1ra-1887/21 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP

1ra-1887/21 — art. 186 alin. 2 lit. c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1887/2021

1-21020835-01-1ra-26082021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență :

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Toma Nadejda, Țurcan Anatolie, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Sinelnicov Alexandr, prin care solicită

casarea sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 martie 2021 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală

privindu-l pe

Sinelnicov Alexandr XXXXX, născut la XXXXX, originar

din mun. Chișinău, fără viză de reședință, fără loc permanent de

trai.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Sinelnicov Alexandr a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,

la 1 an 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat din contul lui Sinelnicov Alexandr în beneficiul părții vătămate,

Andriaș Vladimir, prejudiciul material în sumă de 10 000 lei.

Totodată, a fost soluționată soarta corpurilor delicte.

1.1. Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că Sinelnicov

Alexandr, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, conștientizând

caracterul prejudiciabil al faptelor sale și dorind în mod conștient survenirea lor, la

data de 24.07.2020, aproximativ la orele 10:00, a pătruns în încăperea situată pe str.

Ginta Latină, 15/2 din mun. Chișinău, de unde a sustras pe ascuns un demolator de

construcție de model „Makita” în valoare de 8000,00 lei, un polizor de dimensiuni

mari de model „Makita” în valoare de 4000,00 lei, un polizor unghiular de

dimensiuni mici de model „Makita” în valoare de 2000,00 lei, o șurubelniță electrică

cu baterii în valoare de 2700,00 lei, scule pentru construcție în valoare de 2000,00

lei și un ciocan rotopercutor în valoare de 1200,00 lei, bunuri ce aparțin lui Andriaș

Vladimir, astfel, cauzându-i părții vătămate Andriaș Vladimir daune în proporții

considerabile, în valoare totală de 19 900,00 lei.

1

Acțiunile inculpatului Sinelnicov Alexandr au fost încadrate de către prima

instanță în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, furt, adică sustragerea pe

ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

în numele inculpatului Sinelnicov Alexandr, prin care a solicitat casarea parțială a

acesteia în latura stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această parte,

prin care inculpatului pentru infracțiunea comisă să-i fie numită pedeapsă de 3 luni

închisoare.

În motivarea cerințelor sale, apărarea a invocat că pedeapsa stabilită

inculpatului prin sentința primei instanțe este prea aspră, or, ultimul a recunoscut

vina integral, a solicitat examinarea cauzei în procedură specială, conform art. 3641

Cod de procedură penală, s-a căit sincer de cele comise, a conștientizat gravitatea

infracțiunii comise, a relatat cu exactitate atît în cadrul urmăririi penale, cît și în

cadrul cercetării judecătorești circumstanțele săvîrșirii infracțiunii, astfel, au fost

încălcate prevederile art. 6,7, 61, 75 Cod penal.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Instanța de apel, în motivarea soluției adoptate, a menționat că prima instanță

la stabilirea termenului pedepsei în privința inculpatului Sinelnicov Alexandr, a ținut

cont de condițiile de viață ale familiei ultimului și întemeiat a reținut faptul că

inculpatul anterior a fost tras la răspundere penală de mai multe ori, fapt ce

caracterizează negativ personalitatea acestuia, astfel, a considerat inoportun de a

stabili față de ultimul pedeapsa sub formă de închisoare doar pe un termen de 3 luni,

după cum solicită apărătorul, or, prin aplicarea unei asemenea pedepse, aceasta ar

avea un caracter iluzoriu, iar pedeapsa penală nu și-ar realiza scopul de restabilire a

echității sociale, corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane, or, inculpatul a fost

anterior condamnat pentru infracțiuni similare și nu a mers pe calea corijării,

continuând a comite infracțiuni.

recurs ordinar de către avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Sinelnicov

Alexandr, prin care, invocînd temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct.

6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora în partea stabilirii

pedepsei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărîri în această latură, prin

care inculpatului, pentru infracțiunea comisă, să-i fie stabilită o pedeapsă de 3 luni

închisoare.

