1ra-2052/21 — art.179 al.1 CP

1ra-2052/21 — art.179 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2052/21

1-18186193-01-1ra-11102021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Beruceașvili Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza

penală în privința lui

Pavelco Artur xxx, născut la xxx, originar și

domiciliat în xxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.09.2018– 21.02.2020;

Instanța de apel: 20.04.2021– 23.06.2021;

Instanța de recurs: 11.10.2021– 09.02.2022.

A C O N S T A T A T :

Pavelco Artur a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.179 Cod penal, la

3 ani închisoare, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art.90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 5 ani.

la 26.06.2018, aproximativ la orele 08.45, realizându-și scopul pătrunderii ilegale

în domiciliul altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, cunoscând că

Pană Ilie este investitorul și posesorul legal al acoperișului-terasă amplasată asupra

apartamentelor 78-79 din str. xxx, mun. Chișinău, acționând cu intenție directă,

prin deteriorarea geamului și escaladarea gardului, fără consimțământul lui Pană

Ilie, a pătruns ilegal pe acoperișul-terasă sus vizat, după care a deteriorat lacătul de

la ușa de intrare/ieșire pe acoperișul blocului locativ menționat mai sus, în acest

mod fiind încălcat dreptul la inviolabilitatea domiciliului consfințit în art.29 din

Constituția Republicii Moldova și art.8 al Convenției europene pentru apărarea

dreptului omului și libertăților fundamentale.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanță a reținut că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute de art.179 alin.(1) Cod penal, după indicii calificativi:

pătrunderea ilegală în domiciliul unei persoane fără consimțământul acesteia.

1

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care inculpatul Pavelco Artur să fie achitat.

3.1. Inculpatul și avocatul acestuia, Beruceașvili Andrei a contestat cu apel

comun sentința, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care procesul

penal pe învinuire a inculpatului Pavelco Artur de comitere a infracțiunii prevăzute

de art.179 alin.(l) Cod penal, să fie încetat.

În motivarea cerințelor sale au invocat că, în ședința din 18 iunie 2020

inculpatul Pavelco Pavel a înlocuit avocatul, iar la data de 24 iunie 2020 noul

avocat a făcut cunoștință cu materialele cauzei și inclusiv cu apelul declarat de

inculpat. Astfel, cerere de apel suplimentară o consideră depusă în termen.

Au menționat că, la pronunțarea sentinței prima instanță a admis mai multe

încălcări a drepturilor inculpatului Pavelco Artur, încălcările care în esența sa sunt

fundamentale și impun necesitate absolută de a desființa actul judecătoresc

pronunțat.

Au reiterat prevederile art.325 alin(.l) Cod de procedură penală, judecarea

cauzei în primă instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub

învinuire și numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu.

În urma studierii materialelor cauzei, partea apărării a constat că învinuirea

înaintată inculpatului Pavleco Artur prin ordonanța procurorului din 21 august

2018, este lovită de nulitate absolută prin prisma prevederilor art.251 Cod de

procedură penală.

De asemenea, au reținut că inculpatul Pavelco Artur este vorbitor de limba

rusă, fapt care se reține prin actele procesuale întocmite cu participarea acestuia

procesul-verbal de interogare a învinuitului din 21 august 2018, cererea privind

înlocuirea apărătorului din 10 iunie 2019, cerere de apel din 05 martie 2020.

Apărarea, făcând trimitere la prevederile art.art.251 alin.(2), 16 alin.(2) și (4)

Cod de procedură penală, a indicat că la data de 21 august 2018 de către procurorul

în Procuratura Chișinău, oficiul Ciocana, Alexei Axentiev în privința inculpatului

Pavelco Artur a fost emisă ordonanță de punere sub învinuire, care a fost întocmită

în limba de stat. Din conținutul ordonanței a constatat că a fost adusă la cunoștință

inculpatului Pavelco Artur în lipsa interpretului, totodată la materialele cauzei

lipsește traducerea ordonanței nominalizate în limba rusă. Ulterior, Pavelco Artur a

fost interogat de către procuror în calitate de învinuit, oferind informații în limba

rusă. Până la interogare inculpatului Pavelco Artur i-au fost aduse drepturile

procesuale iarăși în limba de stat, fără traducere.

Totodată, a evidențiat că urmărirea penală a fost finalizată la data de 14

septembrie 2018 fiind întocmit un rechizitoriu în limba de stat, iar la materialele

cauzei penale lipsește dovada că inculpatului i-a fost înmânat rechizitoriu cu

traducere în limba rusă.

