1ra-1189/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d și art. 186 alin. 2 lit. c, d CP

1ra-1189/2021 — art. 186 alin. 2 lit. c, d și art. 186 alin. 2 lit. c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-1189/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

26 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Iurie DIACONU

judecători Liliana CATAN

Victor BOICO

A examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocata

Rotari Mihaela în numele inculpatul, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2021, în cauza penală, privindu-l pe

RUSSU Viorel XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 09.09.2020– 20.11.2020;

Instanța de apel: 17.12.2020 – 03.02.2021;

Instanța de recurs: 01.04.2021 – 26.05.2021.

c o n s t a t ă:

cauza fiind examinată conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

Russu Viorel a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor

prevăzute de:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 6 luni închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 11(unsprezece) luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Acțiunea părții vătămate și civile Guțu Svetlana, privind încasarea prejudiciului

material cauzat prin infracțiune, a fost admisă în principiu, urmând ca asupra

cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța de ordin civil.

A fost admisă cererea procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare, fiind dispusă încasarea în beneficiul statului din contul inculpatului a

sumei de 2100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

1

A fost soluționată chestiunea privitor la corpurile delicte.

Viorel la data de 27.02.2020, aproximativ la ora 18:30, având intenția de profit și

îmbogățire, cu scopul sustragerii bunurilor din avutul altei persoane a pătruns în

apartamentul XXXXX, ce aparține Liviei Adauge, de unde pe ascuns a sustras o

boxă de culoare roșie estimată la prețul de 1000 lei, produse alimentare estimate la

prețul de 400 lei, 7 perechi de ciorapi estimați la prețul de 100 lei, 3 perechi de chiloți

estimați la prețul de 120 lei, o pereche de jambiere estimate la prețul de 120 lei, 2

pulovere estimate la prețul de 150 lei, bunuri ce aparțineau Svetlanei Guțu, astfel

cauzându-i ultimei un prejudiciu material considerabil în sumă totală de 2020 lei.

Continuându-și acțiunile, Russu Viorel, având intenția de profit și îmbogățire,

cu scopul sustragerii bunurilor din avutul altei persoane, la data de 06.03.2020 în

intervalul de timp cuprins de la 17:00-19:30 a pătruns în apartamentul nr. 5, amplasat

în XXXXX, ce aparține Liviei Adauge de unde pe ascuns a sustras 3 bluze pentru

copii cu costul uneia de 100 lei, în sumă totală de 300 lei, 3 perechi de pantaloni

estimați la 100 lei unitatea în sumă totală de 300 lei, 5 maiouri estimate la preț de 50

lei unitatea în sumă totală de 250 lei, 7 perechi de ciorapi estimați la preț de 100 lei,

3 perechi de ștrampi la preț de 100 lei, 3 perne, 2 seturi de veselă estimate la preț de

500 lei, 2 seturi de albituri estimate la preț de 500 lei, produse chimice Harpic

(produse în Anglia) în sumă de 500 lei, o pereche de mănuși din piele la preț de 150

lei, o pereche de mănuși din material la preț de 50 lei, un set de mănuși pentru

construcție (50 unități), estimate la preț de 300 lei, cauzându-i astfel părții vătămate

Svetlana Guțu un prejudiciu material considerabil în sumă de 3050 lei.

către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatului să-i fie numită pedeapsă sub formă de

închisoare reală pe un termen de 2 ani pentru fiecare infracțiune, iar conform

prevederilor art. 84 Cod penal, a-i stabili pedeapsa definitivă sub formă de închisoare

pe termen de 4 ani.

Procurorul apelant a considerat că la stabilirea pedepsei definitive în cuantum

de 11 luni, instanța de fond nu a ținut cont că, de către inculpat au fost comise două

infracțiuni de furt mai puțin grave, în stare de recidivă.

Consideră că, cumulul circumstanțelor ce țin de gravitatea infracțiunilor

săvârșite, de personalitatea inculpatului care se află la evidența medicului narcolog

fiind anterior condamnat, inclusiv și pentru comiterea infracțiunilor de sustragere a

bunurilor altor persoane, antecedentele penale nefiind stinse, în raport cu pedeapsa

numită prin sentință, denota o discordanță la individualizarea pedepsei, sub aspectul

blândeții pedepsei numite prin sentință.

2

apelul procurorului a fost admis, cu casarea sentinței în latura pedepsei, cu

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță.

Russu Viorel s-a considerat condamnat de comiterea infracțiunilor prevăzute

de:

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare;

- art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa definitivă sub formă de

închisoare pe un termen de 2 ani și 6 luni cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, dispozițiile sentinței instanței de fond cu privire la acțiunea civilă,

corpurile delicte și cheltuieli judiciare s-a menținut.

judecată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate de către organul de urmărire penală, asupra cărora inculpatul nu a avut

obiecții și nu a solicitat administrarea de probe noi.

La caz, operând cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală față

de sancțiunea închisorii prevăzută la art. 186 alin. (2) Cod penal, instanța de apel a

reținut noua limită maximă - 2 ani și 8 luni închisoare, limita minimă fiind prevăzută

în Partea generală a Codului penal și constituind 3 luni. Anume dintre aceste limite

instanța de judecată urma să aprecieze cuantumul pedepsei care să facă posibilă

atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 61 Cod penal.

Analizând prevederile legale în raport cu circumstanțele cazului, instanța de

apel a conchis că instanța de fond incorect a aplicat față de inculpat pedeapsa cu

închisoare axată practic la limita minimă admisibilă, fiind nejustificat stabilit

cuantumul total de 11 luni închisoare.