Apărarea, în susținerea solicitărilor sale, invocînd motive similare celor din

apel, a menționat că instanțele de fond, la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de

faptul că inculpatul a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat

examinarea cauzei potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală,

antecedentele penale sunt stinse, precum și că atît în cadrul urmăririi penale, cît și în

cadrul cercetării judecătorești a relatat cu exactitate circumstanțele comiterii

infracțiunii.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru

inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, menționând că soluția instanței

de apel, referitor la categoria și mărimea pedepsei stabilite inculpatului corespunde

2

prevederilor art. 6, 7, 61, 75-78 Cod penal, fiind argumentată suficient prin prisma

principiilor și criteriilor de individualizare a pedepsei. În consecință, consideră că

pedeapsa aplicată este una echitabilă.

constată că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În expunerea motivelor ce au stat la baza respingerii recursului ordinar

declarat de către avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului, Colegiul penal lărgit

pornește de la prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, instanța de recurs, judecând recursul, îl respinge ca inadmisibil, cu

menținerea hotărârii atacate.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit atestă că

titularul acestuia invocă în calitate de temeiuri pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, însă, în

esență, critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume invocă

dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale, motiv care se

subscrie doar temeiului de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârilor atacate sub acest aspect, Colegiul penal

lărgit reține că argumentele invocate în cererea de recurs nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, din raționamentele ce urmează a fi expuse.

În fundamentarea concluziilor sale, cu privire la criticile recurentului că

”instanțele de fond, la stabilirea pedepsei nu au ținut cont de faptul că inculpatul a

recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, antecedentele penale sunt stinse,

precum și că atît în cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetării judecătorești

a relatat cu exactitate circumstanțele comiterii infracțiunii”, Colegiul penal lărgit

notează că sunt neîntemeiate, or, instanța de apel în decizia sa și-a argumentat

detaliat soluția de menținere a sentinței primei instanțe în acest sens, prin care corect

a fost dispusă stabilirea unei pedepse cu închisoare, pe un termen de 1 an 6 luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis. Or, pedeapsa aplicată inculpatului

Sinelnicov Alexandr prin raportare la noile limite de pedeapsă stabilite prin

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, este una echitabilă, iar temei de a

constata contrariul, nu a fost identificat.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să menționeze cu referire la argumentul

că inculpatul a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate că această

circumstanță nu poate fi considerată ca circumstanță atenuantă, în conformitate cu

art. 76 Cod penal, din motiv că inculpatul a acceptat examinarea cauzei în procedură

3

simplificată, potrivit prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, care impune

recunoașterea deplină a vinovăției.

În continuarea expunerilor sale, cu privire la antecedentele penale stinse,

aspect invocat de către avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Sinelnicov

Alexandr, instanța de recurs ordinar reiterează că potrivit Formei de revendicare nr.

246, inculpatul anterior a comis mai multe infracțiuni, fiindu-i stabilite diverse

categorii de pedepse, însă nu s-a corectat, nu a tras concluziile necesare și a

continuat comiterea faptelor infracționale.

Tot în acest sens, Colegiul penal lărgit mai notează că potrivit cazierului

contravențional (f.d.63), inculpatul a fost atras la răspundere contravențională de 10

ori, inclusiv, pentru acțiuni de sustragere în proporții mici din avutul proprietarului.

Mai mult, conform materialelor cauzei, se atestă că inculpatul se află la evidența

medicului narcolog, ca consumator de substanțe narcotice (f.d. 65).

