d.102-117) și raportul de expertiză judiciară nr. 20190500339 din 15.11.2019 (f.d.202-206). 3.2 Inculpatul a înaintat apel, potrivit căruia solicita casarea sentinței, rejudecarea cauzei potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acesta să fie achitat din lipsa componenței de infracțiune. În motivarea apelului a indicat că instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor prezentate de procuror, că partea vătămată nu indica direct la persoana sa și că nu s-a efectuat recunoașterea persoanei lui în prezența părții vătămate. Mai invoca critici și asupra expertizei medico-legală, care în opinia apelantului nu confirma violul, iar probele din dosar le considera fabricate cu scopul de a-l învinui.

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020, apelurile avocatului Cotovici Eugeniu în interesele inculpatului și a inculpatului au fost respinse ca nefondate și s-a menținut sentința fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate acestuia. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Codul de procedură penală. Instanța de apel a respins ca neîntemeiat alegațiile inculpatului cu referire la lipsa în acțiunile sale a componenței de infracțiune, or prima instanță a argumentat motivat și concret prezența fiecărui element al componenței de infracțiune, pe fiecare capăt de acuzare, în raport cu acțiunile inculpatului. Probe esențiale în cauza dată sunt declarațiile părții vătămate minore și a reprezentantului său legal, care sunt în coroborare cu alte probe, inclusiv cu procesul 3 verbal de examinare corporală din 10.10.2019, raportul de expertiză judiciară nr. 201909P0323 din 20.11.2019 și raportul de expertiză judiciară nr. 201905O0339 din 15.11.2019. Mai mult, prin raportul de evaluare psihologică se probează veridicitatea declarațiilor părții vătămate minore. Cu referire la alegațiile avocatului în interesele inculpatului, care în esență invocă nulitatea unor probe din motiv că ar fi fost efectuate de către organul de urmărire penală cu încălcări ale legislației procesual-penale, au fost apreciate ca fiind neîntemeiate. În acest sens, au fost apreciate corect relevările primei instanțe precum că conform extrasului din Registrul de Stat al Populației, domiciliul inculpatului este indicat în XXXXX, iar în cadrul ședințelor de judecată avocatul nu a prezentat vreun act care ar certifica faptul că Haret Igor este proprietar de iure a imobilului din XXXXX, respectiv, având în vedere că proprietara de iure, adică mama lui Haret Igor este decedată și alt proprietar la moment nu este, acordul și prezența reprezentantului Primăriei XXXXX la efectuarea cercetării la fața locului a fost necesară și întemeiată, iar cât privește faptul că reprezentantul legal al victimei minore nu a intrat în domiciliul inculpatului supus cercetării, se menționează că acest fapt nu este o încălcare ce ar impune nulitatea actului consemnării acestei acțiuni. În partea ce se referă la criticile privind ridicarea lingeriei intime feminină de culoare neagră, și anume cu referire la locul ridicării acestora, s-a constatat că aceste critici sunt de asemenea neîntemeiate, or din actul procesual menționat s-a atestat locul exact suspus cercetării și obiectele ridicate din acel loc. Astfel, la efectuarea acțiunilor de urmărire penală de cercetare a locului faptei din 29.09.2019 și 03.10.2019, instanța de apel nu a constatat careva derogări de la prevederile procesual-penale, cu atât mai mult prin prisma art. 251 Cod de procedură penală. La individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului, instanța de apel a menționat că instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, fără a invoca prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei din motiv că nu a comis infracțiunile incriminate. În motivare recurentul a indicat că, nu este de acord cu deciziile instanțelor de judecată și probele prezentate în ședințele de judecată sunt false. Invocă că deține probe ce ar demonstra falsificarea datelor și declarațiilor, însă, fiind prezentate în instanța de apel au fost respinse ca nefondate. 4

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului inculpatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut, prevăzut în art. 429 și 430 Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise, în baza temeiurilor expres prevăzute de acest articol. În corespundere cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului ordinar în cazul în care constată că acesta nu corespunde după conținut prevederilor art. 430 Cod de procedură penală. Reieșind din dispoziția art. 430 Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să corespundă anumitor cerințe, în special, textul recursului trebuie să conțină argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor prevăzute expres de art. 427 Cod de procedură penală (unul sau mai multe din acestea) și cu invocarea problemelor de drept ce persistă în cauza deferită judecății și care au afectat echitatea procedurilor desfășurate de instanța de apel împotriva inculpatului. În speță, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de judecată și menționează că deține probe ce ar demonstra nevinovăția sa, însă nu aduce careva argumente în vederea susținerii acestei poziții. De principiu, instanța de recurs preia spre examinare doar acele critici, care sunt corespunzător argumentate de recurenți, cu indicarea legăturii cauzale dintre eroare de drept pretins că a fost admisă de instanța inferioară și circumstanțele de fapt ale cauzei cărora acestea se circumscrie. Pe aceiași linie de considerente, Colegiul evidențiază că, invocarea formală a unor temeiuri de casare, care nu sunt urmate de o motivare corespunzătoare, nu poate face obiect de examinare în procedura de recurs, având în acest sens în vedere că, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Completarea cererii de recurs cu argumente ce ar suplini-o din oficiu, este contrară principiului contradictorialității ce guvernează întreg procesul penal. Având în vederea cele consemnate supra, Colegiul Penal statuează asupra soluției de inadmisibilitate a recursului ordinar declarat de inculpat, deoarece acesta nu întrunește condițiile legale de conținut.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul 5 Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de HARET Igor XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2020 și sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 18 februarie 2020, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 mai 2021. Președinte Diaconu Iurie Judecător Catan Liliana Judecător Boico Victor 6