S-a menționat că, inculpatul nu este pentru prima dată în conflict cu legea

penală, or, anterior acesta a fost supus răspunderii penale, fiind condamnat: la

27.01.2003 de judecătoria Centru mun. Chișinău în baza art. 2255 Cod penal la 1 an

închisoare condiționat; la 15.04.2003 de Judecătoria Botanica mun. Chișinău în baza

art. 2255 Cod penal la 1 an și 6 luni privațiune de libertate; la 22.12.2003 de

Judecătoria Briceni în baza art. 188 alin. (2) Cod penal la 5 ani privațiune de

libertate; la 16.04.2009 de Judecătoria Edineț în baza art. 217 Cod penal la 2 ani

privațiune de libertate; la 01.08.2012 de Judecătoria Edineț în baza art. 186 alin. (4)

și 2172 Cod penal la 6 ani închisoare; iar prin încheierea Judecătoriei Briceni din

22.12.2016 a fost liberat condiționat înainte de termen în temeiul art. 91 Cod penal,

pe termenul rămas neexecutat.

3

Astfel, la momentul comiterii infracțiunilor inculpatul avea antecedente penale

nestinse, inclusiv pentru comiterea de sustrageri. La caz, circumstanța nominalizată

nu au fost apreciate ca agravantă deoarece nu era inclusă în rechizitoriu, însă denotă

indici asupra personalității inculpatului, caracterizându-l din punct de vedere

negativ, fiind evidentă tendința acestuia de a leza valorile ocrotite prin lege, or,

acesta era deja la a patra condamnare.

Ținând cont de gravitatea faptelor, de consecințele acestora, de caracterul

valorilor sociale lezate, de personalitatea inculpatului care nu a făcut concluzii

respective din anterioarele condamnări, inclusiv închisoarea cu executare, anterior

fiind și liberat condiționat înainte de termen, concluzionându-se că acesta s-a

reeducat, însă a comis iarăși două infracțiuni intenționate, mai puțin grave, instanța

de apel a conchis că pedeapsa sub formă de închisoare stabilită inculpatului prin

sentință urmează a fi majorată la 2 ani și 6 luni, aproape de limita medie ce rezultă

din solicitările acuzării de aplicare a pedepsei totale de 4 ani închisoare.

În opinia instanței, pedeapsa stabilită inculpatului va fi proporțională faptelor

comise de către acesta, fiind în raport cu criteriile complementare ce vizează

personalitatea acestuia, echitabilă și pasibilă să atingă scopul pedepsei penale, de

restabilire a echității sociale, de corectare a vinovatului, concluzionând că respectiva

pedeapsă va putea influența asupra convingerii inculpatului de necesitatea

respectării Legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii altor infracțiuni.

numele inculpatul a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărâri în latura stabilirii pedepsei, prin care inculpatului

să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă sau să mențină sancțiunea stabilită de către

instanța de fond.

În motivare recurenta a indicat că, instanța de apel a apreciat greșit acele criterii

care au stat la baza pronunțării deciziei. Nu s-a luat în calcul că inculpatul a

recunoscut pe deplin vina și se căiește sincer de cele săvârșite, a contribuit activ la

descoperirea inflicțiunilor, are dorința de a recupera prejudiciul adus părții vătămate.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatei,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că

acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de

4

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se

constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de

instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și

critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând

aplicarea unei pedepse mai blândă.

În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept

stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate

contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la

prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de

individualizare a pedepselor, limitele ei în raport cu circumstanțele agravante și

atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a Codului. De

facto, cerința textuală a acestui caz de casare presupune că s-a încălcat legea penală

sau cea procesual-penală la aplicarea pedepsei și la stabilirea limitelor acesteia, sau

a modului de executare, fiind inacceptabil faptul că recurenta pe calea recursului

ordinar, dorește să se ajungă practic la o nouă analiză a circumstanțelor de fapt din

decizia instanței de apel nu pentru a fi corectată careva eroare judiciară, ci doar în

vederea stabilirii unei pedepse mai blânde în privința inculpatului, în acest sens

instanța de recurs ordinar transformându-se într-o veritabilă instanță de apel, ceea ce

excede scopul de funcționare a acestei căi de atac.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar, Colegiul penal relevă în mod concludent că instanța de apel legal și

întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa

aplicată inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont că de

prevederile art. 34, 61, 75, 84 Cod penal, 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

conform cărora, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor

infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu

intenție. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât

și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

5

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Prin urmare, instanța de apel just a conchis că în cazul în care inculpatul a

recunoscut vina, dar a comis mai multe infracțiuni și în stare de recidivă, menținerea

sentinței ar fi o pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și

disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, cu

persoana lui, cât și cu scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității

sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

În speță, solicitarea nu a fost motivată de către recurentă, este neîntemeiată, or

doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea

aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Russu

Viorel a unei pedepse mai blânde sau menținere pedepsei stabilite de prima

instanță.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța inferioară. Or, în cazul în care instanța inferioară și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de instanța inferioară (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie legală, întemeiată și motivată prin stabilirea pedepsei cu

închisoare pe termene mai lungi, pedeapsă care răspunde scopului de corectare și

reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal, care va duce la formarea unei

atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială

și principiile morale.

Colegiul penal nu a constatat prezența unei erori de drept care ar fi afectat

hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările recurentei nu au suport

probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, prin urmare soluția adoptată

de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul declarat de avocata

Rotari Mihaela în numele inculpatului este inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat.

Penal

6

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Rotari Mihaela în

numele inculpatul, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03

februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe RUSSU Viorel XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2021.

Președinte Iurie DIACONU

Judecător Liliana CATAN

Judecător Victor BOICO

7