Din cele reliefate, Colegiul penal lărgit remarcă că împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrilor contestate, relevă în mod concludent că instanțele de

fond corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

pedeapsa stabilită inculpatului, fiind în strictă conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prescripțiile

din art. 61, 75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de

săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Reieșind din faptul că, recursul declarat este întemeiat doar pe critica modului

în care instanțele de fond au individualizat pedeapsa stabilită inculpatului Sinelnicov

Alexandr, la acest capitol instanța de recurs amintește că, în cazul săvîrșirii unei

infracțiuni instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis această

infracțiune, ținînd cont de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, stabilirea

felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și restabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii săvîrșite, se stabilește avîndu-

se în vedere persoana celui vinovat, care include date privind gradul de dezvoltare

psihică, situația materială, familială sau socială, prezența sau lipsa antecedentelor

penale, comportamentul inculpatului pînă sau după săvîrșirea infracțiunii, deci este

vorba de personalitatea infractorului.

Adică, categoria și termenul (limita) de pedeapsă ce urmează a fi stabilit este

în dependență de circumstanțele atenuante și agravante, prevăzute de art. 76-77 Cod

penal, precum și efectele acestora prescrise în art. 78 Cod penal.

În aserțiunea dată, Colegiul penal lărgit constată că aceste criterii generale și

speciale privind individualizarea pedepsei, au fost respectate de către instanțele de

fond, ca urmare, fiindu-i stabilită inculpatului Sinelnicov Alexandr o pedeapsă

echitabilă și proporțională faptei comise.

Prin urmare, motivarea deciziei instanței de apel, în care s-a expus argumentat

4

pe chestiunile esențiale supuse atenției sale, descrisă și la pct. 3. al prezentei decizii,

în virtutea corectitudinii acesteia și pentru a evita repetări inutile se acceptă și se

însușește de instanța de recurs ordinar, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest

fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van

de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea

atacată sub aspectele contestate, deoarece decizia adoptată de către instanța de apel

este legală și întemeiată, urmând a fi menținută, iar recursul declarat urmează a fi

respins, ca inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Grițco

Pavel în numele inculpatului Sinelnicov Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală privindu-l pe

Sinelnicov Alexandr XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

5

Dosarul nr. 1ra-1887/2021

1-21020835-01-1ra-26082021

22 februarie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Sinelnicov Alexandr XXXXX

februarie 2022, a fost respins, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către

avocatul Grițco Pavel în numele inculpatului Sinelnicov Alexandr, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală

privindu-l pe Sinelnicov Alexandr XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am susținut motivarea și soluția, am propus și susținut o altă motivare

și soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură

penală, și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Grițco Pavel în numele

inculpatului Sinelnicov Alexandr, de casat total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 12 mai 2021, în cauza penală în privința lui Sinelnicov Alexandr

XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău în alt

complet de judecată".

în pct. 1-5 al deciziei nr. 1ra-1887/2021, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Accept constatarea vinovăției inculpatului Sinelnicov Alexandr în baza

mijloacelor de probă examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea

acțiunilor inculpatului este corectă în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, dar

nu accept ignorarea prevederilor Legii nr. 243 din 24.12.2021 privind amnistia în

legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii

Moldova, care a intrat în vigoare la 31.12.2021 (în continuare Legea nr. 243), în

speța dată.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

6

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Curtea Supremă de Justiție a rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din

aceea că, potrivit dispoziției art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile

definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele

de urmărire penală, procurori și instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea

Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica

Moldova, dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot întreg, o structură

unitară. Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele internaționale,

la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că, prin interpretarea

prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CtEDO face parte din dreptul

accesoriu la tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern. De

aici, modificarea jurisprudenței CtEDO echivalează cu modificarea actelor

normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

7

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatului Sinelnicov Alexandr, deoarece nu văd interdicții la aplicarea

Legii nr. 243 în privința acestuia, pentru ce am propus o altă motivare a deciziei

instanței de recurs ordinar și o altă soluție, indicată în pct. 2 a prezentei Opinii

separate, dar fără a oferi vreo careva motivare în decizie, ceilalți judecători din

Colegiu au ignorat aplicarea Legii nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord

categoric.

Judecător Timofti Vladimir

8