Din explicațiile inculpatul Pavelco Artur, ultimul ia comunicat că actele

procesuale i-au fost parțiala traduse de către procuror, ceia ce constituie o încălcare

directă a prevederilor art.85 alin.(2) Cod de procedură penală.

au fost admise din alte motive apelurile, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu,

conform art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, pronunțată o nouă hotărâre,

2

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul Pavelco Artur

recunoscut vinovat în baza art.179 alin.(1) Cod penal, a fost liberat de pedeapsa

penală în legătură cu intervenirea termenului de prescripție.

4.1. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de apel a

considerat apelul suplimentar declarat de comun de către avocatul Beruceașvili

Andrei și de către inculpatul Pavelco Artur ca fiind depus în termen, luând în

considerație că, în ședința din 18 iunie 2020 inculpatul Pavelco Pavel a înlocuit

avocatul, iar la data de 24 iunie 2020, Beruceașvili Andrei conform recipisei

(f.d.60), a făcut cunoștință cu materialele cauzei și inclusiv cu apelul declarat de

către inculpat, iar la data de 29.06.2021 (f.d.69), a fost depus apelul (suplimentar)

comun a avocatului Beruceașvili Andrei și a inculpatului Pavelco Artur, ceea ce se

confirmă prin ștampila instanței de judecat.

Astfel, instanța de apel a reținut că prezentul apel este depus în termenul

legal de atac și o repunere suplimentară și expresă în acest context este inoportună.

4.2. Instanța de apel a constatat că, prima instanță cercetând în cumul

probele administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de

judecată și probele administrate, a stabilit o corectă situație de fapt, dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului Pavelco Artur încadrarea juridică corespunzătoare,

și anume art.179 alin.(1) Cod penal - pătrunderea ilegală în domiciliul unei

persoane fără consimțământul acesteia.

În cadrul cercetării judecătorești, instanța de apel a constatat cu certitudine

că vina inculpatului Pavelco Artur în comiterea infracțiunii prevăzute de art.179

alin.(1) Cod penal, se dovedește prin cumulul de probe administrate, și anume prin

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și probele scrise cercetate din

materialele dosarului penal, care coroborează între ele și demonstrează

incontestabil vina inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate.

Cu referire la argumentele apărării precum că, ,,la data de 21 august 2018, de

către procurorul în Procuratura Chișinău, oficiul Ciocana, Alexei Axentiev în

privința inculpatului Pavelco Artur a fost emisă ordonanța de punere sub învinuire,

care a fost întocmită în limba de stat. Din conținutul ordonanței se constată că a

fost adusă la cunoștință inculpatului Pavelco Artur în lipsa interpretului, iar la

materialele cauzei lipsește traducerea ordonanței nominalizate în limba rusă.

Ulterior Pavelco Artur a fost interogat de către procuror în calitate de învinuit,

oferind informații în limba rusă, la interogare inculpatului Pavelco Artur i-au fost

aduse drepturile procesuale iarăși în limba de stat, fără traducerea în limba rusă”,

instanța de apel le-a apreciat ca fiind neîntemeiate, or, inculpatul Pavelco Artur a

fost asistat de apărătorul Criclivaia Mariana, au semnat ordonanța din 21 august

2018 de punere sub învinuire, cât și în procesul verbal de comunicare a drepturilor

și obligațiilor învinuitului și careva obiecție nu au fost indicate. Mai mult, la

examinarea cauzei în prima instanță, nici inculpatul și nici apărătorul nu a invocat

acest fapt, ori careva obiecție în acest sens.

4.3. Instanța de apel a reținut că, infracțiunea prevăzută la art.179 alin.(1)

Cod penal, conform art.16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor ușoare.

Conform art.60 alin.(1) lit. a) Cod penal, termenul de prescripție este de 2

ani de la săvârșirea unei infracțiuni ușoare.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că, inculpatul Pavelco Artur a comis

3

ultima acțiune componentă a infracțiunii prevăzute la art.179 alin.(1) Cod penal, la

data de 26.06.2018, astfel instanța de apel a relevat că, deși inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal, care constituie o faptă

prejudiciabilă prevăzută de Legea penală, pasibilă de răspundere penală, inculpatul

urmează a fi liberată de pedeapsa penală în legătură cu expirarea termenului de

prescripție pentru tragere la răspundere penală.

În final, instanța de apel a conchis că, în speță, a fost identificat un temei de

liberare de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art.179 alin.(1) Cod penal,

motiv pentru care apelul inculpatului Pavelco Artur și apelul (suplimentar) comun

a avocatului Beruceașvili Andrei și a inculpatului Pavelco Artur au fost admise,

casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care a fost încetat procesul penal în privința lui Pavelco

Artur din motivul expirării termenului de prescripție de atragere la răspundere

penală.

6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, contestă cu recurs ordinar hotărârile și

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care procesul penal

de învinuire a inculpatului Pavelco Artur de comitere a infracțiunii prevăzute de

art.179 alin.(l) Cod penal, să fie încetat.

În motivarea cerințelor sale, avocatul invocă argumente similare celor

invocate în apel, suplimentar reține că, instanța de apel în cadrul judecării cauzei

nu a respectat întocmai prevederile art.art.414, 417 alin.(l) pct.7) și 8) Cod de

procedură penală. Totodată, consideră că, de către instanța de apel au fost comise

erorile de drept material și substanțial care în ansamblu duc la ilegalitatea deciziei

adoptate în privința lui Pavelco Artur.

inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale,

deoarece instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că, acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța

de fond ori de apel.

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit conținutului recursului, avocatul invocă temeiurile de drept

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 6) Cod de procedură penală, potrivit cărora

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când judecata a avut loc fără

participarea traducătorului, când participarea lui era obligatorie potrivit legii, când

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și

când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, verificând alegațiile acestuia și circumstanțele cauzei în raport cu actele

4

cauzei, Colegiul penal conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar aceste temeiuri

nu-și găsesc confirmarea în speța dedusă judecății.

Astfel, Colegiul penal ține să menționeze că, împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele reproduse în pct.4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de apel a constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile normelor

de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu prevederile art.101

alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel pronunțându-se argumentat

și detaliat asupra motivelor pentru care a respins argumentele părți apărări, la caz

fiind administrate probe pertinente și concludente susceptibile să întemeieze într-

un mod substanțial decizia luată de instanța de apel în privința inculpatului Pavelco

Artur.

Totodată, Colegiul penal notează că avocatul Beruceașvili Andrei în recursul

declarat nu reflectă faza judecării cauzei în ordinea de apel și respectiv nu face

trimitere la motivele admiterii s-au respingerii apelului, or ultimul nu a invocat

invocat nici un argument ce ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel.

În plus, prezenta cerere de recurs reprezintă în fapt o repetare a motivelor

invocate în apel care au primit o apreciere în soluția instanței de apel ce a examinat

cauza în ordinea controlului ierarhic superior cu respectarea prevederilor

art.art.413-144 Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs apreciază drept întemeiată argumentarea instanței de

apel, precum că inculpatul Pavelco Artur pe tot parcursul urmăririi penale a fost

asistat de apărător, a semnat în prezența avocatului ordonanța de punere sub

învinuire din 21.08.2018, cât și procesul-verbal de comunicare a drepturilor și

obligațiilor învinuitului, însă careva obiecție atât la etapa urmăririi penale cât și în

prima instanță nu au fost invocate.

Pe de altă parte, Colegiul penal respinge alegațiile invocate de către

recurent precum că, instanța de apel a omis să se pronunțe detaliat și amănunțit

asupra tuturor argumentelor invocate în apel de către avocat. Or, ultimul avea

obligația să concretizeze care anume argumente nu au fost apreciate de către

instanța de apel.

Astfel, referitor la temeiul de recurs invocat de recurent - art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, Colegiul penal reține că, nu a stabilit nici o

argumentare corespunzătoare în susținerea acestui temei, criticarea deciziei

instanței de apel în sensul temeiului invocat purtând un caracter formal și respectiv,

fiind neîntemeiată.

Suplimentar, analizând textul deciziei atacate (f.d.95-110) în coraport cu

motivele invocate de recurent, Colegiul penal atestă că, instanța de apel s-a expus

argumentat și motivat, bazându-și just soluția din decizie, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care

în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că

art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de

5

Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.

În consecință, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432

alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept ce ar genera casarea hotărârii atacate, și, prin urmare, se impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Beruceașvili Andrei

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 23 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Pavelco Artur xxx,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 24 martie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Plămădeală Ghenadie

6